16,589 matches
-
epopeii Kitabi Dede Korkut, păstrat în Biblioteca din Dresda, în Germania, a fost dus din Azerbaidjan în Turcia și de acolo, în împrejurări necunoscute, a ajuns în biblioteca orașului Dresda. În prezent, în bibliotecile lumii se păstrează cinci exemplare în manuscris. Exemplarul primordial, format din douăsprezece povestiri - unica variantă completă - este cel aflat la Dresda. Al doilea exemplar, din biblioteca Vaticanului, este o variantă incompletă și cuprinde șase povestiri. Al treilea exemplar este cel găsit întâmplător la începutul secolului al XIX
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
exemplar este cel găsit întâmplător la începutul secolului al XIX-lea de consulul Germaniei Friedrich von Diez într-un bazar din Istanbul. Se află în arhiva personală a lui Diez. Al patrulea exemplar este o copie făcută de Diez de pe manuscrisul din Dresda și păstrat în arhiva sa personală din Berlin. Al cincilea exemplar este tot o copie - realizată fie de academicianul V. V. Barthold, fie de Theodor Nöldeke și predată lui Barthold. "Dastanul" (epopeea) Kitabi Dede Korkut este o înfățișare de
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
publicarea volumului "Studii și materiale de onomastică" (1969), precum și a unor "Studii de onomastică", vol. I-V (1976-1990). O nouă direcție de cercetare, menită să reînnoade, de asemenea, o tradiție, este aceea de filologie-limbă literară, prin inițierea proiectului "Corpusul însemnărilor manuscrise românești", ce va fi realizat împreună cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” din București. Filologii clujeni au participat, totodată, la editarea "Bibliei de la Blaj" (lucrare distinsă în 2000 cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), precum și a "Bibliei" lui Petru
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
cea de-a treia piatră nu a putut fi descifrată, ea fiind în întregime ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuți s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
întregime ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuți s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului și de Hristos Iubitorul domn, Io Ștefan Voievod, Domn al
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului și de Hristos Iubitorul domn, Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei și al binecinstitoarei doamnei sale Marina
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
a dăruit întru rugă sieși în biserică, în mănăstirea de la Petr(ăuți), unde este hramul Înălțării cinstitei Cruci a lui Dumnezeu; și s-a scris în Cetatea Suceava, cu truda mult păcătosului Toader diac, fiul lui Gavriil prezviterul"". Un alt manuscris copiat pentru Mănăstirea Pătrăuți este "Codicele Pătrăuțean". Acesta a fost copiat în 1787 de dascălul Manolache și cuprindea unele texte liturgice, unele extrase din "Psaltirea" lui Dosoftei, precum și amănunte cu privcire la moartea lui Grigore al III-lea Ghica, domnitor
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
copiat în 1787 de dascălul Manolache și cuprindea unele texte liturgice, unele extrase din "Psaltirea" lui Dosoftei, precum și amănunte cu privcire la moartea lui Grigore al III-lea Ghica, domnitor al Moldovei în două rânduri (1764-1767 și 17774-1777). Și acest manuscris a dispărut fără urmă. În biserică se mai păstrează în prezent Biblia de la Buda, tipărita și prefațată în secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste 5 kg. Clopotnița Bisericii "Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
De aceea a apelat la foști elevi ai lui Mozart pentru terminarea lucrării. Joseph Eybler a fost primul, el instrumentând toate părțile de la "Dies irae" până la "Lacrimosa", apoi a renunțat, din motive necunoscute. Adăugirile sale au fost înscrise direct în manuscrisul olograf al lui Mozart. Continuarea lucrării a fost încredințată după aceea unui alt tânăr compozitor, tot elev al lui Mozart, Franz Xaver Süßmayr, care și-a putut baza munca pe instrumentația lui Eybler. Süßmayr a completat orchestrația secvenței "Dies Irae
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
