15,310 matches
-
Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară, în care culoarea avea o pondere considerabilă. "Kimon Loghi e un adevărat poet, atât prin sensibilitatea și imaginația ce o pune în concepție, cât și prin misterul și delicatețea de culoare cu care învălue realitatea. El nu este un rob al naturei, care să copieze cu o exactitate fotografică un pom, o casă, o mână sau un picior"405. Este destul de simplu să realizezi că numai de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiparoși" îndoiți de vânt te fac să te gândești la înțelegerea în mod particular literară și dragă Germaniei a peisajului evocator care-l satisface pe Bœklin"419. În același timp, pictura lui Loghi pierde din metafizicul picturilor lui Böcklin, din misterul și teatralizarea lor sumbră, pe măsură ce miza decorativă crește. Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat, consecința unei maniere "interpretative" de a vedea peisajul. "Aceea de a face apel înainte de toate la facultatea de judecată a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de vis dar visul omului de miază zi, nu un vis nordic ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în Loghi domolește culorile prea calde, subtilizează contururile, învălue natura într-o atmosferă de mister și de vis dar visul omului de miază zi, nu un vis nordic ca în precedentele lui pânze. Akropoli (59) și In Arcadia (55) sunt bucăți de natură, care se armonizează de minune cu cultul de artă al pictorului, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un vis nordic ca în precedentele lui pânze. Akropoli (59) și In Arcadia (55) sunt bucăți de natură, care se armonizează de minune cu cultul de artă al pictorului, și peste care delicatețea talentului lui așterne o diafană pânză de mister și vis. În acest vis al omului de miază zi, nu mai predomină nuanțele cenușii, ca în visul omului de nord, ci nuanțele de roșu și galben, cărora temperamentul artistului le domolește violența și căldura excesivă. Loghi este un pictor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
construcții idilice și pline de un erotizm ușor într-o feerie de clasicism oriental văzută prin prisma unor maiștri ca Böecklin (sic), Stück, Klimt și Besnard. [...] Tabloul său "O noapte de vară" e de o fantezie delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca exemplu în "Idilă", "Ruine" după un apus de soare, unde în fața unui peisagiu misterios apare chipul unei femei frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând, ca și Moreau o formulă sincretică, artificială, însă presiunea modelului marchează efortul pictorului de a-și decupa propria viziune. Personajele care apar în picturile lui Loghi păstrează o aură de mister, amplificată de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el este circumscris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiecare dintre ele se distinge ca atitudine și capacitate de a se controla. În mod evident, ceea ce menține coeziunea în cadrul grupului este secretul, iar puterea acestui secret asupra fiecăreia dintre ele indică trepte de vulnerabilitate sau capacitatea de a gira misterul. Simbolismul pantomimic al Ceciliei Cuțescu-Storck se dezvoltă pe baza acestei coregrafii a indeterminatului și a inefabilului cu o componentă simbolistă și reprezintă o trăsătură dominantă a picturii ei, care se relevă nu numai în cazul panourilor decorative, ci și al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde euritmiilor simbolice pe care le evoca Hodler. Fie taina nunții se răsfrânge asupra acestui grup, fie că el o indică exemplar. Este posibilă în acest caz o influență directă a picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de flori. Florile joacă un rol dublu, decorativ, mai ales atunci când apar imprimate pe stofe, și unul simbolic-spiritual, desemnând bona fide a acestei uniuni. Încununarea florală și vălul care joacă la rândul său dublul rol de a ascunde, cu sugestia misterului ce decurge dintr-o unio mistica, și de a dezvălui, vin astfel dintr-un plan superior, atestând astfel dimensiunea elevată a acestei uniuni care întreține discret tensiunea între ezoteric și exoteric. Devine interesantă preponderența elementului feminin în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologice într-un cadru peisager specific, cu chiparoși. "Prin ce hazard și în ce scop s-a instalat în același hotel "o secțiune literară" de cel mai modern gust, unde decadenții formează o majoritate zdrobitoare (Solohub, Remisov, Blok) rămâne un mister impenetrabil. Niciun decadent, cred, n-a trecut pe lângă ușa camerei lui Berdiaev, și chiar mai mult, prin fața sălii "sociocraților". Decadentul ignoră în mod nediferențiat pe individualiști și "sociocrați" și chiar pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cosânzeana, joacă probabil rolul unei muze a artelor frumoase și, în genere, a frumuseții în artă. Arta contribuie la construcția unei societăți moderne, a reprezentării estetice a geniului național, dar și înfrumusețează existența, o face