15,810 matches
-
a conduce, având și rezultate școlare foarte slabe. Aceste rezultate sunt mult mai frecvente la băieți decât la fete, băieții Înregistrând un nivel mai ridicat pe scala dezinhibiției, rezultatul fiind un nivel scăzut al socializării, dat fiind faptul că nivelul academic reprezintă un factor decisiv al socializării.” Comportamentul violent sau agresiv nu se moștenește, ci se Învață, se dobândește. Cel mai repede poate apărea În sânul familiei sau, binențeles, În mediul În care copilul crește și se dezvoltă din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Social learning through imitation. În M.R. Jones (ed.). Nebraska Symposium on Motivation. Lincoln, Neb.: University of Nebraska Press. Bandura, A. (1983). Psychological mecanisms of aggression. În R.G. Geen și E.I. Donnerstein (eds.). Aggression: Theoretical and Empirical Reviews (pp. 1-40). New York: Academic. Berkowitz, Leonard, Corwin, Ronald și Heironimus, Mark. (1963). Film Violence and Subsequent Aggressive Tendencies. The Public Opinion Quarterly, 27, 2, 217-229. Bushman, R.J. și Green, R.G. (1990). Role of cognitive-emotional mediators and individual differences in the effects of media violence
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
24, 2, 139-158. Eron, L.D., Huesmann, L.R., Lefkowitz, M.M. și Walder, L.O. (1972). Does television violence cause aggression? American Psychology, 27, 253-263. Fabregat, Anton Aluja și Beltri, Torrubia Rafael. (1998). Viewing of mass-media violence, perception of violence, personality and academic achievement. Personality and Individual Differences, 25, 973-989. Felson, Richard B. (1996). Mass-media effects on violent behavior. Annual Review of Sociology, 22, 103-128. Freedman, J.L. (1984). Effects of television violence on aggressiveness. Psychology Bulletin, 96, 227-246. Gerbner, G. și Gross, L.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
the United States. Journal of Personality and Social Psychology, 42, 461-477. Joy, L.A., Kimball, M.M. și Zaback, M.L. (1986). Television and children’s aggressive behavior. În T.M. Williams (ed.). The Impact of Television: A Natural Experiment in Three Communities. New York: Academic, 303-360. Kessler, Ronald C. și Stipp, Horst. (1984). The Impact of Fictional Television Suicide Stories on U.S. Fatalities: A Replication. The American Journal of Sociology, 90, 1, 151-167. Kiewitz, Christian și Weaver, James B. III. (2001). Trait aggressiveness, media violence
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Social Behavior and Personality, 29, 1, 11-20. Messner, S.F. (1986). Television violence and violent crime: an aggregate analysis. Social Problems, 33, 218-235. Milavsky, J.R., Stipp, H.H., Kessler, R.C. și Rubens, W.S. (1982). Television and Aggression: A Panel Study. New York: Academic. Patrick, Christopher J. și Zempolich, Kristin A. (2003). Emotion and aggression in the psychopathic personality. Aggression and Violent Behavior, 3, 4, 303-338. Phillips, David P. (1983). The Impact of Mass-media Violence on U.S. Homicides. American Sociological Review, 48, 4, 560-568
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Austin, TX: Southwest Educational Development Laboratory. National Center for Family and Community Connections with Schools. Jigău, M. (coord.) (2002). Învățământul rural din România. Condiții, probleme și strategii de dezvoltare. Editura MarLink. Leinhart, S. (1994). Social networks: a developing paradigm. New York: Academic Press. Putnam, R. (1993a). Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy. Princeton: Princeton University Press. Putnam, R. (1993b). The Prosperous Community: Social Capital and the Public Life. The American Prospect, 13, 35-42. Putnam, R. (1995). Bowling Alone: America’s
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și securității alimentare. Perspectiva dominantă pare a fi, oarecum paradoxal pentru un congres de sociologie, cea economică și, de altfel, putem mărturisi, abia dacă unul din zece participanți la congresul de la Trondheim erau sociologi prin profesia de bază sau cea academică. De altfel, una dintre personalitățile marcante ale cercetării ruralului contemporan, Sir Howard Newby de la Higher Education Funding Council for England, În intervenția sa În plen din prima zi a congresului (An Insider’s View from the Outside. Rural Sociology and
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
necesitatea unei bune fundamentări psihopedagogice și a unor instrumente (teste) de evaluare adecvate. Ziua Întâi a Congresului de la Trondheim s-a Încheiat, În planul manifestărilor științifice, cu lansarea volumului Norvegian Agricultural History, coordonat de Reidar Almås și publicat la Tapir Academic Press, Trondheim, În 2004. În lucrarea aceasta, extrem de densă, Bjørn Mihre semnează un prim capitol consacrat agriculturii și societății rurale norvegiene Între anii 4000 Î.Hr. și 800 d.Hr. Al doilea capitol cuprinde descrierea condițiilor În care societățile rurale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
