16,850 matches
-
de mersul suplu, ca electrizat la articulații, al asistenților, el era lent, un pic șchiopătat, cu un caracter maladiv și distins" (282). Lui K. care se miră de această brutală metamorfoză, îi răspunde: "Asta pentru că sunt singur. Când sunt singur, tinerețea voioasă și-a luat zborul" (283). Personajele șchioape, care au gută, țintuite în pat, cuprinse de somn, incapabile să meargă normal sunt numeroase în roman. O apăsare inimaginabilă pare să le țintuiască. Dacă oboseala este murdărie, paralizie, blocaj, fixând și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cei care mai sunt în viață din vechea „Junimea“ literară și chiar la cei dezbinați astăzi prin luptele politice a rămas ceva statornic și comun: în viața lor privată amintirea orelor petrecute la Junimea printre cele mai fericite momente ale tinereței lor, în viața publică o mai mare accesibilitate pentru orice idee de interes general.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, vol. I, Critice, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de D. Vatamaniuc, studiu introductiv de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și o frază comică: „Maiorescu a deschis seria reprezentanților ideologici ai regimului burghezo-moșieresc [...] care începeau campania antimarxistă fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
plin de cruzime, modul în care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe acestea în aceeași măsură în care le-a șocat semnificația vorbelor în sine, și anume faptul că își vor petrece următorii cinci ani din viață - tinerețea - în astfel de condiții deplorabile. Deși inițial li s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămâni să lucreze, aflarea crudei realități le-a îngrozit. Reacția imediată a fost încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au trebuit să le supraviețuiască le-au făcut mai puternice. Deși cu siguranță au simțit că au pierdut o perioadă importantă din viață, comparată cu timpul pe care îl aveau în față, sentimentele negative se atenuau. Având de partea lor tinerețea, vigoarea și sentimentul că li s-a oferit o a doua șansă în viață, toate cele patru femei și-au reluat munca, s-au căsătorit și, cu excepția lui Magyari și Stoinescu, au avut copii. Poate că suferințele lor ca deportați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atât de nervos încât mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). în această situație incredibilă „tinerețea își cere drepturile”, cum îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am mers alături de linia ferată. Jur împrejur câmp, stepă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
UNGUREAN, Vieți paralele în secolul XX. Istorie orală și memorie recentă în Țara Bârsei, Editura Phoenix, Brașov, 2002, 297 p. Istoria orală și metodele ei constituie o ramură relativ recentă a studiilor noastre de antropologie culturală și istorie. Indiferent de tinerețea disciplinei, interesul viu al cercetătorilor s-a reflectat în elaborarea unui număr de lucrări, care au abordat temele rezistenței în fața comunismului, deportării, destinului unor minorități, evocării vieții din trecut în oglinda realității diverse și a obiceiurilor generatoare de stabilitate, destrămate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea învinge”, „Mi-au zis că am trădat partidul”, „Toată viața am fost militar”, „Analfabeții să treacă în partea stângă”, „Pentru ce atâta răutate asupra noastră?”, „Unde-l duce pe fratele meu, acolo vreau să mă duc și eu”, „Intrarea evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
titlul „Tragica moarte a bătrânului și venerabilului evreu Strul (Israel) Rotman XE "Rotman, Strul (Israel)" ”32. Rotman XE "Rotman, Strul (Israel)" era un erudit În religia evreiască și cioplitor de meserie, de fapt un maestru, care a lucrat din fragedă tinerețe la cimitir, la pregătirea pietrelor funerare, pe care cioplea În idiș și ebraică, În afară de textul funerar obișnuit, și calitățile și faptele bune ale decedatului, după tradiția evreilor așkenazi (europeni). Exemple ale lucrărilor sale pot fi văzute În cimitirul evreiesc din
