16,375 matches
-
revin, ea se afla cu mâna pe clanța ușii. ― Rămâi cu bine, dragule. Te iubesc! - a rostit în timp ce a dispărut dincolo de ușă. M-am repezit la geam, s-o văd. Mergea cu pas grăbit spre chilia ei, privind mereu spre geamul meu... Am mâncat cu mare poftă sarmalele aduse de Zâna. Am ieșit în cerdac, unde am rămas o vreme, gustând din vin și întrebându-mă ce ascunde sfârșitul răspunsului Zânei: “că nu mai am răbdare”... După un timp, în lungul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte. Știu. Când am ajuns aproape de chilie, am băgat de seamă că fereastra mea e luminată din plin. La fel și geamul Zânei. Ghiceam chiar și mișcarea celor două femei din interior... Am mâncat cu oarecare grabă, gândind că mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
La fel și geamul Zânei. Ghiceam chiar și mișcarea celor două femei din interior... Am mâncat cu oarecare grabă, gândind că mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine. ― Cu îngăduința ta, părinte, am să stau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plină, luminând feeric firea. Primul gând a fost cu întrebare: “Ce-o fi pus la cale bătrânul de mă poftește la căsuța lui din vale?” Dominat de această întrebare, am pornit spre chilioara mea. Lumina slabă a lămpii abia aburea geamul. Era semnul că cineva a trecut pe acolo. Dar cine? Odată intrat, m-am repezit să fac lumina lămpii mai mare. Totul în jur era ca în totdeauna. Sub ștergar mă aștepta o strachină învârfonată cu plăcinte poale-n brâu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-am destul timp să rămân
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
scoți ca și cu fărașul? Pentru că e ora închiderii. Dacă vreți să continuați, veniți mâine, de dimineață, din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mama tocmai așeza masa. Pe neașteptate, a ucis-o. S-a dus la locuința amantei. Femee căsătorită. Cu barbat și copii. Totuși, acceptase sa-i fie amantă. A strigat-o de jos, de pe trotuar. Ea l-a privit de dincolo de geam și i sa părut că ceva nu e n regulă. În consecință, nu ia răspuns. Furios, eroul, a alergat acasă la el. și - a tras un foc în cap. Ca să moară, dar, n-a murit,însă, nici mult nu mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros greu de benzină de proastă calitate plutea deasupra orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile ferestrelor. Un kilometru în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind în atmosfera poluată a orașului Santa Cruz. Spre Sud-Vest, aproape de port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care din fundul localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl privi cu interes. Să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi privi în tăcere. — Nu veniți? — De ce? Mi-am îndeplinit misiunea. Refăcu pachetul și îl depuse în bena camionului. Muncitorii se dădură la o parte sărind în colțul opus. Dați-i asta lui Planchart. Șeful de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Orice fel de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare drum are particularitățile lui. Așa cum e de exemplu și să mergi cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și atunci m-am entuziasmat și am pus afișe prin oraș, porumbelul meu e acum în multe locuri, pe multe ziduri... dacă am putea schimba lumea la fel de ușor cum se pot lipi afișe aici și acolo... Aseară mă uitam pe geam, se întunecase deja, însă pe cer se vedea foarte luminos un nor alb... asta mi s-a părut ceva neobișnuit. Eu tocmai mă întrebam dacă au într-adevăr un sens toate lucrurile pe care le fac, dacă au un rost
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
seama că ea e acolo în mașină, la cîțiva pași în fața lui. Și e chiar posibil să ajungă la ea acum, își dă seama că ar fi o ocazie să îi dea ursulețul de pluș, se grăbește să ajungă lîngă geamul deschis al mașinii, ea dă autografe, e veselă... acum el e lîngă mașină și îndrăznește să întindă mîna cu brelocul-ursuleț panda, i-l oferă pur și simplu iar ea îl ia și îl întoarce pe toate fețele și surîde nedumerită
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la fereastră culege pietricele de jos și i le aruncă în geam... o dată, de două ori, de trei ori...iarăși, din nou, iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec minutele, se aude ușa, ea apare coborînd treptele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
deja fericit la gîndul că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la fereastră culege pietricele de jos și i le aruncă în geam... o dată, de două ori, de trei ori...iarăși, din nou, iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec minutele, se aude ușa, ea apare coborînd treptele în fugă... El se întoarce și cînd o vede prin semiîntunericul holului are impresia că a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu o mulțime de clienți surprinzător de tăcuți. O muzică plăcută răzbea prin toate colțurile și, lucru neobișnuit în localurile românești, nu-ți spărgea timpanul. Chelnerii se mișcau alert printre mese și dispăreau frecvent după o ușă batantă. După niște geamuri, fără sticlă, se vedea personalul, care robotea la niște plite uriașe, preparînd bucatele, fiecăruia după poftă și gust. În separeul de șase locuri era doar Rodion, un tînăr om de afaceri, cunoscut pentru succesul său strălucit. Din sală, putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să fie degrevate de sarcini fiscale. Acum, pensia era pe măsură, adică puțin peste 500 de lei și, cum a fost un om care n-a făcut niciodată depășiri la cheltuieli, limitîndu-se la venituri, avea un regim strict de viață. Geamurile nu le deschidea niciodată și era atent ca ușa să fie închisă imediat după folosință. Locuia singur și nimeni nu s-a plîns niciodată că ar fi jenat de existența lui Grigore. Tata, vino să stai cu noi, îl ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce o minge și șeful comandă: Hai, trage un șut! Unde? Înspre clădire! Clădirea era la vreo 40 de metri. Să sparg vreun geam? Cei prezenți încep să rîdă. Un subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag, spune ferm copilul. Un zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și partea vătămată. Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
partea vătămată. Deja am făcut-o, suspină Vasile. De atunci MacKena se trezește noaptea pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu un om blajin. Dar cînd avea prilejul, mai striga spre oglindă "stricato!". Doar că acum nu i se mai pare "un capăt de țară". Cu Botsubțire este altceva Dacă treci pe lîngă Plopii fără soț, în zadar privești spre geamurile care strălucesc, că nu vei vedea în ruptul capului vreo domniță care tocmai este în curs să îmbrace cămașa de noapte. Cel mult poți da peste un zdrahon care te poate întîmpina cu deloc ospitaliera propoziție: Ce te holbezi, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la ora potrivită cu treburi la gospodarul casei, atunci ai putea să plutești printr-o lume de basm, cu o cadînă care se dezbracă în geam, cu luminile aprinse toate și cu o încetineală a tot ce mișcă de parcă e făcută anume ca să privești pe săturate. Nu trebuie să te temi că ar putea veni de undeva gospodarul cu o coasă sau o furcă sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]