16,607 matches
-
prilejul inaugurării, Tache Bănică, directorul de atunci al școlii, a fost desconcentrat pentru o lună de zile, la intervenția lui Mihail Valaori, de la Regimentul 38 Infanterie care, la data aceea, se afla la Enigea, în Cadrilater, pentru a pregăti festivitatea. Învățătorul Tache Bănică povestea că Mihail Valaori a refuzat să-l plătească pe Episcopul Gherontie al Tomisului pentru slujba de sfințire a lăcașurilor amintite, considerând că este de datoria înaltei fețe bisericești să contribuie la oficierea acestui serviciu religios. Tot el
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
de-al doilea Război Mondial, învățământul la Nisipari a continuat, elevilor școlii facilitându-se accesul la lumina cărții cu ajutorul cadrelor didactice care erau fie din sat, fie din localitățile învecinate (în acest caz erau nevoite să facă navetă). În 1950, învățătorii care activau în școala din sat erau: Constantin Popescu (director), Tache S. Bănică, Elena C. Popescu, Panaitița T. Bănică, Naim A. Nurla și Maria F. Iordache. În același an, au mai fost numite la școala din Nisipari următoarele cadre didactice
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
de in și stofă (dimia) de lână. Ca și încălțări, tipice pentru întreagă comunitate erau opincile din piele de vacă și porc. Școala Primară din Brebu a început să funcționeze abia în anul 1920, într-un local impropriu, sub conducerea învățătorului Ion Bănulescu. Starea de provizorat se va prelungi până în anul 1928, când locuitorii satului reușesc să construiască un sediu îmbunătățit, cu 2 săli de clasă și cancelarie. Succesiv, și tot prin contribuția locuitorilor, ajutați de organele locale, se ridică un
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
echipă condusă de un anume Căsăndroiu din Tata. Biserică a fost ridicată pe terenul donat de Ana Nic. Anghelescu situat la marginea drumului de creastă cunoscut sub numele de Plaiul Domnesc. În rândul ctitorilor locașului mai sunt incluși: Nicolae Rujan, învățător din Brebu, Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos. Datorită lipsei de fonduri împodobirea cu
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
din pridvor în pronaos o ușă de stejar foarte solidă,care încă păstrează urmele de bardă (sau iatagan) ale năvălitorilor de pe aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2 fete. Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre aceștia, Gheorghe Cercel, învățător, a murit în lupta de la Prunaru-Bujoreni iar Ștefan Cercel, preot, a ajuns deputat, membru în biroul de conducere al
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2 fete. Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre aceștia, Gheorghe Cercel, învățător, a murit în lupta de la Prunaru-Bujoreni iar Ștefan Cercel, preot, a ajuns deputat, membru în biroul de conducere al Partidului Național Țărănesc. Preotul Matei Mosoia, care a slujit în perioada 1941-1985, a păstrat biserica în perioada grea a comunismului. Școala
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
Prunaru-Bujoreni iar Ștefan Cercel, preot, a ajuns deputat, membru în biroul de conducere al Partidului Național Țărănesc. Preotul Matei Mosoia, care a slujit în perioada 1941-1985, a păstrat biserica în perioada grea a comunismului. Școala funcționează din anul 1842. Primul învățător a fost Ion Predescu. Dintre învățătorii și profesorii din Ludești s-au remarcat Nicolae Popescu, din 1865, Ion Mihalache în perioada 1901-1903,Alexandru Dragomirescu, directorul școlii în perioada 1904-1940, Gheorghe I. Marinescu, director în perioada 1940-1944, Marin Vasilescu, în perioada
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
ajuns deputat, membru în biroul de conducere al Partidului Național Țărănesc. Preotul Matei Mosoia, care a slujit în perioada 1941-1985, a păstrat biserica în perioada grea a comunismului. Școala funcționează din anul 1842. Primul învățător a fost Ion Predescu. Dintre învățătorii și profesorii din Ludești s-au remarcat Nicolae Popescu, din 1865, Ion Mihalache în perioada 1901-1903,Alexandru Dragomirescu, directorul școlii în perioada 1904-1940, Gheorghe I. Marinescu, director în perioada 1940-1944, Marin Vasilescu, în perioada 1923-1966,director în perioada 1944-1966, Mihai
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
În anul 1937 slujea preotul Stelian Blidaru. Între anii 1970 - 1999 a slujit preotul profesor Chițulescu Georgică, fiu al satului, care a efectuat reparația generală a bisericii și a construit clopotnița. Învățământul în satul Pucheni este menționat în anul 1838, învățător fiind Ion Rădulescu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Argeșelul a județului Muscel și avea în compunere satele Pucheni și Valea Largă, cu o populație de 1035 de locuitori ce trăiau în 206 case. În
