16,018 matches
-
și despre pescari, ei de-abia dacă asigură familia. Ca orice sat mare, și Colibașul, are dezvoltată o mică industrie de deservire a populației. Satul dispune de o moară, construită în timpul existenței colhozului, la care colibășenii pot face făină de grîu, de porumb, diferite amestecuri. În prezent moara nu poate să funcționeze la capacitatea maximă, deoarece se află în criză tehnică, însă cîndva aceasta deservea nu numai populația autohtonă, ci și populația vecină. Pe cînd cele două oloinițe, care asigură sătenii
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
culturale: grădiniță, școală, școală de dans, de muzică, pictură, spital, bibliotecă, casă de cultură, biserică. Ocupația de bază a colibășenilor este agricultura. Avînd parte de o climă foarte favorabilă, soluri prielnice , locuitorii cultivă un spectru larg de culturi agricole: cereale (grîu, orz, ovăz), legume (roșii, varză, ardei etc), legumicultura fiind mai dezvoltată în lunca rîului Prut, unde sînt condiții favorabile de aplicare a irigației. Se mai cultivă vița-de-vie, care reprezintă atît emblema sudului, cît și a satului. Puține mai sînt suprafețele
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
multe persoane. Primarul comunei Hlinaia este Ion Ceban (PLDM), ales în 14 iunie 2015. Componența Consiliului Local com. Hlinaia (11 consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: Principala activitate economică a populației constituie agricultura. Cele mai cultivate plante sunt: grâul, porumbul, sfecla de zahăr, orz, floarea-soarelui etc. În sectorul serviciilor activează un magazin agricol, câteva magazine de produse alimentare, internet-club, asociația de economii și împrumut. Domeniul medico-sanitar este reprezentat la oficiul medical și un oficiu al direcției raionale sanitar-veterinare pentru
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
și 513 femei. Locuitorii satului au fost impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea 212 de familii cu 955 de locuitori: 499 de bărbați
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea 212 de familii cu 955 de locuitori: 499 de bărbați și 456 de femei. Tot în 1859
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
În 1870 satul avea deja 189 de case cu 1325 de locuitori. Ei întrețineau 158 de cai, 320 de cite cornute mari, peste o mie de oi. Din cauza secetei, însă, țăranii erau nevoiți dă ia cu împrumutul cantități mari de grâne pentru sămănat. La sfârșutul secolului al XIX-lea în sat funcționau 4 mori de vânt. În 1892 se deschide o școală de alfabetizare. Între anii 1896 și 1898 a ffost înalțată noua biserică de piatră. În 1904 Cărlătenii făceau parte
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Bilicenii Vechi funcționează următoarele instituții sociale și culturale: Centrul de Sănătate, un cabinet stomatologic modern, funcționează gimnaziul „Valentin Mereniuc”, o grădiniță-creșă, o casă de cultură, biblioteca publică, care include și o mediatecă, Biserica ortodoxă și Biserica evangelică, o moară de grâu, oloiniță, multe magazine, un oficiu poștal, o filială a școlii de muzică din Chișcăreni, o stație de alimentare cu gaz, 168 gospodării țărănești, care prelucrează pământul cu forțe comune, 30 întreprinderi individuale și societăți cu răspundere limitată.
