16,878 matches
-
pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mîna pe bărdiță. Vino, bețivanule! Te ciopîrțesc și... la valiză cu tine! Darie este pus într-o situație pe care n-a mai întîlnit-o. Dacă dădea înapoi, se crea un precedent și autoritatea sa se ducea naibii. Dacă ar fi avansat și Saveta era chiar nebună, rămînea vodca nebăută. Muiere, vino la mine și hai să bem vodca. Dă-l dracului de Cîrteală. Bărdița renunță la poziția aceea fioroasă, este așezată pe poliță și Saveta vine zîmbitoare spre soțior. Chiar? Votezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și s-a dovedit că chiar așa s-a întîmplat. Raul avansa pas cu pas spre reduta Dianei și vigilența fetei scădea văzînd cu ochii. Total neexperimentat, Raul a crezut că va escalada "turnul" frumoasei Diana fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsit o fătucă la Predeal, la cursul de perfecționare. A urcat în mașină și a pornit val-vîrtej ca să-l prindă în flagrant pe infidelul ei prieten. Îl omor, a fost reacția geloasei Angela cînd Monica i-a comunicat vestea. Pe măsură ce avansa spre cumplita scenă, mai încerca și alte variante, la fel de violente. Îi tai bărbăția, mai ceva ca Ciomu. Drumul nu era deloc ușor, zăpada încă nu dispăruse și prin munți se circula chiar greu. Să-mi facă mie una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui deliberată... mai ales. că și el era... scuză-mă — Spune-mi, nu te-a revoltat niciodată nimic, nu ai simțit nici o nedreptate care să te facă să acționezi? Uite, mă obligi să susțin acum o teorie pe care o avansau ei. În timpuri de dictatură este nevoie să recurgi la instinct. Da, trebuie să ne păstrăm integritatea instinctului pentru că doar așa reușim, să ne punem În mișcare violența cînd ne este primejduit echilibrul vital - e singura salvare cînd rațiunea abandonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mare neînțeles. „Nu-ți poți imagina cîtă invidie există printre medici, Îi spunea el adesea. Și cîtă răutate. Și cîte minciuni.“ Johns se Înflăcăra vorbind despre ceea ce numea „martirajul doctorului“. Avusese loc, pare-se, o anchetă. Metodele doctorului erau prea avansate pentru epoca lui; la un moment dat, fusese amenințat - pe cîte Înțelegea Digby - cu pierderea dreptului de practică medicală. „L-au crucificat! exclamase Într-o bună zi Johns, răsturnînd cu un gest patetic glastra cu narcise. PÎnă la urmă Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
continuă el amestecându-și orezul cleios. Acțiunea are loc pe o insulă tropicală paradiziacă - vegetația și peisajele sunt probabil inspirate de Sri Lanka. Pe acea insulă s-a dezvoltat o civilizație originală, departe de marile curente comerciale din secolul XX, foarte avansată pe plan tehnologic și În același timp respectuoasă cu natura: pacificată, complet eliberată de nevrozele familiale și de inhibițiile iudeo-creștine. Nuditatea este aici naturală; voluptatea și iubirea se practică liber. Această carte mediocră, dar ușor de citit, a avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
marginal nu putu să-i dea decât informații vagi și fără legătură cu subiectul. — Era o femeie luminoasă..., repeta el, cu morcovul În mână. Noi credem că e pregătită să moară, a atins un nivel de Împlinire spirituală suficient de avansat. Ce vroia să spună cu asta? Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să lupte după cum putea, Într-o teribilă ignorare a convențiilor militare. Evadat Între timp din coșul de rufe, Bonaparte Își stabilise cartierul general după un dulap cu medicamente, de unde Începu să Împartă ordine scurte și precise. Ca urmare, lutierii florentini avansară pe flancul stâng, la umbra imensului ghiveci al asparagusului, dar Jimmy Hoffa, ieșit ca din pământ, le sări În cârcă. Van Gogh și Monet , cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mine o hoașcă, cerându-mi să-i găsesc bărbatul. În câteva ore, am aflat că tipul, un onorabil profesor la vreo șaptezeci de ani, trăia cu o studentă de douăzeci. Inițial, omul n-o trecuse la examen, dar fata a avansat la planul B, rugându-l s-o mediteze la domiciliu. — Și? L-ai găsit? — Da. L-am sfătuit să-și facă o clonă, pe care s-o trimită În locul lui acasă, iar el să-și continue meditațiile. Zis și făcut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească în fața unei persoane cu autoritate. Persoana cu autoritate este el, un funcționar de bancă cu perspective de a avansa în postul de director de filială. Numai în caz de bună purtare, desigur, dar n‑o să‑i lase el pe puștii ăștia necopți să‑i păteze reputația. Dacă fac scandal, va nega totul cu indignare îndreptățită și va striga sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
