16,540 matches
-
forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște, nu spăsit, ci hăhăind cât îl ține gura sa de fost bișnițar, că pentru el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat chelia supremă, ideile sale pe care le tot depăna tot într-o veselie, că se predau prea multe materii, că elevii sunt solicitați cu materii nefolositoare, că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia să se bată cu unchiu-său ca să putem hălădui în livadă. El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ducea doar în medii luxoase. Odată am intrat în lift la hotel cu alți doi români, doi mitici bișnițari. Unul m-a făcut curvă. Cum ajunsese și el să înțeleagă măcar atâta lucru, era să iasă cu bătaie. Nu mă omoram după locurile alea fițoase în care mă ducea. Cam după vreun an m-a chemat la Roma. - Și te-ai dus? Deja în capul meu se derulau cu repeziciune nenumăratele scene de sex pe care le avuseseră. Se lăsa seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități exact ceea ce te-a enervat mai tare în timpul vieții. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu ochii holbați și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și cu ce mare scofală s-au ales? Strechea le-a omorât zeci de oi, porci și capre. Numai ce terminau biserica dintr-un sat și se gândeau să răsufle un pic, că episcopul îi și muta în alt sat cu biserica sau școala în paragină. Că doar Gicu, așa șchiop cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un individ în costum; în loc de cap avea o minge de tenis, pe care cineva desenase în joacă doi ochi și o gură. Femeia îl imploră cu lacrimi în ochi: dă-mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete cu coadă vineție, albastră, portocalie. Printre rebeli, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atare În dicționar. Este vorba de baros, cel care are originea În limba țigănească, și probabil că Într-adevăr nu a făcut parte niciodată din dotarea unei armate (nici măcar a vreuneia din Țiganiada de Budai-Deleanu), deși cu el poate fi omorât un om. Celelalte, da, sunt date și ca arme și ca unelte. Pentru a diferenția Între baltag și bardă (mă refer deci la toporul de bronz de la care a Început discuția noastră pe vremea când eu eram un elev atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În fața altarului să cădelnițeze sau dă ce-o fi ieșit el, ăștia, hop, sar amândoi și-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să plecăm și am plecat, abandonând căruța.“ Personal, cred că acesta este lucrul cel mai groaznic Într-un război: conectarea ființei cu absurdul. Înainte de primul foc de armă, Înainte de folosirea celor mai teribile arme, Înainte ca bomba cu neutroni să omoare toți oamenii și să lase În „viață“ clădirile, starea de război Înseamnă - chiar dacă oamenii supraviețuiesc - Înlocuirea principiului rațional al celui mai important și mai strălucitor edificiu ridicat de oameni, cu un principiu absurd. Acest edificiu este societatea umană și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe drumul pieirii, autodistrugerii și nu mai avem decât o soluție, Mișcarea Legionară, singura putere izbăvitoare din leșinul pierzării. De aceea, tot românul ar trebui să gândească înainte de a bate din palme, de a aduce acuze și de a-i omorî pe legionari, scornind minciuni care îndurerează inimile noastre și derută pe cei mai șubrezi cu hăuliturile lor lascive. Din 1919, pădurea Dobrina Huși, neîntrerupt, când hoardele roșii ne amenințau cu invazia, iar alte hoarde din interior, evreii și studențimea evreiască
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă în stare de legitimă apărare, nu omori, ci lupți pentru Patrie, pentru credință, pentru Dumnezeu.” (Neculai Totu, Însemnări de pe front). În câteva cazuri, am fost puși în situația grea și nedorită de a ne apăra cu sabia. Altfel nu am mai fi existat. Ne-am apărat cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au considerat pe legionari „dușmani ai poporului”. Care este „vina” acestor osândiți? Apartenența la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
punctul lui de vedere, o bună soluție. Cine putea fi mai de încredere decât cumnatul său, care îi era și obligat pe deasupra? Mai încercase îmbinarea generozității și profitului cu un alt nepot, dar operația eșuase din pricina nepotului care nu se omora după carte. Eu am apărut, cumva, la timp pentru a-i rezolva problemele gospodărești. Și mi-l închipui zicîndu-i tatei, când a aflat că vroia să mă trimită la "Radu Negru", în Făgăraș: Dar de ce să-l dai la liceu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste vorbe care mi-au plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jos, mă făceam de râs, căci eram gol. Dacă țineam să fiu pudic, să-mi iau mai întîi hainele și să mă îmbrac, îi lăsam pe cei trei să pună mâna pe mine, să mă jefuiască, după care mă puteau omorî fără să vadă cineva. M-am trezit tremurând. 26. Mă gândesc la scena povestită de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a mai fost chip să readorm. M-am gândit la tot felul de grozăvii până dimineața. 15. Unde am citit, oare, că n-are rost să te interesezi prea mult de istorie, fiind suficient să-ți amintești cum l-a omorât Cain pe Abel? O astfel de judecată te poate îndemna să vezi răul doar în alții. Aplecarea mea spre tristețe ar fi fost, însă, de ajuns în orice istorie ca să devin un soi de "rebut" melancolic. 16. Mă întreb, totuși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost zadarnic, să fugă nu se putea, să se opună din răsputeri realiza că n-ar fi făcut nimic, ar fi încasat numai lovituri înfiorătoare și cine știe, poate ar fi omorât-o pentru bani. Se afla la marginea unei prăpăstii! Niciodată nu s-a simțit atât de dependentă de lumea din jur, acum își dorea numai să fie departe de siluetă. Ce s-ar fi întâmplat? Nimic... nu putea face nimic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg mai departe. Ea veselă îi aruncă, - Să nu care cumva să-ți treacă prin cap și să nu vii diseară! te omor! Nu mai ești singur de capul tău... acum ești al meu! el râde încetișor... parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
departe pe Mortimer lui Lawrence. Era foarte ferm în privința asta. Se încruntă din nou și privește în jurul mesei. Mă întreb de ce. Nu răspunde nimeni. Nimeni nu-i întoarce privirea. — Probabil pentru că... Probabil pentru că știa... că Mortimer nu intenționa să-l omoare. Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
frumoasă... faci ca totul să fie bine... suportabil... — Taci, taci, șopti ea. Mâine plecăm acasă. Gata, s-a terminat. — ... îi urăsc pe toți... ce-aș fi făcut dacă nu erai aici, ca să... fie mai bine... îmi vine uneori să-i omor... să-i omor pe toți... Rebecca spera că Hilary a reușit să adoarmă. Avea trei degete rupte. N-a crezut povestea cu accidentul, n-a crezut-o nici o clipă. În ultimul timp îl credea pe Roddy în stare de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totul să fie bine... suportabil... — Taci, taci, șopti ea. Mâine plecăm acasă. Gata, s-a terminat. — ... îi urăsc pe toți... ce-aș fi făcut dacă nu erai aici, ca să... fie mai bine... îmi vine uneori să-i omor... să-i omor pe toți... Rebecca spera că Hilary a reușit să adoarmă. Avea trei degete rupte. N-a crezut povestea cu accidentul, n-a crezut-o nici o clipă. În ultimul timp îl credea pe Roddy în stare de orice. Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa mi se pare. Parcă de atunci, aș... trăi în el. — Despre ce e vorba? — A, e un film stupid. E despre o familie bogată care se adună într-o casă mare de la țară pentru citirea unui testament și sunt omorâți unul după altul. Trebuia să fie amuzant, dar pe vremea aceea mie nu mi se părea așa. Pe mine m-a speriat îngrozitor și m-am îndrăgostit nebunește de eroina filmului, intepretată de Shirley Eaton - îți amintești de ea? — Vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]