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
feminin, respectiv 1508 de sex masculin. Câteva familii locuiesc în căminul școlii. În sat activează 27 agenți economici, traficul fiind asigurat de 12 microbuze (cu destinație în Ungheni, Nisporeni și Chișinău). În sat mai funcționează două oloinițe, o moară de grîu, BNV-materiale de construcție și produse de uz casnic, trei baruri, o alimentară, 15 magazine mixte și o saună. Conform datelor statistice oferite de primărie, natalitatea este de două ori mai mare decît mortalitatea, în 2006 s-au născut 49 de
Costuleni, Ungheni () [Corola-website/Science/305221_a_306550]
-
ale fondului silvic - 73,78 ha; drumuri, străzi, piețe, construcții și alte terenuri neagricole - ha. Analiza tipurilor de sol întâlnite în localitate denotă că prevalează solurile de tip cernoziom și de luncă. Vegetația culturală este reprezentată prin culturile tradiționale cultivate: grâu, porumb, floarea soarelui, tutun, legume etc. Plantațiile multianuale au fost defrișate ca rezultat al repartizării cotelor de pământ echivalent proprietarilor particulari, degradării lor și neprelucrării acestor terenuri. Bazinele acvatice se întind pe o suprafață de 53,07 ha și sunt
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
și un orator bun. Înainte de a fi închisă biserica, în ea a slujit preotul Ion Popovici. Biserica a activat până în anul 1960, când a fost închisă și transformată în depozit. La început, aproximativ 7 ani în biserică s-a păstrat grâu. Ulterior a fost transformată în depozit de tutun. În anul 1990 Biserica „Sfânta Treime” a fost redeschisă la insistența creștinilor din satul Pohoarna. Primul preot care a slujit la Sfântul Prestol a fost Dumitru Potoroacă. După ce a fost reparată, biserica
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
380 desetine, Secidevanda - 320 desetine. În anul 1910 în satul Puhoi erau 2518 locuitori, care dispuneau de 3174 desetine de pământ. Deci față de anul 1874 numărul desetinelor care aparțineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
23 iulie de către arhiepiscopul Gurie. În anul 1922 cu ocazia reformei agrare 71 de țărani nevoiași au fost împroprietăriți cu 211 ha de pământ. Între Otac și Nistru până în anii 50 au fost păduri, câmpuri cu harbuji (pepeni verzi) și grâne. În anul 1933 Otacul avea 581 de locuitori, iar școala primară era frecventată de 156 de elevi. Profesori: Grogore Pleșca (n.1910) și Parascovia Siminel (n.1902). În anul 1940 Otacul avea 783 de oameni. Mai mulți otăceni (peste 30
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
să are grabnic toate drumurile țării. Această poruncă a fost îndeplinită întocmai, deși lumea nu înțelegea. Mulți s-au gîndit că Ștefan Vodă și-a pierdut mințile. Apoi, peste puțin timp, toți au văzut că pe drumurile arate a răsărit grîul verde ca din semănătură. Ștefan cel Mare înțelesese cu mintea sa isteață că pe drumurile de țară au rămas destule semințe sănătoase din cele căzute pe acolo în vremea transportării. Așa a scăpat Ștefan Vodă moldovenii de nevoie, păstrînd semințele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
verde ca din semănătură. Ștefan cel Mare înțelesese cu mintea sa isteață că pe drumurile de țară au rămas destule semințe sănătoase din cele căzute pe acolo în vremea transportării. Așa a scăpat Ștefan Vodă moldovenii de nevoie, păstrînd semințele grîului și ale viitoarei roade... (Florian Cristescu, "Povestea neamului nostru", Chișinău, 1992, p. 253-254.) Între anii 1946-1947 întradevăr a fost o vreme uscată. În unele zile temperatura aerului se ridica pînă la 35-37 °C, iar la suprafața solului pînă la 65-67
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
operațiile militare au provocat foametea groaznică. Mai multe studii și mărturii relevă că foametea a fost organizată de către autoritățile sovietice revenite în teritoriu la 1944. Astfel, se știe că în acei ani țăranii au fost obligați să predea statului sovietic grîu, semințe de floarea-soarelui, fîn, carne, ouă, brînză, lînă, etc. Normele impuse de către regimul bolșevic erau următoarele: gospodăriile țărănești care stăpîneau pînă la 2 hectare trebuiau să livreze statului 90 kg de cereale, cele care dispuneau de 2-5 hectare-140 kg, cele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de pămînt și 315 desetine de pădure. Sătenii clăcași stăpîneau 800 desetine de pămînt, 6 mori de apă și una de cai. La 1876 datoriile constituiau 760 ruble. La 26.07.1894, ziarul „Бессарабский вестник” informează: „Roada este destul de bogată: grîul s-a strîns către 170-200 puduri de falce, orzul - 160-200 puduri, însă negustorii plătesc foarte puțin, pur și simplu prădau țăranii... Țăranilor le era foarte greu să achite datoriile, la 1 august 1900 constituiau 660 ruble, prețurile produselor fiind de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