descoperise, ci l-a trimis În porumbiște să reguleze o capră. Și Stan-Bolovan ăsta, sigur pe el, chiar s-a dus În porumbiște să le citească tovarășilor cum i-o trage el fetei primarului din Năsăud. Fiindcă, o dată cu banii, deșteptul avansase și o schiță de scenariu care să-i Împlinească cea mai arzătoare fantezie erotică. Așa că n-a citit nimic În prealabil și, bizuindu-se pe pana lui Leac, s-a dus direct să se făloșească. S-a făcut de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În definitiv, În aplicare un program politic. Însă acțiunea cu copiii străzii, după ce ne golise buzunarele - asta liniștindu-ne și mai mult conștiința, ne deschisese și gustul pentru acțiuni mai ample. Iar noi eram toți În criză financiară. Deși Leac avansase un nou proiect, În același ton antiglobalist ca și cel al picnicului de la gară. Dacă tot stârniserăm oroare Într-un supermarket, acum era momentul să atacăm cea mai importantă redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gândea să-i domesticească dându-le lecții de pictură, spera să-i angajeze Într-o activitate mai stimulatoare ca vagabondajul, dar care presupunea aceeași libertate. Nu i-a ieșit, bineînțeles, din prima, a fost nevoie să-i aduc aminte ipoteza avansată cu ocazia monstruosului chef cu șampanie, caviar și copii ai străzii: ființele astea au nevoie de provocări extreme, nu de chestii cuminți, las-o mai moale cu arta, oferă-le ceva mai hard. Întâmplarea a făcut ca exact În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nici eu nu știu cum să-l mai urnesc, mă tot Întreb unde Întârzie restul conspirației. Încet-Încet, Pârvu Își revine, are deja două linii la bord și o grămadă de alcool, simt că-și dorește mai mult, nu știu Însă cum să avansez propunerea. Îmi vine o idee strălucită: mă ridic de pe canapea, mă duc la bar, lângă Adelin. Ne șușotim unul altuia la ureche, stai așa, trebuie să vadă când Îți dau banii, acum scotocește-te prin buzunare, ridică-te, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând sunetul soneriei. Zâmbea... Își imagina cum se va potoli treptat animația. Ca într-o secvență de film polițist, în chiar clipa când fata va avansa un prim pas, din trei pereți ai holului se vor da în lături ușile mari de sticlă : grupuri de bărbați și femei vor încercui tot mai strâns necunoscuta, surprinsă, în prag, de asemenea neașteptată întâmpinare. Privirile o vor cerceta îndelung
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas mare, cât mai avea până la fereastră, prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de marginea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și tâmpă. Renașterea, precedată și pregătită printr-o „carnavalizare a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a repeta, în sunetele înăbușite ale trompetelor, același refren. Caii călăreților de dinaintea și dinapoia carului, niște gloabe anume alese, avansau încet, împiedicați de mătăsurile negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi împrospăta pulsul. Se simțea fortificat și ușor. Coborî spre faleză, pe digurile de piatră care avansau în mare. Pietre reci și umede, timpul înghețat în ele ; se așeză. Orele pline ale fiecărei zile îi dăruiseră peisajul marin. Spor de rezistență pentru tranșeele furnicarului, care îl rechemau. Scurtă absență de la datorie, început de cădere. Contribuim, da, slujim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță, se răzgândise, închise gura. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]