acesta direct în partitura lui Mozart, care este numită în literatura de specialitate "Arbeitspartitur" (în). Când Süßmayr s-a apucat de treabă, el a copiat-o (efectuând modificări la contribuțiile lui Eybler) într-o nouă partitură, numită "Ablieferungspartitur" (în ). Primul manuscris conține scrisul autograf al lui Mozart și Eybler. Al doilea, cel complet, conține doar scrisul lui Süßmayr, care a adăugat și o semnătură falsificată a lui Mozart, datată 1792, pentru a convinge clientul asupra veridicității operei; a fost predat intermediarului
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
cel complet, conține doar scrisul lui Süßmayr, care a adăugat și o semnătură falsificată a lui Mozart, datată 1792, pentru a convinge clientul asupra veridicității operei; a fost predat intermediarului grofului Walsegg, rămas inițial anonim. Între 1830 și 1840, ambele manuscrise au ajuns în Wiener Hofbibliothek (în , astăzi Biblioteca Națională a Austriei). Lucrarea, care are structura unei mise, este compusă din 12 părți ("Dies irae, Tuba mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrimosa, Domine Jesu, Hostias, Andante, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei"), având
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
În 1960, simfonia de Anul Nou a devenit mult mai răspândită. "Oda bucuriei" a fost dirijată de mulți dirijori celebri, dintre care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein. "Oda Bucuriei" - orchestră "Symphony No. 9 for piano - Cipryen Katsaris" Manuscrisele lui Beethoven "Allegro Ma Non Troppo un Poco Maestoso" "Scherzo:Molto Vivace" "Adagio Molto e Cantabile" "Presto - Choral Fantasia" Partituri, manuscrise și versuri Analiză Audio Video Alte Materiale
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein. "Oda Bucuriei" - orchestră "Symphony No. 9 for piano - Cipryen Katsaris" Manuscrisele lui Beethoven "Allegro Ma Non Troppo un Poco Maestoso" "Scherzo:Molto Vivace" "Adagio Molto e Cantabile" "Presto - Choral Fantasia" Partituri, manuscrise și versuri Analiză Audio Video Alte Materiale
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
finanțat de o fundație privată. La acest proiect au luat parte cei mai buni matematicieni, lingviști, oameni de știință și criptologi; printre aceștia, James Lehman și tatăl lui André Michauxau au fost recrutați pentru a descifra o secțiune dintr-un manuscris din secolul al XV-lea, cunoscut sub numele de Profeta Cinque (Al ciniclea profet), scris într-un cod aparent indescifrabil. Manuscrisul a fost descifrat și s-a descoperit faptul că se referea la proteine, necleotide și amino-acizi -genetică avansată cu
The Shed/Prophet Five () [Corola-website/Science/310688_a_312017]
-
printre aceștia, James Lehman și tatăl lui André Michauxau au fost recrutați pentru a descifra o secțiune dintr-un manuscris din secolul al XV-lea, cunoscut sub numele de Profeta Cinque (Al ciniclea profet), scris într-un cod aparent indescifrabil. Manuscrisul a fost descifrat și s-a descoperit faptul că se referea la proteine, necleotide și amino-acizi -genetică avansată cu mult înainte pentru acea vreme. Lehman și Michaux au presupus că erau testați și și-au prezentat descoperirile unui comitet. Proiectul
The Shed/Prophet Five () [Corola-website/Science/310688_a_312017]
-
dintr-un sicriu criogenic arătând la fel ca și tatăl lui Renée. Este posibil ca Prophet Five să fi făcut experimente pe tatăl lui Renée, pentru a îmbunătăți tehnicile de dublare, probabil pe descoperirile făcute de Lehman și Michaux din manuscris. Tatăl lui Renée a descoperit ceva despre aceste experimente care l-au îngrijorat; de aceea a fugit împreună cu fiica sa în Europa, dar până la urmă a fost capturat de Desantis. Renée a fost martoră la acest eveniment și a jurat
The Shed/Prophet Five () [Corola-website/Science/310688_a_312017]
-
morală și religioasă, destinate sătenilor. Ceea ce le distinge este profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și cele mai multe dintre tălmăcirle efectuate de Lascarov-Moldovanu. Are numeroase opere religioase originale, dar și traduceri, păstrate în manuscris, la Biblioteca Sfântului Sinod din București