moldovenii s-au ocupat tradițional cu creșterea vitelor și cultivarea pămîntului. Produsele obținute din aceste îndeletniciri au format baza alimentării locuitorilor de la sate. Particularitățile alimentației depindeau de gospodăria auxiliară, care asigura familia țărănească cu principalele produse. Prin urmare culturile cerealiere (grîul, secara, mălaiul, porumbul), leguminoasele (fasole, mazăre), cucurbitaceele (pepeni verzi, pepeni galbeni, dovleci), legumele (varză, ceapă, ridiche, usturoi, cartofi, ardei), fructele (prune, pere, mere, caise) și, bineînțeles carnea și produsele lactate erau componente ale mîncării. Totuși alimentația țăranilor depindea și de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
făină de porumb și orz, pireu de cartofi sau dovleac. Pentru ca aluatul să creasă se mai adaugă și botcală (drojdii), pregătită din resturi de aluat de la copturile precedente. O astfel de pîine era tare și grea. Pîinea din făină de grîu era considerată de țărani un lux și era pregătită și consumată numai cu ocazia anumitor sărbători. Din vremuri străvechi, pîinea se cocea de obicei sîmbăta. În acea zi gospodina nu se ducea în cîmp, rămînînd acasă pentru a coace pîine
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
reprezintă circa 7% din terenurile arabile din întreaga lume. Ele se găsesc în principal în câmpiile și depresiunile cu un climat temperat-musonic din partea estică a Chinei. Culturile vegetale reprezintă un sector principal al agriculturii chineze. Principalele culturi cerealiere sunt orezul, grâul, porumbul, soia. Iar culturile tehnice sunt cele de bumbac, arahide, rapiță, trestie-de-zahăr și sfeclă-de-zahăr. După aplicarea politicii de reformă la sate în 1978, agricultura chineză a cunoscut o dezvoltare rapidă. Timp de peste 20 de ani, pe baza proprietății colective asupra
Economia Chinei () [Corola-website/Science/306026_a_307355]
-
distins prin interesul și inclinarea să pentru chimie. În acelaș timp s-a arătat însuflețit de nouă ideologie de renaștere națională a evreilor - sionismul -, si a fondat la vârsta de 15 ani o asociație cu numele „Safá brurá” (în ebraică „Grâi limpede”) destinată să difuzeze vorbirea limbii ebraice moderne în masele evreiești. La 18 ani, în 1892, fapt ieșit din comun în mediul în care a copilărit, a plecat să studieze chimia în Germania și s-a înscris la Politehnica (azi
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
al Consiliului Național al Audiovizualului (1993). A fost distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu premiul Opera Prima pentru filmul de scurt metraj "Apoi s-a născut orașul" (1972), cu premiul pentru film documentar pentru filmul " Aproape totul despre grâu" (1979) și cu premiul special al juriului pentru filmul "Imposibila iubire" (1984).
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
cam jumătate din cei circa 25 000 de rromi deportați în Transnistria. Alexianu a împărțit administrativ Transnistria ocupată în județe, a cerut trimiterea unei Misiuni Ortodoxe Române în acest teritoriu, unde, în timpul regimului sovietic, bisericile fuseseră transformate în depozite de grâne sau stauluri de vite, a reînființat școlile românești pentru minoritarii români care, în perioada 1918-1941, fuseseră lipsiți de învățământ în limba maternă. La 7 decembrie 1941, din inițiativa lui Alexianu, s-a reorganizat și redeschis o Universitate la Odesa în locul
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
Sovietică în cazul unui război germano-sovietic. Antonescu a refuzat categoric această sugestie, fie din cauză că n-a înțeles, fie din cauză că venea din partea unui legionar. Mihail Sturdza a argumentat cu atuurile de care dispunea România în raport cu oricare altă țară din Axă - petrol, grâne, materii prime, și mai ales - aproape un milion de soldați gata să lupte pentru Basarabia, dar Antonescu a refuzat orice discuție asupra subiectului. În ciuda tuturor argumentelor lui Sturdza, Ion Antonescu va semna tratatul de aderare, manu propria, deși ministrul de
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
a fi o pledoarie pentru statornicie, puritate și dragoste, după cum apreciază criticul Florea Firan. Poetul duce cu el amintirile de acasă, cu copilăria, casa părintească, satul natal, părinții și bunicii, așa cum se constată în poeziile „"Tu, mamă”," „"Bunicii"”, „"Se coace grâul”", „"Rondelul satului natal"”, „"Pe-acest pământ"”, „"Ne întoarcem cu sfială”" și altele. Și din acest volum, nu lipsesc sonetele și rondelurile, pentru care poetul are o permanentă preocupare. De altfel, Petre G. Gorun a scris peste patru sute de sonete și
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
populația se ocupa cu agricultura, cultura principală fiind orezul. Istoria agriculturii Japoniei își are începuturile acum 2000 de ani, când s-a început cultivarea orezului, plantă adusă din străinătate. Alte plante care sunt cultivate în Japonia din vremuri străvechi sunt: grâu, orz, "awa" (Setaria italica), "hie" (Schinochloa utilis), soya, fasole "azuki" (Vigna angularis), "daikon" (Raphanus sativus) și cucurbitacee. Primul manual de agricultură a fost publicat la începutul erei Edo (1600-1868), ca al șaptelea volum al unei cronici militare, numită "Seiryōki". Ulterior
Economia Japoniei () [Corola-website/Science/306241_a_307570]