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ani, și trebuit să văd." M-am dus la vecinii noștri, Gligor, care au fost așa de impresionați, iar pe mine m-a emoționat întâlnirea pentru că ne-am amintit, au fost niște momente foarte frumoase în copilăria mea, și în tinerețea mea. Am venit aici cu prietenele cele mai bune, doamna care a fost directoare adjunctă a Operei din Washington, am rămas prietene de-o viață, și prietena mai nouă, Marianne Cornetti, mezzosoprană verdiană, împreună cu soțul meu, și am rămas impresionați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că sunt româncă, din combinația prezentului cu trecutul un "ceva" foarte complex pentru mine, ca să vă explic! La fel a fost cu "Adriana Lecouvreur". A.V. Ați revenit la Iași după 35 de ani, ați revăzut locurile copilăriei și primei tinereți, amintirile au devenit realitate... Ce veți face în viitorul apropiat pentru Iași? Ați trecut pe la Universitatea de Arte, fostul Conservator. N.M. Am venit în Iași, am vorbit cu Petrica, prietena mea din școală, și i-am spus: "ajută-mă". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
interpretul Dumneavoastră -, am rămas impresionat de dexteritatea aproape incredibilă. Nu am mai avut o astfel de experiență în cazul unui pianist român... D.G. Eu cânt în continuare, inclusiv Concertul nr. 1 de Ceaikovski, și recunosc că în anumite pasaje, defectele tinereții se păstrează! A.V. Nu am perceput virtuozitatea Dumneavoastră ca un defect... D.G. Nu, între ghilimele vorbind. Am avut totdeauna dorința de a depăși anumite limite ale vitezei, ale posibilităților tehnice, un fel de propensiune către un gen de acrobație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un fel, păstrând proporțiile, bineînțeles. "Dumnezeu m-a iubit prin prietenii pe care mi i-a dăruit." Asta pot să o afirm cu tre corde, cum se spune în limbajul nostru. Așa este. Mi-am dat seama, poate, târziu, pentru că tinerețea e cu alte valori înfrățită. Mai târziu am înțeles că este o șansă a vieții mele secvența ideală pe care am putut-o avea cu marile mele modele, cu maeștrii mei, fie ei maeștri apropiați, din țară, fie maeștri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muzică. De ce? N.H. Da, de cele mai multe ori am evitat, pentru că sunt un tip căruia nu-i prea place să vorbească în emisiuni. A.V. Știu că vă vizitează muzele. Printre ele, și muza picturii. De ce ați ales muzica încă din tinerețe? N.H. Ca toți copiii, am început cu creioanele colorate, am trecut prin stările și sentimentele copilăriei, după care a venit maturitatea. Mi-a plăcut să pictez, pentru că, mai târziu, au apărut pe pânză formele de culoare sufletească. M-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu dirijori foarte buni. Trebuie să-l numesc pe maestrul Anatol Chisadji, pe care îl salut dacă ne vede acum! Îi mai amintesc pe Eugen Lazăr, pe Anton Ronai, acolo a fost o pleiadă de mari artiști. A.V. În tinerețe erați conștient de necesitatea unui regim de lucru dur? D.O. Toată viața am fost conștient. În primul rând, taică-meu. A fost un om extraordinar de dur cu mine. Trebuie să vă spun, ca un mic secret pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vă întreb? Înainte de începerea emisiunii, ați vrut să știți ce înregistrări muzicale cu Dumneavoastră am pregătit, și aflând de un anumit rol, am simțit că aveți o oarecare reținere. N.H. Da, rolul lui Figaro ("Bărbierul din Sevilla") a fost rolul tinereții. Într-o anumită perioadă din cariera mea, rolul acesta mi s-a potrivit ca o mănușă. Am avut dezinvoltură, am avut vocea liric-lejeră ca să pot realiza toate acele fiorituri... A.V. ... legate de stilul muzicii. N.H. Dar eu, sincer vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tangențial, acest gând. Repet, pur și simplu lucrările s-au adunat. Ele sunt probabil, rezultatul unei schimbări în structura mea interioară. Ce să fac, m-am înțelepțit de-a lungul timpului. Dacă, de exemplu, în muzică, performanța se atinge la tinerețe, până la vârsta maturității, în domeniul artelor plastice acumulările, sedimentările, decantările se produc mai lent, marile opere se nasc mai târziu. Dacă Tițian a ajuns la 90 de ani la concluzia că pentru a face pictură nu-ți trebuie decât un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și