15,864 matches
-
urmează sport, în care de obicei o tipă cu sânii generos siliconați și expuși privirilor, mai mult decât ne-ar permite nevestele noastre ca să vedem, ne dă rezultatele meciurilor de fotbal și al altor sporturi. Totuși azi nefiind etapă de fotbal, în loc de rezultate la sportul cu balonul rotund, s-au transmis din Canada secvențe de la sportul cu pietroiul rotund adică de la sportul numit curling (sport care a fost introdus și în probele olimpice). Mai văzusem și altă dată câteva meciuri superbe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2,5 miliarde de oameni. Acum cică pe puțin două miliarde. Nuți vine, nici măcar în glumă, să faci o comparație cu un amărât de miliard, scos de ultima finală de campionat mondial de fotbal. Vedeți că în materie de audiență video, casa regală britanică îi face șah mat pe toți. Pe mine, în mod deosebit, m-au impresionat pălăriile distinselor doamne. A fost ceva mai mult de coșmar, decât de vis. Cred că mulți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cu cât vom fi ținuți mai departe de sinistrele spitale românești, cu atît vom fi mai sănătoși. Uraaa!" . Și uite așa, aglomerația din spitale va deveni de domeniul trecutului fiindcă s-a calculat că mai multe șanse are echipa de fotbal a României să se califice pentru Campionatul mondial, decât un amărăștean pălit de boală, pentru un nenorocit de pat, de spital. Dar ca să nu vă tai entuziasmul, (care acum a ajuns sinonim cu tăiatul macaroanei) și să nu vă stresez
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece autocarul galben al naționalei de fotbal. O fracțiune de secundă apuc să văd fața rotundă cu pătrățele a fotbalistului președinte. Mă gândesc că n-ar fi așa rău să fim conduși de unul crăcănat, cu un vocabular de trei sute de cuvinte. Cel puțin lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din Cluj. Mergem la gară. Ghinion - C.F.R.-ul e în grevă. Nu mișcă nici un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
buzunare, își potrivește geanta mai bine pe stomac. Toată lumea suspectează pe toată lumea - oricine poate da cu jula, nimeni și nimic nu e sigur. De la stația de autobuz până la liceu se întinde un tăpșan nesfârșit, buruienos, pe post de teren de fotbal. În stânga se află Spitalul „Sfântul Ioan”, în dreapta sere și depozite de cauciucuri la mâna a doua. Vizavi e un uriaș lac de acumulare, amenajat de comuniști pe locul fostei Mănăstiri Văcărești, dată jos cu buldozerele. Lacul a rămas gol până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sentința, elevul îl suna pe șeful comitetului de părinți, care alerta întreaga trupă operativă. Cei mai dificili erau inginerii. Ăștia voiau lămpi de pat cu picior sculptat și abajur cum văzuseră ei la televizor că avea președintele unui club de fotbal, fotolii legate în piele de struț galbenă etc. Faimos era cazul unei profesoare de rezistența materialelor. Fusese cadorisită cu o pereche de cercei din aur de 18K, cu diamante, dar ea se îmbufnase teribil, pentru că nu o întrebase nimeni ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dacă Leo nu fusese la originea dezastrului familiei lor. În copilărie, reamintea mesajul obsesiv, el căra peste tot acea poșetă roșie, din vinilin, în care se aflau fondurile casei. Dar absolut peste tot: la baie, în pat, la meciurile de fotbal din curtea școlii de dresură canină. Se milogeau de el să le finanțeze micile plăceri, se umileau, acceptau plata în spălat de vase, bătutul covoarelor, masaje și cântece de relaxare, seara. Pentru strictul necesar nu se zgârcea deloc, plăcerile însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Oricâte turme de oi ar fi ținut el în subsolul vilei sale, era imposibil să facă față cererii pieței. Așa că tunắ câteva Dacii Logan, le dădu aparență de limuzină, iar în loc de euro, clonele sale împărțeau alegătorilor acțiuni la clubul de fotbal Steaua. În felul ăsta, fiecare se simțea stăpân pe o bucățică din Rădoi, din Paraschiv, din Goian. Astfel, seara, la colțul blocului, cu două sticle de bere la litru între picioare, capii de familie făceau tranzacții cu acțiuni Steaua: unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete cu coadă vineție, albastră, portocalie. Printre rebeli, în linia întâi, se aflau ziariști care filmau meciul de fotbal pe viață și pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul Bulevardului Trandafirilor. Am trecut pe lângă blocul unde locuiau bunică-meu Tauberger și soră-mea Cristina. În cele din urmă iată-mă în fața blocului înconjurat de stejarii printre care jucam fotbal când eram puștan. M-am scuturat de zăpadă și am intrat. M-a întâmpinat bunică-mea cu picioarele bandajate în foi de varză: dacă ai ști, Leo, cum mă dor încheieturile de la reumatism. Dar unde sunt fetele, Cuculeana și Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucuria generală, însă puțin după aceea căzu într-un soi de apatie și de aici într-un somn profund, cu gura deschisă. Până se sfârși sinodul, horcăia din greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arătau cam așa: 1. Subsemnatu Pascaru Mihai din căminul III camera 7 din anul I C profesională declar următoarele. Pe data de 18 XI 75 am fost la cantonul CFR din Pajura pe la ora 14 pentru a asculta meciurile de fotbal și am luat și am băut niște rom și deoarece eram beat mam apucat și am spart 17 lacăte de la acest canton și am luat rachiul și 175 lei rachiul lam luat cu mine dar lam scăpat jos și lam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