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie 1599, pentru o cumpărătura din satul Mastacani . Legendă prinsă în sintagma „Tu lucești Tătarca șuvița frumoasă a lui Foltea” a fost creată de vreun învățător care nu a putut explică numele satelor ce se înșira de la Tulucesti la Foltesti. Constituirea satului Sivita sub forma unei obști razasesti, care s-a aflat la originea vechilor sate românești, este, desigur, anterioară cu mult primei atestări documentare cunoscută
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Mihai). Înainte de 1863, în Bădeni se menționează existența a două mori, prima școală luând ființă abia pe la 1870, odată cu venirea la conducerea „educațiunii” a ministrului Spiru Haret. Școala din Bădeni a fost înființată în anul 1867, când este numit ca învățător Mihai Busuioc, celebrul dascăl al marelui povestitor Mihail Sadoveanu.Același dascăl îl va învăța, la Pașcani, și pe Ion Onu, care va înființa în satul natal Școala Pregătitoare Mixtă(în anul 1917). La îndemnul ministrului educației de atunci, Simon Mehedinți
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
în satul natal Școala Pregătitoare Mixtă(în anul 1917). La îndemnul ministrului educației de atunci, Simon Mehedinți, în anul 1920 Școala Pregătitoare Mixtă se transformă în Școala Normală Mixtă(prima școală normală din țară). De aici, au plecat 300 de învățători, spre toate colțurile țării, care au luminat cu dragostea și pregătirea lor mințile miilor de copii sărmani. În sat au rămas, pentru a continua munca de Sisif al mentorului lor, învățători ca: Stescu Maria, Stescu Dumitru, Aniculăesei C., Grosu C.
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
normală din țară). De aici, au plecat 300 de învățători, spre toate colțurile țării, care au luminat cu dragostea și pregătirea lor mințile miilor de copii sărmani. În sat au rămas, pentru a continua munca de Sisif al mentorului lor, învățători ca: Stescu Maria, Stescu Dumitru, Aniculăesei C., Grosu C., ș.a., care au educat nu numai pe copii, ci și pe părinții acestora. Sătenii din Bădeni au luptat împotriva exploatării nemiloase a arendașilor și a boierilor. Astfel, ziarul Drapelul relata, pe
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
de sat, denumită Ungureni. În anul 1911, a fost înființată Școala Sticlăria, de numele căreia se leagă o generație întreagă de dascăli, dintre care amintim fam. Galeriu Toader. Localul școlii cuprindea o sală de clasă și două cămăruțe pentru locuința învățătorului. Fiii învățătorului, Vasile și Constantin Galeriu, au purtat mai departe făclia învățăturii, luminând generații de tineri, care au devenit, la rândul lor, dascăli sau gospodari de frunte ai comunei. În anul 1958, s-a construit noul local al școlii gimnaziale
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
denumită Ungureni. În anul 1911, a fost înființată Școala Sticlăria, de numele căreia se leagă o generație întreagă de dascăli, dintre care amintim fam. Galeriu Toader. Localul școlii cuprindea o sală de clasă și două cămăruțe pentru locuința învățătorului. Fiii învățătorului, Vasile și Constantin Galeriu, au purtat mai departe făclia învățăturii, luminând generații de tineri, care au devenit, la rândul lor, dascăli sau gospodari de frunte ai comunei. În anul 1958, s-a construit noul local al școlii gimnaziale, care a
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
dar și pe un platou așezat în apropierea șoselei ce face legătura între sat, localitatea Podu Iloaiei, comuna și D.N.28. Școala din satul Totoești datează de la începutul secolului XX-lea, iar cel care a pus bazele ei a fost învățătorul Botoșeneanu. Sub îndrumarea acestuia s-a construit prima clădire a școlii și au fost instruite primele generații care au dat și cei dintâi intelectuali ai satului: Ojog Neculai, Costin Dumitru și Simionescu Jan. Între anii 1935-1947, cel care s-a
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
prima clădire a școlii și au fost instruite primele generații care au dat și cei dintâi intelectuali ai satului: Ojog Neculai, Costin Dumitru și Simionescu Jan. Între anii 1935-1947, cel care s-a ocupat de educația fiilor satului a fost învățătorul Onica Gheorghe, fiu al comunei. După acesta, a urmat la conducerea școlii un alt fiu al satului, învățătorul Afrasinei Neculai, împreuna cu soția sa, de profesie educatoare. Mărindu-se populația școlara, în anul 1950 a fost construit un nou local
