19,182 matches
-
cuc nu este o pasăre mecanică: dar nici un deșteptător. * Zâmbetele false schimonosesc chipul. * Mirosul fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai femeile pot aprecia calitățile bărbaților după dimensiunile nasului. * Unele urechi sunt surde la ceea ce stăpânii lor nu vor să audă. * Călcatul în picioare nu se referă doar la bocanci. * Dacă cineva îți trage o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-o pe cel stâng. * L-a pălmuit doar pe obrazul stâng, pentru că el e de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun de la stăpâni. * O prășilă făcută la timp valorează cât o ploaie bună; ambele - și mai mult. * Nu din cauza copacilor nu se vede pădurea, ci pentru că a fost tăiată. * Nu un medic a stabilit că cel cu șira spinării dreaptă are opinii personale
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe șine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un bot-chilimbot-botit, în frunte cu un ochiu, numai să nu-i fie de deochiu’’. ( Harap Alb ) În ‘‘Harap-Alb’’, calul năzdravan, ca să-și ducă stăpânul la sfântă Duminică, adică pe un tărâm de basm, îl trece prin locuri a caror minunăție e luată din sarcina prozei și lăsată pe seama versurilor, ca pentru a se simți în totul schimbarea tărâmurilor. Cititorul lui Creangă este mai întâi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
tăierile și forța bătăii de ciocan în funcție de materialul ce urma să-l îndepărtez. O lovitură în plus de ciocan putea să strice totul. Acesta e marele dezavantaj, în comparație cu pictura, odată ce ai greșit nu poți să mai repari. Eram obișnuit, fiind stăpân pe daltă, tăiam, îndepărtând atât cât era necesar, redând lemnului forma dorită. Era o pasiune pe care o îmbrățișasem în august 1994. După terminarea liceului, am lucrat între 1987 - 1992, la Întreprinderea de mașini agregat și mașini unelte speciale - I.M.
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tipografie, Breban l-a oprit, și neapărut a rămas până azi. Nu-l mai interesa să debuteze cu schițe, ele nu-l mai reprezentau, căci între timp scrisese Francisca. Apărută în 1965, ea e urmată, în 1966, de În absența stăpânilor și, în 1968, de Animale bolnave, scrieri care confirmă cu asupra de măsură talentul epic al lui Nicolae Breban, impunându l întâi de toate generației din care făcea parte, îndeajuns de mefientă, până atunci, în ce-l privește, sau dacă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un rost. Surprins, patronul i-a pretins micului ofertant să vină cu maică-sa, să poată vorbi cu ea, ceea ce el a și făcut după ce cu greu a convins-o că nu era prea crud pentru a fi dat la stăpân. Teodor Manea l-a angajat pe băiețaș de probă și se poate spune că tata a trecut proba cu bine, iar mai apoi a confirmat și a reconfirmat, din moment ce a rămas în slujbă nu mai puțin de patruzeci de ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trădează un moment limită, o încununare a esteticii lui, o nouă orientare, poetul adoptând o atitudine lirică cu modalități de expresie nemaiîntâlnite sau reluate decât întâmplător mai târziu. Poetul Voiculescu se prezintă cititorilor săi ca un imagist de mare clasă, stăpân deplin al culorilor, realizând o poezie a naturii superioară peisagisticii și liricii de până atunci. Comentatorii văd în creația poetului altfel de poezie, o meditație profundă, inconfundabilă. Sufletul său parcă s-a împrospătat. Este vorba despre o poezie directă, cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prefațate de Perpessicius, două volume de Povestiri, 1966, cu un studiu semnat de Vladimir Streinu. Referitor la ele Paul Anghel sublinia: N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
relații cu Uniunea Sovietică, un tratat bazat pe valorile europene". Și tot el afirmă aiurea că noi trebuia să fim primii, deoarece, negociind la Moscova, nu aveam pe teritoriul țării (cum aveau ceilalți) trupe sovietice. Despre Basarabia, Nastase-patriotul, prin vocea stăpânului sau, Ion Ilici Iliescu, zice: "Noi trebuie să ținem seama de evoluțiile din ultimii 50 de ani din Republică Moldova. De aici pornind, de la aceste evoluții, respectând această declarație, noi, practic ne găsim în situația că dincolo de Prut s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
îi aveau la mâna pe uzurpatorii lui Ceaușescu (dar și pe noii demnitari) cumparându-si astfel iertarea și neoexistenta în noua epoca, o epocă a furtului, a jafului național, a șantajului și a nemerniciei. Adrian Nastase a trecut rapid de la un stăpân la altul, de la "nomenclaturistic~" la "nesațiul posesiunii" și la capitalistizare. Socrul, Angelo Miculescu, după lovitura de stat din decembrie 1989, a lucrat în cadrul firmei "POOLGEC", proprietatea lui George Păunescu (conducătorul firmei securiste "CRESCENT"). Despre acest domn, tot țigan, vom scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
logică bazată pe forță a abordării lui Borgia în problema ordinii în Romagna. Însă, tacticile lui Borgia sunt crude; este greu să nu te identifici, cel putin parțial, cu subalternul trădat care nu a făcut altceva decât să urmeze ordinele stăpânului. Astfel, uneori ne cutremuram când citim Principele. Lecțiile sale nu sunt plăcute. Faptul că sfaturile lui Machiavelli conduc la ceea ce nu ne place să auzim despre liderii noștri, si la idei opuse celor exprimate de alti autori cu privire la ceea ce ar
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