construcției deja Începute, aparatul ar descoperi cercul de bărbați strânși la un loc ca pentru un joc de zaruri. Unul singur dintre ei stă ghemuit. Nici jos, cum stau alții, direct pe iarba veștedă care a acoperit cândva terenul de fotbal și de instrucție premilitară al comunei G. și va dispărea În curând sub trotuare, betoane, locuri de trecere, și nici În picioare cum stau cei mai mulți. El stă ghemuit În centrul imaginii. Pare că tocmai a primit un glonte În burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el), o minge deja Își face apariția, iar din spărturi de cărămizi și căciuli se fac porțile. Aprinzându-mi țigara mă apropii de micul grup subjugat de oratorul ce stă pe ciuci. Și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deloc ambiții pedagogice, ne lăsa de capul nostru. Elevii mai mari se duceau, când aveau bani, la bordel, "Crucea de piatră" nefiind foarte departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în dormitor, isprăvile. Cei mici jucam fotbal cu o minge de cârpă, pe stradă, sau ne întreceam să aruncăm pietricele, la țintă, în curtea, năpădită de urzici și de iasomie, a bisericii din apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am. Doar câteva imagini disparate: noaptea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea și am jucat câteva partide pe drum cu bunica. Nici unul din noi nu cunoștea deloc regulile, dar nu voiam să recunoaștem asta unul față de celălalt și reușeam să ne descurcăm improvizând: o combinație între jocul de dame și de fotbal cu pioni. Mama, retrasă și gânditoare ca întotdeauna, se uita pe geam: sau poate că asculta conversația din față. — Ce se-ntâmplă? spuse bunicul. Vrei să faci economie de benzină? Tata nu-l băgă în seamă. Aici poți să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi o unealtă cu plasă... Ar putea fi ceva atât de banal ca o natură moartă îmbâcsită și încâlcită? O întindere de pământ sterp, schițată rudimentar - un colț din curtea lui Joan, să zicem - pe care erau o minge de fotbal și o rachetă de tenis veche? Părea tot mai posibil și simțeam că interesul începe să-mi scadă, când... Te rog, nu te uita. Phoebe era în ușă, strângând la piept o pungă de hârtie. N-am putut să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am insistat cu gafele. Adică, faptul că dai atâta forță și dramatism unor obiecte din viața cotidiană este absolut remarcabil. Adică, o minge de fotbal și o rachetă de tenis... cine s-ar fi gândit că... Phoebe se întoarse spre mine, dar tot cu ochii-n jos și cu glasul înăbușit. — Nu cred prea mult în talentul meu de pictor. — Trebuie să crezi. — Este ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a fost golit fondul de pensii - nu doar consumat, ci pur și simplu golit -, iar banii au fost supți pentru a fi cheltuiți în încercări inutile de a amâna prăbușirea diverselor tipărituri eșuate, rețele de magazine eșuate, echipe de fotbal eșuate și alte aventuri inutile. Chiar și acum, după ani de zile, se fac manevre juridice pentru a-i ajuta pe pensionari să-și recupereze banii. Nu se întrevede nici o soluție. Thomas Winshaw, a cărui bancă s-a ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
n-avea ce se-alesese de copil, nu știa nimic. — Mă-ntorc dimineață, spuse doctorul, ridicându-se. Pe la prânz o să vină asistenta de la St. Ignace și o să ne aducă tot ce e nevoie. Era Înfierbântat și vorbăreț ca jucătorii de fotbal În vestiar, după ce se termină meciul. — Asta chiar că-i de publicat În revistele de medicină, George. Să faci o cezariană cu briceagul și s-o coși cu gută de trei metri. Unchiul George stătea sprijinit de perete, privindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
politicoși și curioși În legătură cu problema În cauză, cât stăteam la aparatele care aveau să facă diferența. Doctorul veni lângă aparatul meu și mă Întrebă: — Ce-ți plăcea cel mai mult să faci Înainte să-nceapă războiul? Practicai vreun sport? — Da, fotbal. — Foarte bine. O să joci din nou fotbal, mai bine decât ai jucat vreodată. Nu-mi mai puteam Îndoi genunchiul, așa că piciorul meu arăta ca și cum ar cădea drept de la genunchi la gleznă, fără să se mai vadă gamba, și rostul aparatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cât stăteam la aparatele care aveau să facă diferența. Doctorul veni lângă aparatul meu și mă Întrebă: — Ce-ți plăcea cel mai mult să faci Înainte să-nceapă războiul? Practicai vreun sport? — Da, fotbal. — Foarte bine. O să joci din nou fotbal, mai bine decât ai jucat vreodată. Nu-mi mai puteam Îndoi genunchiul, așa că piciorul meu arăta ca și cum ar cădea drept de la genunchi la gleznă, fără să se mai vadă gamba, și rostul aparatului era să Îndoaie genunchiul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l facă să se miște ca și cum aș fi mers pe bicicletă. Dar nu reușea, mai degrabă se clătina el, aparatul, când ajungea la partea cu Îndoitul. — Faza asta o să treacă, spunea doctorul. Ești un tânăr norocos. O să joci din nou fotbal, ca un campion. La celălalt aparat era un maior care avea o mână mică de tot, ca de copil. Îmi făcu cu ochiul când doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copil. Îmi făcu cu ochiul când doctorul se apucă să-i examineze mâna prinsă Între două benzi de piele care se mișcau În sus și-n jos lovindu-i degetele Înțepenite, și zise: — Și o să pot și eu să joc fotbal, domnule doctor? Fusese un scrimer grozav, Înainte de război era cel mai bun din Italia. Doctorul intră până În biroul său și se Întoarse cu o fotografie În care se vedea o mână ofilită, aproape la fel de mică precum cea a maiorului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]