defectele Americii? N.M. Nu. Cred că defectele și calitățile Americii le-aș fi văzut oricum, dacă n-aș fi devenit un drogat, un bețiv nevindecabil. Sunt, în general, lucid și privesc în jur cu atenție... A.V. ... pentru că, în tinerețe, ești atras de aspecte poate mai puțin importante. N.M. Tinerețea îți oferă pasiuni, ocoluri, divagații, multe altele pe care maturitatea nu ți le mai oferă, cel puțin în aceeași măsură. Dar, aș fi văzut lucrurile astea independent de cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Americii le-aș fi văzut oricum, dacă n-aș fi devenit un drogat, un bețiv nevindecabil. Sunt, în general, lucid și privesc în jur cu atenție... A.V. ... pentru că, în tinerețe, ești atras de aspecte poate mai puțin importante. N.M. Tinerețea îți oferă pasiuni, ocoluri, divagații, multe altele pe care maturitatea nu ți le mai oferă, cel puțin în aceeași măsură. Dar, aș fi văzut lucrurile astea independent de cât de mult sau de puțin m-aș fi putut înrădăcina în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dacă tu, Hollender, spui acum ce ai pe limbă, ce ți se va întâmpla, sau nu ți se va întâmpla?" Nu știu dacă aș fi vorbit, dacă m-aș fi gândit la asta. A.V. A fost curajul, sau inconștiența tinereții? I. H. Au fost ambele, foarte bine spuneți. Au fost curajul... și inconștiența tinereții. Spre orele 9 seara, când s-a hotărât să mergem la ziarul local, "Drapelul roșu" se numea, ca să ni se tipărească doleanțele, m-am întrebat "na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sau nu ți se va întâmpla?" Nu știu dacă aș fi vorbit, dacă m-aș fi gândit la asta. A.V. A fost curajul, sau inconștiența tinereții? I. H. Au fost ambele, foarte bine spuneți. Au fost curajul... și inconștiența tinereții. Spre orele 9 seara, când s-a hotărât să mergem la ziarul local, "Drapelul roșu" se numea, ca să ni se tipărească doleanțele, m-am întrebat "na, ce-o să iasă din toată povestea asta?" Am părăsit universitatea printre două gratii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
s-a putut? I.H. -... N-am reușit să devin un tenor de operă..., pentru că n-am putut să cânt de cât până la notele sol, la bemol și nu mai mult (zâmbește larg). Tare mult aș fi dorit asta în perioada tinereții, a fost dorința mea maximă când eram la Timișoara, dar și la Viena, să devin într-adevăr, tenor. Însă am fost foarte fericit, și poate că a fost cea mai complexă mulțumire personală, când mi s-a propus angajarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
iulie 2013) Vlad Iftinca Surpriza a fost primul element care a atras atenția la interpretările lui Vlad Iftinca. Era elev de liceu, dar muzica lui Mozart și Rahmaninov apărea de sub degetele lui în mod uimitor, cu inocența și nonșalanța primei tinereți, vegheată încă de atunci de spiritul maturității. Dacă asculți acum primul recital, din decembrie 1995, fără a ști cine este solistul și ce vârstă are, aceasta este impresia dintâi: prospețimea și maturitatea viziunii. Preludiile, monumentalul Preludiu, Coral și Fugă dezvăluiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Iașului sunt făcute de cei care l-au părăsit! Și erau atâția intelectuali, de la Sadoveanu la Ralea, dintre cei care îi dăduseră strălucire într-un mod activ, care se îndepărtaseră fizic de oraș, încât aserțiunea avea un anume temei. În tinerețe există un fel de sentiment de proximitate interioară, sentiment care apropie, în mod paradoxal, dimensiunile culturii lucruri aflate foarte departe de noi. Astfel încât dacă fizic ne simțeam la un capăt de lume, era destul să te duci la gară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ies la iveală aspecte noi. Nu m-am dat niciodată înapoi de la ideea unei revizuiri, care era sportul de preferință al lui Eugen Lovinescu. Când a fost cazul, mi-am făcut autocritica, de pildă, pentru unele judecăți mai grăbit-severe ale tinereții. A fost cazul cu Marcel Duchamp, care părea un fel de..., cum să spun, un reprezentant al non-artei, al disprețului pentru arta-senzor convențional, al meșteșugului acumulat, în favoarea unui conceptualism destul de aleatoriu. Dar această lărgire a orizontului ține de mânuirea conceptelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]