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
străduința ei de a-l atinge pe Dumnezeu. Unii cercetători consideră că au existat două versiuni ale acestei cărți, cea mai completă fiind scrisă în limba latină, după ce o versiune mai succintă fusese aprobată de Cardinalul Giacomo Colonna. În consecință, manuscrisele în limba vernaculară nu ar fi decât traduceri din originalul în limba latină. După alți cercetători, este mai probabil ca scribul să fi notat cuvintele Angelei în limba vernaculară și apoi, după ce ea s-a declarat de acord cu textul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
de drept canonic, vieți de sfinți, predici, cărți liturgice, imnuri și poezie religioasă. Mânăstirile Alcobaça și Santa Cruz din Coimbra sunt principalele centre de cultură latină medievală din Portugalia. Dar nesiguranță vieții în evul mediul și reproducerea cărților prin copii manuscrise făceau posibilă o activitate culturală continuă și asidua, doar în calmul mănăstirilor. Cultură literară era, prin forță lucrurilor, un monopol sacerdotal. Destinată instruirii clerului, aceasta literatura nu era difuzată în rândul maselor decât indirect, prin intermediul predicilor și al cântecelor liturgice
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cea mai veche dintre poeziile aflate în aceste culegeri, atribuită călugărului Soares de Taveiró, datează probabil din 1189. Bogată tradiție orală, răspândită de către menestrelii galicieni, precede culegerile de poezii realizate la sfarsitul domniei lui Don Afonso al III-lea (epoca manuscrisului "Cancioneiro da Ajuda"). Atât prin ritmul lor caracteristic cât și prin atmosfera epocii pe care o evocă, unele cântece aparțin cu siguranta unui trecut foarte îndepărtat, anterior momentului formării națiunii portugheze: este cazul cântecelor cu o anumită structura ritmica, care
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
într-o garnizoana militară din nordul Africii (unde, într-o expediție navală poetul își pierde un ochi). După care se îmbarca pentru India, ținuturi unde va rămâne timp de 17 ani, si de unde - dupa numeroase peripeții- se va întoarce aducând manuscrisul Lusiadei, capodoperă să (în afara celor vreo 500 de ode, elegii, sonete etc). Opera să însă nu-i va putea asigura o viață liniștită, încât marele poet va trăi în sărăcie și va muri, bolnav de ciumă, la vârsta de 55
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
moartea lui Eça de Queiroz, apare, la Porto, „A Cidade e aș Serras” ("Orașul și muntele"), român semi-postum, din care cea mai mare parte a fost revăzuta și corectata în șpalt de autor, cu excepția ultimilor pagini, revizuite și comparate cu manuscrisul de către Ramalho Ortigăo, prietenul și colaboratorul scriitorului, el însuși marcanta personalitate a literelor lusitane. Eça de Queirós aduce nu numai o tehnică românească nouă, dar și o limbă literară nouă, precum și unele procedee de exprimare nepracticate până atunci. În românele
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
ani este strânsă în volumul Spre Țara dragostei, apărut în 1947. O poezie cunoscută este "Un lung tren ne pare viața". După 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tipărit în țară nici o carte dorziană. Manuscrisele erau însă copiate cu mâna sau la mașina de scris, în clandestinitate și în condiții de mare risc. Existența acestor acțiuni dovedește cât de mare era setea după literatura creștină, și în general cât de mare era atașamentul românilor la
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
savantului, unde funcționase ca dascăl, și de unde, spre dimineață, a reușit să se dezlege singur, putând evada din mâinile celor care voiau să-l lichideze. Deși se știe că a avut multe compoziții de diferite genuri muzicale - majoritatea rămase în manuscris și depozitate de fiul său, prof. de muzică Leonida Brezeanu, la Arhivele de Stat ploieștene - la Filarmonica de Stat din Ploiești au ajuns doar două lucrări importante ale compozitorului: "Simfonia ploieșteană", interpretată în premieră prin anii '50, și opera în
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]