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
satului: Ojog Neculai, Costin Dumitru și Simionescu Jan. Între anii 1935-1947, cel care s-a ocupat de educația fiilor satului a fost învățătorul Onica Gheorghe, fiu al comunei. După acesta, a urmat la conducerea școlii un alt fiu al satului, învățătorul Afrasinei Neculai, împreuna cu soția sa, de profesie educatoare. Mărindu-se populația școlara, în anul 1950 a fost construit un nou local de școala, înființându-se patru posturi de învățători. Dintre învățătorii care au funcționat în perioada 1950-1962 amintim pe
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
a urmat la conducerea școlii un alt fiu al satului, învățătorul Afrasinei Neculai, împreuna cu soția sa, de profesie educatoare. Mărindu-se populația școlara, în anul 1950 a fost construit un nou local de școala, înființându-se patru posturi de învățători. Dintre învățătorii care au funcționat în perioada 1950-1962 amintim pe Nicoara Elena, Afrăsinei Neculai, Agape Livia, Alupei Voicuța. După anul 1962 a apărut posibilitatea înființării claselor gimnaziale, fiind necesară mărirea spațiilor de școlarizare. Absolvenții se îndreaptă în număr tot mai
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
la conducerea școlii un alt fiu al satului, învățătorul Afrasinei Neculai, împreuna cu soția sa, de profesie educatoare. Mărindu-se populația școlara, în anul 1950 a fost construit un nou local de școala, înființându-se patru posturi de învățători. Dintre învățătorii care au funcționat în perioada 1950-1962 amintim pe Nicoara Elena, Afrăsinei Neculai, Agape Livia, Alupei Voicuța. După anul 1962 a apărut posibilitatea înființării claselor gimnaziale, fiind necesară mărirea spațiilor de școlarizare. Absolvenții se îndreaptă în număr tot mai mare spre
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
ei au fost uciși, au rămas prin alte locuri ori nu sau mai întors. Inprezent această comunitate este preponderent compusă din familii de lăutari, meseriași intelectuali ,oameni de afaceri. În numai câteva decenii, întreg satul a devenit majoritar țigănesc. Primul învățător rom din județul Timiș de după revoluție este din această localiate care se numeste RĂDULESCU DOREL CRISTIAN Schimbarea balanței etnice s-a înregistrat la recensământul din 1992, când, datorită natalității scăzute a românilor și a natalității ridicate a țiganilor, românii au
Măguri, Timiș () [Corola-website/Science/301377_a_302706]
-
un hotar împărțiț în 35 6/8 - seși, iobagiale. Locuitorii cultivau și tutun; probabil cei câțiva catolici coloniști așezați aici. 1843 - In sematismul greco-neutriților de la BUDA, se arată că localitatea numără 1219 ortodocși, că metrocolele erau întocmite din 1779, ca învățător era Vicentia Cernet, care prea la 24 de elevi. Preoți în comună erau Ioan Ilievici și Trifon Popoviciu. Mosnita se numește în această statistică BASAN. Aceasta denumire este legată de tradiție, conform căreia, ăntemeietorul Moșniței din "Satul Bătrân", anume Moș
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
locuitori ai Moșnișei au luptat ca voluntari în armata română. În toamna anului 1918 s-a înființat o gardă națională condusă de Petru Cuzma. La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, comuna Moșnița a fost reprezentată de învățătorul George Caba, preotul Ioan Ilioviciu și de țăranul Vichente Iovănuț. 1921 - Localitatea Moșnița făcea parte din județul Timiș, era reședința de comună și avea 2208 locuitori cu Moșnița Nouă. 1922 - Se înfinșează Casa Națională Moșnița. 1930 - 944 locuitori din care
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
care 432.1455 jughere padure. În anul 1843 , numărul ortodoilor era 1219 , a perechilor căsătorite 274 iar al elevilor 26. Parohia are materiale din anul 1779. Preoți în anul 1843 erau Ioan Ilievici și Trifon Popoviciu, capelan Pantelimon Ilievici, iar învățătorul Vincenție Cerneț. Moșnița se numea după statistici și Bașan. Anexe Anexa 1. Lista preoților 1777 - prezent Lista preoților din Moșnița Veche 1777-prezent Ioan Iliovici 1777-1798 Nicolae Popovici 1781-1793 Petru Popovici 1796{1805}-1810 Mihail Pavlovici 1807-1828 Gheorghe Pava 1829-1832 Ioan
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Când poetul a împlinit vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron. După multe călătorii aventuroase ajunge să fie studentul colegiului din orașul transdanubian Pápa, unde se întâlnește cu scriitorul Mór Jókai, cu care se împrietenește. După un an, în 1842, i-a fost publicată în
Sándor Petőfi () [Corola-website/Science/300033_a_301362]