1,528,970 matches
-
batjocură, carceră, pizmă, izgonire. Acesta este punctul în care Visky Andras aduce povestea aproape de noi, de orice societate din secolul douăzeci, să spunem, care a trăit sub un regim totalitar. Regim care s-a străduit din răsputeri și, în mare parte, a și reușit prin ani cumpliți de pușcărie, de teroare, să anihileze spiritul, forța minții și a sufletului de a crede într-o idee, în valoare, în valoarea libertății ființei, a lumii. Toată această poveste, pe care nu se pedalează
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
Și sentimentul concret că modelul adevărului absolut și al rostirii lui nu a încetat să existe și să se propage, în ciuda absurdului năucitor din realitate. Privațiunea de libertate, fizică și/sau psihică este una dintre realitățile rușinoase care umbrește o parte semnificativă din istoria noastră. Iar această piesă este o modalitate discretă, emoționantă prin absența judecăților și verdictelor, de a borda acest subiect nu neapărat analitic, ci meditativ. Piesa dă posibilitatea ascensiunii terapeutice către sine. Am văzut la sfîrșitul anului trecut
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
de joc al poveștilor născute în acest lagăr. Spectatorii străbat sala, urcă cîteva trepte, ajung pe scenă, intră pe o poartă metalică și își ocupă scaunele dispuse în jurul crucii. Puțin mai tîrziu, cercetînd locul, descoperi sîrma ghimpată, de o parte și de alta a scenii, spre grădină și curte. Senzația prizonieratului petrecut împreună amplifică atît dramatismul confesiunii și jocul actorilor, cît și receptarea experiențelor narate. Există un tip de tensiune vibrantă, puternică, într-un fel, ludică și ironică, uneori, degajată
Cine sînt eu? by Marina Constantinescu () [Corola-website/Journalistic/10969_a_12294]
-
Apoi am rămas la Roma patru luni și jumătate. Am trăit toate problemele pe care românii le aveau doar pentru că erau români. Pe buletin nu scria 'zingaro' (n.r - rom), scria român. Am venit de acolo, am plecat în altă parte și tot așa. După cum ți-am zis, adunat așa, nu am stat un an în România. DC News: Cum vedeți faptul că înainte se făcea presă de analiză, iar acum aproape orice postare de pe Facebook devine știre? Mirela Voicu: Toți
Mirela Voicu (Antena 3), despre ziua care i-a schimbat viața: M-am dus de rușine by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106047_a_107339]
-
orice jurnalist este foarte important să facă teren, să aibă surse, să se documenteze înainte să scrie o știre. Niciun doctor nu intră în sala de operație dacă nu a făcut înainte practică. Așa e și aici. Nota redacției: În partea a doua a interviului, care va fi publicată în zilele următoare, veți afla mai multe detalii atât despre jurnalista Antena 3, cât și despre " Voi cu Voicu", emisiune pe o puteți vedea în fiecare sâmbătă de la 20:30. Mirela Voicu
Mirela Voicu (Antena 3), despre ziua care i-a schimbat viața: M-am dus de rușine by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106047_a_107339]
-
puterii poate să degradeze atât de profund o persoană. Faptul că Adrian Năstase a acceptat jenanta ofertă a celor-cincisprezece-mii-de-experți-în-unul-singur ne arată că pentru pisica din Piața Victoriei șoriceii de teapa lui Emil Constantinescu sunt exact jucăria de care avea nevoie. Partea urât mirositoare a afacerii este că „oferta" constantinesciană survine exact în momentul în care opoziția începuse să dea timide semne de revenire la viață. Adică de încercări de a-și regla pulsul, după moartea clinică în care a proiectat-o
Nerozia - studiu de caz - by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/14299_a_15624]
-
existat în știință, mai ales în secolul din urmă, adevărate șocuri care au redus în explicarea fenomenelor ideea de Dumnezeu. Unul dintre ele a fost produs de descoperirea că întreg universul, în forma lui actuală, din care omul însuși face parte, cu mintea lui capabilă să înțeleagă ce se întîmplă, se datorează unui reglaj excepțional operat de șase numere. Numere extrem de diferite între ele, atît prin domeniul la care se referă, cît și prin ordinul de mărime. Dar care decid, toate
Marele Acordor by Nicolae Manolescu () [Corola-website/Journalistic/14497_a_15822]
-
în jurul nostru. Vocabularul său poetic s-a adaptat noilor rigori ale limbii, a asimilat jargonul ,softiștilor", al telefoniei mobile (SMS-uri), al siglelor tranziției (AVAB, APAPS), și al creatorilor de modă, cuvintele străine (mai cu seamă cele englezești) au devenit parte a limbajului cotidian, numele mărcilor de mașini și cele ale politicienilor străini ai momentului prilejuiesc realizarea de rime interioare (,...înfiatul, cu Fiatul;/ mafiota, cu Toyota;/ barosanul, cu Nissanul;/ găliganul, cu Loganul;/ premierul, cu Primera;/ semiștabul, cu Saabul;/ semidoctul, cu A8-ul
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
cele mai măgulitoare) a trebuit să îndure, odată cu autorul, un exil impus de circumstanțe pentru ca, abia recent, să-și capete dreptul legitim la o receptare corectă sau, cel puțin, nepolitizată din start. Maniera în care e scris romanul explică - în parte - repudierea sa: e posibil ca sincronizarea acestui roman cu postmodernismul occidentalo-american să-l fi făcut dubios; capsulele inserate (ce par a cuprinde decupaje din ziare, amănunte colaterale ale unui personaj sau ale unei întâmplări) sau fișele dedicate unor personaje - parodii
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
ale intertextualității postmoderne, nu împrumutate în spiritul imitației, ci extrase din cotidian și perfect adaptate acestei formule de roman. Această explicație are însă ca premisă faptul că distinșii cenzori aveau o idee precisă despre postmodernism. Puțin probabil. Pe de altă parte, în peisajul autohton, formula românescă era periculos de nouă. Proza cursivă, aparent diseminată în fraze de inspirație joyceană (din punct de vedere al structurii sintactice, cel puțin) a derutat poate acești cititori neavizați, lăsându-i cu suspiciunea unei chichițe politice
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
la Böll și la Vonnegut, firul epic e neglijat, preferându-se detaliate relatări ale vieții personajelor, la Chiru acesta e evident: narațiuni aferente se desprind din cea principală (peregrinările protagonistului, actorul Matei, acompaniat de trupa de teatru din care fac parte actuala sa concubină Sia și colegul de apartament Laurențiu). În paralel, se desfășoară retrospectiv povestea de dragoste dintre Matei și Roxi (relatare declanșată de vestea morții ei), dintre Laur și Alicia, iar acestea atrag alte mini-povestiri într-o minuțioasă reconstituire
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
respinsă, cum crede Nicolae Balotă, semnatar al unui generos Cuvînt înainte, "tema preeminenței lirismului" în creația în chestiune, întrucît modul pamfletar nu e, în fond, altceva decît o expresie incendiară a eului, o paroxistică izbucnire a acestuia, lăsînd la o parte, în cazul în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
subiect. Raportul dintre ultimul și primul este unul necruțător, de voracitate. Nu s-ar fi putut o mai adecvată apreciere moral-stilistică privitoare la ultracorosivele tablete argheziene, de-un egotism total, exterminator, în strălucirea lor de execuții spectaculare. Victimele n-au parte de un proces, ci sînt conduse, cu un fastuos ceremonial cinic, spre un eșafod de lux. Dacă o explicație a vocației persiflatoare a bardului de la Mărțișor o reprezintă starea de spirit a rebelului social, o alta, dedesubtul acesteia, o alcătuiește
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
păstrând contactul cu realul, dar mizând pe literaturizarea lui. Tocmai ceea ce dădea farmec și substanță poemelor (ingenuitatea lirică, prospețimea senzațiilor, notația abruptă) intră acum într-un proiect ficțional pentru care Elena Vlădăreanu nu are nici chemare, nici resurse. Autoarea face parte din eșalonul poeților de pur talent, fără cerebralitatea discursului și alte complicații textuale. Locul ei firesc e alături de Marius Ianuș și Domnica Drumea, nu lângă Claudiu Komartin și Răzvan }upa, creatori cu cap teoretic dublându-și fiecare volum cu o
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
prinde vulpi)/ sexul de zeu incaș îl simt plin de sudoare/ se-apucă să hămăie pe limba vulpilor/ nu-mi rămâne decât să-mi tai/ cu dinții pielițele din jurul unghiilor/ țac-țac-țac" (Fals tratat de netezire a nervilor, 6). Într-o parte avem naturalism și naturalețe, o sintaxă a simplității, imagini mai puțin elaborate dar mai vii, cu impact puternic; în cealaltă, eforturi ale autoarei de a poetiza în manieră avangardistă, soldate cu rezultate înduioșătoare. ,Intră bărbatul și mă regulează/ ziua prinde
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
ascuțit, poemul contorsionându-se inutil. Și autoarea plusează încă o dată, anulând complet insolitarea inițială printr-o redundantă, jenantă blasfemie: ,cum să nu fim triști când însuși dumnezeu/ se masturbează plângând". Dacă în volumul de debut al Elenei Vlădăreanu sexualitatea era parte integrantă a ființei de carne și un ,subiect" pe cât de firesc abordat, pe atât de liber exprimat, acum ea a devenit un simulacru de teorie, desprinsă dintr-o bibliografie incomplet parcursă, pentru a fi exhibată cu o gesticulație ,culturală
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