zone ale dominionului florentin aceste posturi erau ocupate numai de către cetățenii florentini aleși în Florența și de la cetățenii astfel aleși se aștepta punerea în slujba intereselor statului Florentin pe langă punerea tradițională în slujba intereselor comunei supuse. Satisfacerea nevoilor ambilor stăpâni nu a fost întotdeauna ușor și nici măcar posibil. În jurământul pe care Căpitanul de Pistoia l-a rostit în fața Signoriei florentine, înainte de preluarea mandatului, el a jurat să "conservare civitatem Pistoriensem eiusque comitatus et districtus în eis libertate et statu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cercetători afirmați în ultimii zece ani, să zicem, beneficiari ai unei formații intelectuale de ultimă oră, care le dă posibilitatea să se miște lejer în câmpul de circulație valorică europeană, universală, adepți ai metodelor de investigație cele mai recente, fiind stăpâni ai unor câștiguri teoretice eficiente și spectaculoase în procesul analizei literare. E firesc, așadar, ca exercițiul lor de apreciere a creației eminesciene să pună în evidență un nou Eminescu, așa cum ni-l dorim, de fapt, văzut într-un context al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
jocului de la tribuna a II-a. Din păcate, spre final, atunci când arbitrul Prodan și-a desăvârșit opera de distrugere a meciului, fostul ziarist a arătat că și-a intrat rapid în rolul simbriașului gata să latre după cum o cer interesele stăpânului care-l plătește. Altfel, cum să ne explicăm vehemența cu care susținea că, la intervenția fundașului Bar la Câmpeanu, jucătorul Victoriei a lovit mingea ?? Iar Adrian Câmpeanu a fost căsăpit de Sfântul Duh, probabil! De altfel, luat la rost de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
aveam de grijele și suferințele vieței. Jucăriile cele mai simple îmi absorbeau timpul și mintea și mă transportau într-o lume cu totul închipuită. Eu și unicul meu frate, Matei, care avea trei ani mai puțin decât mine, eram singuri stăpâni în tot cuprinsul ogrăzii. Câinele, rațele, curcele, toate aveau nume date de noi și erau dragă-doamne proprietatea noastră, împărțita drept în două; însă la împărțală căutam sa alegem nu atât pe cele mai frumoase pre cât pe cele mai tari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stăpânire. Fulger, tunet, moarte crudă, toate le țineam în mână; Să culeg a mele lauri, torba-mi sta la îndemână. Iară credinciosul câne, ce mișcările-mi păndea Cu isteața lui privire, vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
O, doamne! Câte, câte mari minuni n-am mai văzut Cât în visul cel de aur fost-a sufletu-mi căzut. Iar când mă trezii din farmec, luna nopții răsărise. Cânele sta lângă mine și ironic parcă-mi zise: Ei, stăpâne, bună treabă mai făcut-am împreună, Vai de vânătorul cela ce cu ochii stă la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gheață. La auzul acestor cuvinte, fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă unul galbăn și celalalt albastru, se apropie sfioasă de stăpânul ei și-i zise: Cucoane, fiindcă păsărele astea nu le mai putem învia, cred că ar fi bine să le pregătim cum cer d-lor, ca să scăpăm de o pacoste mai mare. Manolucă stătu un moment pe gânduri, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
meargă și suta! Să trăiești, Manolucă!... Pune și gărăfile la socoteală. Bine, bine. Iar după ce se goliră și celelalte blide 150 precum și cele trei gărăfi de vin vechi, Manolucă, care se simțea rădicat la o temperatură neobicinuită, deoarece el ca stăpân pe vin, rățe și găini, a băut și a mâncat mai mult decât noi, zise cu un aer de galantomie: Știți una, băieți! Nu vă cer nimic pentru baș-buzuciile voastre. Halal să vă fie! Încaltea veți zice și voi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ban alb în palma babei Acsânia și am plecat spre casă, ce-i drept, sătui, dar nedumeriți de feliul cum Manolucă înțelegea ospitalitatea. .............................................................................................................................. Nu știu ce au făcut ceilalți tovarăși ai mei, dar eu unul, mărturisesc păcatul, că nu m-am putut stăpâni de a istorisi unuia și altuia caraghioaza noastră primire de la curtea lui Manolucă. Pișicherlâcul 151 nostru a părut multora, pesemne, așa de ciudat, încât i s-a dus vestea în tot cuprinsul județului și mai departe chiar. Manolucă nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o necinstită concurență. Fiind, deci, că concurența, cinstită sau necinstită, e totdeauna supărătoare, în puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a coborât de-a roata jos, rămâind eu astfel singur stăpân pe câmpul de luptă. O! Drept să spun, n-am avut pic de mustrare de cuget pentru îndatorirea ce i-am făcut de a-l suprima, căci dacă ar fi putut el să-mi facă mie aceeași îndatorire n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
auzea acest cuvânt magic care-i biciuia sângele! Cu ce avânt se arunca el asupra prepeliței, când o vedea căzând și cu ce tristeță își întorcea ochii înspre mine, când o vedea zburând mai departe! Parcă-mi zicea: Da bine, stăpâne, ce-ai pățit?" Noroc că asemenea greșuri nu se întâmplau tocmai des, căci mi-aș fi pierdut toată buna opinie ce avea el de mine. A, ce câne era Milordachi! Rog să nu se supere domnul Coșbuc de acest diminutiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Milordachi! Rog să nu se supere domnul Coșbuc de acest diminutiv. El nu era un simplu câne ca toți cânii, era prototipul, expresiunea ce mai fină, cea mai perfectă a rasei prepelicarilor. Ce inteligent, ce bun caracter, ce iubitor de stăpân! Ș-apoi era frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat de vro trei câni, căci și el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu pot zice însă același lucru despre cânii lui care n-au fost tocmai politicoși față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]