atractivă, îi conferă farmec și mister. Fata de pe afișul lui Luchian plutește cu ochii închiși, transportată de un vis în lumea imaterială a artei, a poeziei, exuberanța ei transmite o notă de optimism care se regăsește alături de pesimismul programatic ce însoțește modernitatea, relevabil pe un alt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard și Nicolae Grant, Nicolae Gropeanu, Oscar Obedenaru, Gheorghe Popovici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea se termină apoteotic, criticul desfășurând tabloul propriei sale sensibilități estetizante, pentru care tabloul pictorului nu fusese decât un pretext. Bogdan-Pitești plonjează într-o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie să conceadă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrului zeități exotice, în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor în linii sumare și cât mai expresive"519. Această juxtapunere a modelului pe fundalul îndepărtat al peisajelor din insulele Oceaniei se poate observa ca cezură care identifică, subliniază dimensiunea ezoterică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire străine de celelalte, țigănci ce nu deșteaptă gama fenomenelor erotice și senzuale, ce nu apar ca o suită comică a figurilor de carnaval, ci poartă în ele reflexul unor mistere, pe care ne este parcă teamă să le dezvăluim"522. Altfel, tentația originilor și elementele unui simbolism teozofic în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck, al cărei soț face parte, probabil, dintr-o lojă masonică 523, fac apel la un gnosticism subiacent. "Ștampile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu țigăncile ei, rătăcește în lumi nebănuite, smulgându-le parcă din valea Gangelui. În adevăr, aceste contururi feminine, aceste țigănci pline de interiorizare, par pierdute între flori de lotus, în fața unui templu antic, ca și cum ar celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celebra un cult plin de mister. Am putea spune că țigăncile artistei noastre, prin linia lor suplă și grațioasă, prin sobrietatea, puritatea și profunzimea lor de gândire, cheamă o lume arhaică, scoasă de sub metopele unui templu. Ele par răsărite din misterul secolelor, ducând taina criptelor și a templelor egiptene și hinduse, înălțându-se ca un imn închinat permanenței feminine"524. Léon Thévenin sesizează într-o serie de picturi decorative și influența picturii bizantine, care conferă, de asemenea, hieratism picturii. "[...] Țigăncile, cele mai multe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată, parcă, dintr-un ritual hindus, precum dansurile oficiate de dansatoarele din Insula Bali, ilustrând fragmente din Ramayana. Ceea ce se impune în tabloul pictoriței ține de misterul vieții, al cărui fruct este prețuit parcă în gestul personajului din mijloc, o laudă a creației. X.2. Țigăncile lui Vermont Senzualismul decadent Compozițiile lui Nicolae Vermont (1886-1932) având ca temă țigăncile se remarcă prin nota clară de artificialitate, indusă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
motive fantastice de origine folclorică"541. Criticul sesizează însă schimbarea peisajului liric și apariția în cadrul decorativismului bizantinizant a notelor expresioniste cu volumul Lângă Pământ (1929). Avem o adâncire a suprafeței, asimilată superficiilor decorativismului decadent, o recuperare a transcendenței pierdute, a misterului, a fabulei. "Peisajele lui Adrian Maniu se umplu de "semne", devin "bântuite", prind o viață misterioasă și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe ori, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează sensul. Unul dintre cei mai importanți critici români ai momentului, G. Călinescu, descrie somptuara sală a tronului, salonul intitulat și "Sala macabră", așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o notă liturgică, poetul oficiază un ritual estetic, se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a poeziei. Întreaga recuzită, precum și ceremonialul estetic vizează un contact cu frumusețea absolută, cu poezia, care recomandă asemeni misterului revelat o stare extatică. "Un tron special, "jilțul Maestrului", ideat și pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale gloriei, așteaptă pe Poet. Pe masă ard lumânări și un consiliu de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, funcționează. Malițioșii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
următoarea apreciere cu privire la compoziția sa decorativă, focalizând prezența enigmatică a femeilor în decorul luxuriant al junglei captive, de apartament: "Atitudinile și ritmul sufletesc al acestor femei greco-romane, grațios împletite cu plantele, ni se pare un rebus inaccesibil"595. Sau sesizarea misterului ca numitor comun al picturii murale, mister pe care-l pun în valoare de la medalioane în jos "o delicioasă serie de egloge, de un caracter vioi și enigmatic"596. Citatele sunt selectate de pictoriță în sensul în care îi reflectă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]