programe și ideologii, superficiale prin fundamente și conținut, și de a restructura strategiile guvernării În funcție de realitățile autohtone, cunoscute și Înțelese prin intermediul autohtonilor. În final, cartea propune o teorie explicativă a tranziției și face patru recomandări esențiale. Prima este ca mediul academic - adică intelectualii - să iasă din zona sterilă În care este ancorat și să dezvolte „o știință constructivă”, care să completeze și să nuanțeze - iar uneori chiar să critice - acea „cunoaștere constructivă”, elaborată la nivelul instituțiilor ce Întemeiază sau legitimează schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ancorat și să dezvolte „o știință constructivă”, care să completeze și să nuanțeze - iar uneori chiar să critice - acea „cunoaștere constructivă”, elaborată la nivelul instituțiilor ce Întemeiază sau legitimează schimbările introduse de guvernări. Rămâne de văzut În ce măsură comunitatea științifică și academică românească dispune de resursele - umane, financiare și de comunicare - indispensabile pentru ca ea să poată juca rolul care Îi revine În tranziție. Ceea de-a doua este adresată „instituțiilor producătoare de viitor”, adică guvernanților, fie ei politici, fie tehnocrați, cărora li
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
România? Marea problemă a cărții este singularitatea ei. În peisajul ideologic românesc, ea este o apariție excepțională, dar, probabil, lipsită de impact semnificativ, dacă nu reușește să adune În jurul ei o nouă intelectualitate umanistă - producătoare de ideologie. Proiectul științific și academic al cărții nu poate avea succes dacă nu va fi transformat Într-un proiect politic. Vladimir Pasti Septimiu Chelcea (coord.) Comunicarea nonverbală În spațiul public, București, Editura Tritonic, 2004 (184 p.) A asculta radioul aproape că face parte din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
195 p.) Tema centrală a acestei lucrări colective este problema profesionalizării antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Orientală, Înainte și după 1989. Volumul este coordonat de Peter Skalník (reprezentant de frunte al Școlii cehe de antropologie socială, cu o carieră academică În Africa de Sud și Olanda, și inițiator după 1990 al unei serii de publicații de profil - ,,Prague Studies in Sociocultural Anthropology”. Editorul acuză (În introducere) ,,cercul vicios” ce face ca În această ,,regiune dezavantajată istoric” disciplina În discuție să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată (ca În Slovenia, cf. Rajko Muršič) drept o ,,mântuire științifică”. Este dificil de precizat, În cazul Europei Centrale și de Est, măsura În care dezbaterea terminologică dintre etnografie, etnologie și antropologie ține de rațiuni teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Skalník, În Liban, și Václav Hubinger, În Portugalia, cf. P. Skalník). Cu toate acestea (spre a reveni la tema centrală a cărții), instituționalizarea și profesionalizarea disciplinei În regiune rămâne o ,,luptă” deschisă. Antropologia socioculturală nu este inclusă În nomenclatorul specializărilor academice acreditate (și finanțate) guvernamental (vezi M. Elchinova, pentru Bulgaria, P. Skalník, pentru Cehia, A. Bitušíková, pentru Slovacia). Contextul naționalist (mereu prezent) duce la ,,politizarea” (ne)recunoașterii oficiale a antropologiei, ca În Slovenia, unde unii ,,etnologi” cred că ,,nimeni nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o mai bună percepție”, iar În Europa Centrală și Răsăriteană ,,subiecții [cercetării] Înțeleg, prin educația lor, ceea ce antropologii scriu despre ei”. Concluzia principală a acestei cărți, poate neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate probabilitățile) și În prezent. Situarea periferică a disciplinei pe ansamblul specializărilor academice centralși est-europene depășește, atunci, cadrul unei dispute strict terminologice sau teoretice (cum o sugerează unii dintre ,,etnografii” sau ,,etnologii” autohtoni), spre a deveni, din nefericire, ,,exponentul” intelectual al unei ,,corectitudini politice” care nu ar trebui vreodată și undeva să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de contracarare și de apărare Împotriva acestora. Psihologia persuasiunii constituie o lucrare de referință pentru Înțelegerea modelelor de comportament automat, a impulsurilor de a te supune diverșilor agenți ai convingerii, contrar propriei voințe. Într-un stil narativ combinat cu stilul academic ilustrat prin experimente de laborator, Robert B. Cialdini prezintă În lucrarea sa realitatea oferită de munca experimentală și de tehnicile și strategiile de convingere observate În calitate de participant direct ca agent de vânzări, strângător de fonduri sau ca intrus În sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