dintre inovațiile acestei serii de dicționare e indicarea constantă a mărcilor de uz: scurte etichete care explică frecvența și domeniile de folosire a termenilor. Cuvintele românești citate sînt considerate, aproape în totalitate, ca aparținînd categoriei terminologiilor tehnico-științifice (din care fac parte de altfel cele mai multe din cele peste 10.000 de cuvinte ale dicționarului): etnologie, istorie, literatură, muzică etc. Prima impresie pe care ne-o creează mica listă românească e de caracter tradițional - destul de banalizat -, de "specific național". Aproape că ne-am
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]
-
dându-și mâna în mod fericit. Voi cita două imagini, din zecile prezentate în spectacol, una care ține de scenograf iar alta de regizor. Scena de la Teatrul Bulandra (din Schitul Măgureanu) a fost prelungită cu câte o scară pe ambele părți longitudinale ale sălii. Scările porneau de la nivelul scenei și coborau treptat până la jumătatea sălii, vărsându-se între scaunele spectatorilor. Pe aceste scări, altfel destul de anemice, încît cei care mergeau trebuia să se sprijine de perete, intrau și ieșeau oamenii care
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
vrut s-o răpească pe doamna Victoria Posh Beckham ne-ar fi scutit de publicitatea în bani... Cu "nelipsitul Shakespeare", cum bine l-a botezat directorul British Council, Stephen Roman, n-a fost greu. Mai ales că-l aveam de partea mea și pe Michael Caine, pe care orice cinefil care se respectă ar plăti bani grei să-l vadă. Regizat de John Irvin, Shiner e un soi de Regele Lear East End style, deși la prima vedere nimic din tragedia
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
trei perspective diferite (cumnatul, iubitul și vărul decedatului) care ne dau întreaga dimensiune a evenimentelor. Cam ca-n Occident, ca să folosim referințe locale. Gata și cu tinerii, chit că și Shane Meadows, din a cărui trilogie Midlands am arătat ultima parte, cu iz de western deturnat (Once Upon a Time in the Midlands), ar putea intra în aceeași categorie de vîrstă. Am preferat să-l plasăm într-o companie mai selectă, a veteranilor: Mike Hodges (Croupier), John Irvin (cu amintitul Shiner
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
Time in the Midlands), ar putea intra în aceeași categorie de vîrstă. Am preferat să-l plasăm într-o companie mai selectă, a veteranilor: Mike Hodges (Croupier), John Irvin (cu amintitul Shiner) și Gillian Armstrong (cu Charlotte Gray). În fine, partea cea mai sensibilă: comediile. Anul trecut nu existase decît una singură, Brassed Off. Vorba vine comedie: Brassed Off n-a fost decît un fel de Full Monty trist și fără ritm cu șomeri care fac pe muzicienii, în timp ce în stînga
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
al Destinului și al destinelor... Destinul unei lumi condamnate la derizoriu, la kitsch, la tristețea plină de umor. Și destinele unor biete făpturi "în căutarea fericirii". O fericire niciodată "acum și aici", o fericire mereu altădată și mereu în altă parte, mereu "dincolo" (dincolo, adică în Occident, dar și dincolo, adică în lumea de dincolo - "confuzie" exploatată într-o secvență din film). Cristian Mungiu mizează pe complicitatea spectatorului, și în exploatarea unei anumite stări: starea de dezamăgire, pe toate fronturile. Dezamăgirea
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
chiar nocive. Au fost perioade sterpe, anodine; direcții aberante; întâmpinări funeste. Pentru firea lașă, ezitantă, dusă de vânt, nu mai este vânt, a;a cum pentru spiritul versatil, duplicitar, odată deturnat, nu mai există greutate sau împotrivire. Pe de altă parte ponderea artei sunetelor nu mai este nicidecum în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
scrise, care de care mai nerăbdători să îl salute pe ministrul Culturii, poate, cine știe, cândva acest lucru le va fi de folos. Compozitorii, în schimb, au fost destul de mefienți la convocator, cei tineri în special, neînghesuindu-se să ia parte la o aniversare ce, în mod firesc, le era sugerată întru exemplificare și responsabilizare. Mai ales că o atare festivitate se poate lesne erija într-un sfătuitor incapabil să umilească și să alimenteze mistere aducătoare de spaime ori continențe. Probabil
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
deopotrivă consilieri și avocați ai creației românești. Ori poate clopote care să ne trezească la realitate. Docta sensibilitate A murit Adrian Rațiu. Nu moartea mi se pare groaznică: ea este chiar blîndă în raport cu uitarea bruscă, monstruoasă de care a avut parte în ultimii ani de viață. Abia cînd trupul se destramă, atunci apare esențialul. Iar esențialul existenței lui Adrian Rațiu a fost modestia. O cunună a inteligenței, talentului și erudiției sale, ce a determinat ca dispariția însăși să intre în firea
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]