16,785 matches
-
copil, a zis Meryt. Vino, Den-ne, a zis ea. Prinde geamănul. Cu o singură împingere, Hatnuf a mai născut un copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de zbor, uimindu-i pe instructori prin îndemânarea mea care se apropia de la o zi la alta de cea a unor piloți cu experiență. Unul dintre instructori mă sfătuise atunci în modul cel mai serios să devin pilot; eram foarte dotat pentru asta, zicea el, și era păcat să nu-mi folosesc calitățile. Nu-l ascultasem, deși zborul îmi dădea o beție trează care-mi pria. Dar, bineînțeles, atât nu era suficient ca s-o impresionez pe Laura. Trebuia să exagerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
i-au plăcut. „Aici nu-mi face concurență nimeni, domnule sculptor, nici măcar copacii sau animalele” a zis el și a râs. Pe măsură ce vorbeam, prindeam și mai mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. — „Hai să-ți arăt ceva”, mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a căror companie o prețuia. Edward, fratele mai mic al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington, În Kent, era frumos proporționată și dotată cu tot confortul, iar atmosfera anglicanismului cultivat Îi alina spiritul ofensat. Însăși expresia „reședința arhiepiscopală“ Îi suna, când o rostea Încet, pentru sine, ca o binecuvântare. Dar nici pe perioada acestei scurte vizite nu fu lăsat să uite cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era împărțit, după amenajare, în două. Salonul și camerele (două) pentru oaspeți se distingeau printr-un lux imaculat, cristalin de invidiat, spații largi și lucruri extravagante, cu gust amplasate, fine, delicate. Cealaltă parte a apartamentului era confortabilă cu adevărat. Micuță, dotată cu absolut tot necesarul unui trai călduros, pufos, pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii care s-ar fi putut face pat, un birou dotat cu calculatoare și alte obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drăgălesc cu Jake, Susan și Jenny o să facă schimb de rețete de prăjituri, iar Alison și Julia o să fie cele mai bune prietene cu soțiile numărul unu. —Doamne, a replicat Julia, tu ești mai optimistă decât un cântăreț la banjo dotat cu pager! Apoi femeia a luat o gură de vin. — În caz contrar, Jake o să fie internat la nebuni, Susan o să fie la închisoare pentru crimă cu premeditare, iar eu și Alison o să fim rănite și-o să ni se extragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
milenii să poată determina cât de avansată era de fapt civilizația lor, neavând standarde de evaluare. Rezultatul a fost un fel de paranoia filozofică. Maestrul Suprem al Jocului, Dota însuși, a pus această întrebare în celebra sa lucrare întrebările lui Dota: „Și chiar să fim noi rasa cea mai puțin inteligentă din Endimiunse?“ - o filozofie a disperării, deoarece cel care e unic e concomitent și cel mai mare, și cel mai mic. Gorful nostru, cel care urmărea acum cu interes urcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici o tehnologie convențională. Jocul Divin le era de suficient și ca știință, și ca artă. Filozofia lor, așa cum se poate observa din exemplul de mai sus, prefera întrebările și nu răspunsurile. Chiar dacă felul în care gorful nostru Ordonase întrebarea lui Dota sugera sursa unui răspuns, era conștient că alte Ordonări suplimentare i-ar putea face analiza imposibilă. Totuși gorful nostru, încântat de triumful său, se îndrepta acum spre erezie. Dezvoltase într-atât de mult o ramură minoră a Jocului Divin, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asemeni, ea le oferea în sfârșit gorfilor șansa de a determina măsura excelenței sau a mediocrității lor în comparație cu alte civilizații. Ramura minoră amintită purta numele de Conceptualism. Este, poate, cel mai bine definită într-una din rarele Afirmații ale lui Dota: „Gândesc, deci există.“ Gorful nostru a fost primul care a văzut uriașele implicații ale acestei afirmații. Dota voise pur și simplu să spună că nimic nu putea exista fără prezența unui intelect cognitiv care să-i perceapă existența. Gorful nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
moment, a intervenit Nicholas Deggle. Cum naiba o să-i alegem pe acești oameni? în acest moment Grimus a căutat în buzunarul hainei largi pe care o purta întotdeauna în Călătoriile sale și a scos Cristalul de Apă. — Potrivit tehnicilor lui Dota, cu el și cu Trandafirul aranjat în mod adecvat, putem vedea viețile celor pe care îi Conceptualizăm. Pur și simplu ne concentrăm gândurile asupra unui anumit tip de subiect și ei or să apară aici, exact ca și imaginile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai inteligente forme de viață din toate galaxiile și că a doua formă de gând fusese cea a marelui gânditor Dota însuși. — Elementul non-Grimus pare să dețină un control limitat, a venit o a treia formă de gând. — Bine. îIarăși Dota.) Ascultă, a gândit el către mine, puțin cam prea tare, ca un om care are de-a face cu un străin prostănac. Noi suntem gorfii. Apoi a urmat un șir foarte rapid de forme de gând, care mi-au povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ascunse de ea ar putea împinge Obiectul până la dezintegrare. Am dori ca acest Concept ridicol să fie dizolvat pe loc. Asta e tot. Te poți întoarce. Am simțit cum partea de eu-Grimus din mine pulsează furioasă la auzul reproșului lui Dota. Apoi mi-am dat seama că existau unele întrebări care-și puteau găsi răspunsul aici mai bine decât oriunde altundeva. Dota, am gândit. — Da? Gândul a fost tăios - expresia unei minți căreia i se tulbura liniștea. — Sincopele din Dimensiunea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pentru noi răspunsul ar fi Nu, din moment ce însăși existența acestei Endimiunse de care aparținem noi este o funcție a Obiectului. Dar pentru un locuitor al acelei Endimiunse... A urmat o înălțare din umeri mentală. La revedere, a spus aghiotantul lui Dota. Am căutat în partea de eu-Grimus și am găsit metoda de a mă întoarce la Trandafir. Peste o clipă eram din nou în camera secretă. Media părea foarte ușurată! Flann O’Toole urca scările, cu pălăria sa de Napoleon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Urmează o pauză de-o clipă. Pauză În care eu Încerc să-l Întreb cum se mai simte Jill CooperClark, căreia i s-a pus diagnosticul de cancer la sân În vară. Dar Robin este unul dintre acei bărbați englezi dotați din naștere cu un sistem de alarmă care-i ajută să intercepteze și să deturneze orice Întrebări de ordin personal. Astfel, chiar când buzele mele dau să formeze numele soției sale, Îmi zice: — O să-i spun lui Christine să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi prins la timp. Că ai fi ajuns la colțul mesei Înainte ca ea să se lovească cu capul de el, la asfalt Înainte ca genunchiul lui micuț... Awacs 1, nu așa Îi spun cei de la forțele aeriene? Natura o dotează pe Mamă cu un sistem de alarmă și Mama e convinsă că nici o persoană care are grijă de copil și nici un bărbat nu pot egala viteza ei sau capacitatea ei de anticipare. Judith nu a obiectat când soțul ei, Nigel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o privire care spune „cum ați Îndrăznit!“ și apoi arată cu degetul spre el Însuși. (Am menționat că bebelușii sunt și antisex? Ați crede că resimt ceva nostalgie după actul care i-a creat; dar nu, ei par să fie dotați cu o alarmă pentru Înlăturarea amenințării unor posibili rivali și Încep să plângă la comandă de parcă ar fi conectați la Încheietoarea sutienului). Rich Îl ia pe sus și coboară cu el pentru un mic dejun cu noaptea-n cap. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că tati o să vină s-o vadă. Toată lumea din jurul mesei reacționează ca și cum asta ar fi cel mai firesc lucru din lume. Tipii mai tineri care cred că vor avea și ei copii, dar numai când modelul Porsche Boxster va fi dotat cu un loc special pentru schimbatul scutecelor, sunt ca de piatră. Ceilalți tați se bucură Într-un mod conspirativ, genul de suficiență a proaspeților tătici. O văd pe Momo, care e prea tânără ca să Înțeleagă, mimând din buze: „Ce drăguuuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși și inofensivi, care imediat ce se linișteau, ieșeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi numeau „linuți”, se simțea În altă lume, lumea sa plină cu „minuni”. Pe aceștia Îi urmărea copilul, la Început numai cu ochii săi mari iar după o perioadă de acomodare depășită cu brio și cu mânuțele, Încă de pe atunci, dotate cu degete butucănoase. Această urmărire, plină de interes. dura până când o altă mreană vânjoasă era aruncată de Mamaia În preajma nepotului. Acesta Îi urmărea salturile de poveste, iar zbaterile sălbatice executate pentru o eventuală Întoarcere În apa tulbure, erau interpretate de către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
doine și balade, muzica populară și ușoară cântată de soliștii de pe discurile de ceară, cu patefoanele și gramofoanele anilor ’ și evident cântece de petrecere și inimă albastră. Băiatul se minuna de numărul mare și diferitele genuri cântate de Victor și, dotat cu voce și cu memorie bună, acumula o mare parte dintre acestea, involuntar la Început, cu interes mai târziu și apoi cu o mare pasiune. Numai când Victor Îl privea peste umăr pentru a vedea dacă ceea ce cântă sau recită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va duse mâinile pe după ceafa ei pe care, cu ochii minții, vedea firișoarele de păr fin-fin, Îi mângâie urechiușele, gâtul delicat și nu mai trebui să o tragă către el pentru că Marinița era deja cu gura ei frumos construită și dotată angelic cu cele două buze fierbinți, care parcă vorbeau un limbaj al Îngerilor, peste buzele lui, transmițându-i căldura și Înfiorarea lor. Apoi l-a apăsat delicat de două ori În creștetul capului, semn că va urma ceva foarte interesant
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
el! Vorba e: ce să-i spun? Să știe și el la ce vine. Bătrânul tot se mai codea. - Să vedem, să ne înțelegem, și pe urmă... - Ei, și dumneata... - De, ce să zic? I-aș da casele cu act dotai, dar numai dacă-i băiat bun. - Casa? - Da. Cu tot ce vezi: are în față o marchiză, odăile, trei magazii, pentru ea le-am făcut. După moartea noastră, a bătrinilor, lor să le rămână, să le stăpânească sănătoși... - Dar trusău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă-i de nasul meu... Timpul trecuse. Trebuia făcut la un fel. Cu dogarul se înțelesese în cele din urmă în privința zestrei. Socrul îi dădea o sumă rotundă, să poată să-și ridice prăvălie de zid, și casele cu act dotai. El numai să știe să stăpânească și să înmulțească ce căpătase. Nu fusese ușor, că meșterul chibzuise mult înainte de a se hotărî, ca orice om care văzuse destule în viața lui. Că și să-ți dai fata după oricine e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]