accelerat. Pe de altă parte, căutătorul spiritual are și alte surse de informație și formare pe lîngă vocea oficială a Bisericii. Bisericile creștine înseși acceptă întrucîtva că temele religiei pot fi studiate și difuzate cultural, dezbătute în spațiul public și academic, în dialogul dintre vocile religiei și cele ale culturii. Teologii înșiși socotesc că științele și filozofia religiei pot contribui la o mai fină înțelegere a propriei tradiții, că ele pot hrăni cercetările credinței. Cultural vorbind, tematica religioasă nu mai e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Mudde are un doctorat la Universitatea din Leiden și predă la Departamentul de Relații Internaționale al Universității din Georgia. Cartea sa cea mai recentă, Populist Radical Right Parties in Europe (2007), a câștigat Premiul Stein Rokkan și Premiul pentru Excelență Academică decernat de Revista Choice în 2008. Cristóbal Rovira Kaltwasser are un doctorat la Universitatea Humboldt din Berlin, a lucrat pentru United Nations Development Programme (UNDP) și a fost bursier postdoctoral la Social Science Research Center din Berlin (WZB). Este bursier
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației. Totuși, noii populiști susțin, în mod explicit, că sunt adevărați democrați care reclamă puterea pentru popor. (Canovan, 2004: 244) Introducere Neîndoielnic, populismul este unul dintre termenii de care se uzează și se abuzează cel mai des, atât în interiorul spațiului academic, cât și în afara lui. Uneori pare că aproape orice politician, sau cel puțin aceia care nu ne plac, este populist. Termenul a fost aplicat atât pentru a descrie politicile președintelui de stânga al Venezuelei, Hugo Chávez, cât și acțiunile candidatului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
secțiuni definim termenii cheie ai cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală). Vom discuta pe scurt direcțiile principale ale literaturii domeniului și vom propune o definiție minimală clară. În cea de-a treia secțiune, vom analiza diversele maniere în care dezbaterea academică a descris relația între populism și democrația (liberală). Plecând de la analiza critică a acestei literaturi academice și aplicând definiția noastră, vom preciza relația între aceste două elemente. În următoarele două secțiuni, vom discuta două întrebări de cercetare care sunt abordate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
principale ale literaturii domeniului și vom propune o definiție minimală clară. În cea de-a treia secțiune, vom analiza diversele maniere în care dezbaterea academică a descris relația între populism și democrația (liberală). Plecând de la analiza critică a acestei literaturi academice și aplicând definiția noastră, vom preciza relația între aceste două elemente. În următoarele două secțiuni, vom discuta două întrebări de cercetare care sunt abordate în acest volum: (1) Care sunt efectele induse de actorii populiști asupra democrațiilor liberale? și (2
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu "gloata" (Canovan, 2004; Laclau, 2005a; Mudde, 2004). Însă, chiar și în literatura academică, populismul se referă la o gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elementelor prezente în toate manifestările populismului. Având în vedere că o analiză amănunțită a tuturor acestor demersuri depășește scopurile noastre, ne vom mărgini să examinăm critic trei noțiuni ale populismului, care sunt foarte influente nu numai în interiorul și în afara spațiului academic, dar și în acele analize care se ocupă de spațiul european sau al continentului american 1. Prima direcție înțelege populismul drept un tip particular de mișcare politică. Lucrarea fundamentală pentru această direcție este, probabil, cartea lui Seymour Martin Lipset - Political
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu o serie diversă de regimuri ale democrației liberale. Într-adevăr, rezultatul "celui de al treilea val al democratizării" a reprezentat o extindere semnificativă a poliarhiilor, dar și o diversificare a acestora. Nu este deci surprinzător faptul că în dezbaterea academică accentul s-a mutat progresiv de la explicarea regimurilor de tranziție la evaluarea calității democrației (Mazzuca, 2010; Morlino, 2004; Offe, 2003). Această preocupare este direct legată de abordarea lui Dahl, acesta sublinind faptul că democrația (liberală), este în primul rând un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]