16,713 matches
-
concepțiilor ei politice, și îl luă, aproape matern, sub augustul ei patronaj. Deocamdată însă, înainte de strămutarea lui la noi, Ion se afla de Paști la părinții săi din Arad... Primăvara 1953 Pierre, din București, lui Ion la Arad Dragă Ioane, Iartă-mă că-ți răspund atât de târziu, dar să știi că eu nu scriu decât din necesitate interioară. Să nu crezi acum că n-aș fi avut ce să-ți spun și înainte, dar am așteptat ca această necesitate să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chiar în afara celor „speciale“... — Încercați să faceți portretul psihologic al unei persoane. și, cu dezinvoltură, făcui portretul Mamei... și azi consider faptul acesta ca un act de impietate filială, al unuia ce calcă peste cadavre. și nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o simplă deprindere, nu un contact măcinător, de zi de zi, ci un din când în când - cine știe dacă nu, într-o zi, chiar și o renunțare -, așa cum sunt și trebuie să rămână întâmplările bune ale vieții acesteia. Dar, iartă-mă. Al D-tale sincer devotat, Dinu Noica Vrăjmașul Intrarea mea la Institutul de Cinematografie la vârsta de 27 de ani ar fi meritat, după cum se vede, pana unui mare umorist... În continuare, timp de patru ani, examenele de măiestrie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ar fi reintrat în matca lor firească. Dar n-a fost să fie așa... Ticki Rădulescu lui Pierre, loco Ajun de Crăciun 1953 Dragă Pierre, Din motive de ordin intern, chestiunea de mâine-seară - vineri - a fost amânată pentru Crăciun 1954. Iartă-mă! Te sărut, Ticki Legătura lui Ticki cu Gilda luase sfârșit... