16,713 matches
-
ci spre trecutul veșnic. Spre perfectul definitiv. Pe undeva, prin vremurile pe care le trăim, trebuie să se afle rătăcită și bucățica de viitor luminos construită de mine până în anul 1973, august 20. Cine o găsește, îl rog să mă ierte. N-am făcut dintotdeauna ce-am vrut. Știu chiar și ora de la care nu m-a mai preocupat decât prezentul foarte presant al familiei. Ora 24 fără 5 minute, când mi s-a născut primul copil, Irinuca. La ședințele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i-am dat cincizeci de dolari. O să mă bată Dumnezeu.“ „Ce, parcă Dumnezeu umblă cu valută“, a zis doamna Bouleanu uimită de cât de corect putea să fie uneori soțul ei. „Și, în plus, tot ce-i pe lângă biserică se iartă.“ În drum spre magazinul de paturi și canapele de comandă, domnul Bouleanu a trecut prin fața atelierului de recondiționat mobilier de epocă. În vitrină ce să vezi?! Canapeaua babei. Aproape să n-o mai recunoască. De fapt, mai întâi, nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i stimăm mai mult pe mediocri, fiindcă au o calitate: duc treaba până la capăt și atunci când se știe că nu există un capăt. A săvârșit păcatul trimiterii „Părinte - i-a zis Vasile B. lui popa Soare, de la biserica Toți Sfinții -, iartă-mă, am păcătuit. Am săvârșit păcatul trimiterii.“ „Eu, fiule - s-a minunat părintele -, sunt om bătrân, dar de o astfel de greșeală zău că n-am cunoștință.“ „I-am trimis pe unii și pe alții care încotro - a mărturisit Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altora, dar nu scrie nicăieri că trebuie să plângem după fiecare Om al Anului. Totuși, o sută de trimiteri îs cam multe. Trimite-i și matale din doi în doi ani, până ce primim un semn de Sus, ca să știm, Doamne, iartă-mă, de care parte-i păcatul!“ Chitanțe de demult Bătrânul domn Arvinte, fost inspector financiar în învățământ, a găsit într-o cutie de pantofi pusă bine sub pat un teanc gros de chitanțe. În prima clipă, s-a gândit c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e violet.“ Păcate mici și mijlocii Doi oameni de afaceri hotărăsc să plece o săptămână la Muntele Athos, ca să le mai ierte Dumnezeu din păcate. Unul dintre ei, să-i zicem Costică, e de părere că popii trebuie să aibă un fel de mercurial al mântuirilor și-l întreabă pe tovarășul său, căruia, în mod logic, îi vom zice Mitică, dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trei sute de euroi și o să fie în regulă“. „Păi, da - îl ironizează Mitică -, dai trei sute de euroi și pe urmă poți să-i mai aranjezi unuia dantura, altuia să-i scrântești un picior. Hai, mă, Costică, ce mama dracului, Doamne iartă-mă, suntem noi niște păcătoși de trei sute de euroi? Dăm acolo câte o mie și, până la anul, putem să le rupem gâtul la chinezii din complexul Europa fără să mai facem seara rugăciuni. Primim o procură în alb de la Ăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva decât să bea și să pălăvrăgească despre femei și ciubucuri. Într-o săptămână, Andrei C. a trăit toate temerile unuia eșuat într-un mediu contaminat cu un virus care nu iartă, dar care realizează repede situația. Dacă tot n-ai nici o șansă, măcar cât trăiești să te simți bine. Așa o duceau noii săi tovarăși de muncă, se simțeau bine și când le mergea rău. Patronul nu-i plătea cu lunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și cinste. Satisfacțiile dobândite în urma a peste 30 de ani de muncă la catedră i-au venit din partea elevilor săi. Autoritățile școlare, unii colegi, i-au produs și multe necazuri pe care le-a suportat stoic, cu ironie și....a iertat, creștinește. Gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și dragoste către figură luminoasă a neîntrecutului profesor și om de omenie care a fost Vasile Bujdei. După profesrul Gavril Craciunsi alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
am viețuit până în clipa de față. Mulțumesc tuturor care mi-au dat ocazie să-mi adun merite pentru cer. Cer iertare tuturor fraților din Ordin, pe care i-am supărat cu ceva în viață, sau nu le-am împlinit dorințele. Iert pe toți care mi-au greșit sau mi-au dat de suferit. Binecuvântez pe toți frații mei din Ordin și pe toți credincioșii și necredincioșii. Spun la toți: Veșnicia e un lucru așa de important că nu trebuie pierdut din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate: în primele rânduri copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate: în primele rânduri copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și fetele mari, și apoi femeile. După cum spuneam, Liturghia se oficia în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cum arăta acum: numai piele și oase! Lacrimile îi înghețaseră și ochii nu mai ascultau inima. Nu le-a cerut osânda celor ce l-au adus în acest hal, ci, din contra, s-a rugat de Dumnezeu să-i ierte. Când l-am adus de la Iași a stat lângă sicriul lui, dar nu a plâns cum e obiceiul, ci îl privea resemnată, împietrită. Nu a plâns nici când a fost înmormântat, și nici când a rămas singură în fața crucii de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poartă. Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a scăpat și acum trecem numai cu amintirea ceea ce am petrecut în viață. Pr. Petru Mârț Tg. Trotuș - Bacău 27-VII-1994 Testament Părinte Provincial, În numele Prea Sfintei Treimi, ce locuiește în inima mea, după cum cred, iert pe toți acei care m-au supărat, ca să fiu și eu iertat. Iar toate lucrurile mele : cărți, haine și altele, toate le las Provinciei noastre franciscane și cei în drept să dispună de ele. Sufletu-mi îl încredințez în mâinile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu amintirea ceea ce am petrecut în viață. Pr. Petru Mârț Tg. Trotuș - Bacău 27-VII-1994 Testament Părinte Provincial, În numele Prea Sfintei Treimi, ce locuiește în inima mea, după cum cred, iert pe toți acei care m-au supărat, ca să fiu și eu iertat. Iar toate lucrurile mele : cărți, haine și altele, toate le las Provinciei noastre franciscane și cei în drept să dispună de ele. Sufletu-mi îl încredințez în mâinile Prea Sfintei Fecioare Maria ca să-l prezinte Tatălui ceresc. Fr. Petru Ma
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” În dorința de a se vindeca, pentru a fi de folos sufletelor, Pr. Mihai a făcut o ultimă încercare, făcând un pelerinaj la Lourdes, unde însă, Maica Domnului i-a dat de înțeles că îl așteaptă la ea. Reîntors în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lăuda pe „mi’ Signore”, „Domnul meu”: fratele soare, fratele vânt, fratele foc, frumos și vesel și puternic, sora lună și stelele ce-n noapte lucesc ca nestematele, sora apă, cea utilă, umilă, prețioasă și castă, maica noastră pământul, cei care iartă din dragoste, cei care suferă boli și încercări și în sfârșit sora noastră moarte. Simțind că se apropie sfârșitul, Francisc roagă să fie dus lângă mănăstirea Sf. Damian, să poată asculta rugile și cântările surorilor strânse în jurul sfintei Clara. La
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sfânta Maria a Îngerilor, cere să i se cânte „Imnul fratelui Soare”; vrea parcă să-și ia rămas bun de la natura ce a fost alături de el în cântarea laudelor Domnului; de asemenea și de la oamenii care din dragoste către Cristos, iartă semenilor cu bucurie; plin de emoție se retrage pentru a fi prezent la întâlnirea supremă cu „sora noastră moartea”. În seara zilei de 3 octombrie a anului 1226, după ce a binecuvântat încă o dată pe frații săi și orașul Assisi, părăsește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-ți aducă mulțumiri sufletești și împlinirea tuturor bunelor dorințe de care ești animat. Aceasta mi-i ruga și aceasta mi-i dorința. Din suflet îți doresc „Cristos a înviat!” Nădăjduiesc că ai auzit de moartea Preasfințitului Pleșca; Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în locul acela unde nu-i nici durere, nici întristare, nici suspinare, ci viață fără de sfârșit. Amin. A avut o înmormântare frumoasă la Iași mai întâi și apoi la Grozești, unde a și fost înmormântat în biserica
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a retras și fratele s-a apropiat iarăși de pat, când Pr. Mihai i-a explicat cine era acel vizitator nepoftit, fratele a sărit în sus zicând: „De ce nu mi-ai spus?” dar Pr. Mihai a spus zâmbind: „L-am iertat!” 1 Tertulian --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vrut să fiu sincer cu dânșii, dar nu le puteam oferi decât o sinceritate incompletă, o sinceritate trecută prin cenzură... De aceea, dacă la început ai avut impresia că îți ascundeam câte ceva, că nu eram pe deplin sincer cu tine, iartă-mă și gândește-te la faptul că îmi pierdusem obiceiul acesta, atât de firesc mie... Mă gândeam azi că justețea tuturor ideilor se ascunde în forța, în vigoarea, în pasiunea pe care o punem în slujba acelei idei. O idee
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
venit rândul, profesorul Totoiu se opri din procesul justițiar și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă iertă la rândul său. Asupra importanței pe care limba franceză și istoria au avut-o în viața mea nu trebuie să insist. În timpul războiului, în chip cu totul miraculos, am intrat la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta îi spuse: — Meriți moartea! Dar, pentru că ești Benvenuto Cellini, te iert!“ și, pentru că eu eram eu, domnul Totoiu mă iertă la rândul său. Asupra importanței pe care limba franceză și istoria au avut-o în viața mea nu trebuie să insist. În timpul războiului, în chip cu totul miraculos, am intrat la Liceul Francez din București, a cărui taxă trimestrială echivala
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fatalitatea destinului meu, ca și como ditatea mea, eu îi accept așa cum sunt, fără nici o pretenție, „folosindu-i“ în scopurile mele și neparticipând în relațiile noastre cu nimic din ceea ce îmi este esențial. Cel pe care nu puteam să-l iert însă în acea seară erai tu. Era ușor să iau lucrurile în glumă împreună cu ceilalți, după cum le era placul. Dar nu cu tine. Iar că tu nu ai simțit-o, iată latura gravă a acestei povești idioate. Nu era vorba
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi se pare valabil pentru situațiile cele mai rele - ca acea con versație pe palier care a provocat „ruptura“... Dar poate că exagerez. Te aștept joi. Mihai Notițe în caiet Am să aștept până ai să spui că m-ai iertat... Dacă ai ști cât de puțin le dau celorlalți față de ceea ce-ți dau ție, sau aș putea să-ți dau! Orice ai face și ai gândi tu, orice aș face, gândi sau aș crede eu, tot al tău rămân
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cine) a spus: Qu’il est laid le bonheur qu’on veut, Qu’il est beau la malheur qu’on a! E un impostor și mă înscriu în fals împotriva lui. Răspunde-mi și pune la dosar. Te sărut, Mihai Iartă-mi figura cu cheia. Am sunat la Stănculeanu și nu mi s-a răspuns. Pierre lui Mihai 14 mai 1953 Dragul meu, Scrisoarea ta a fost o adevărată bucurie, o bucurie neaștep tată. Crescut la școala răbdării, mă resemnasem să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]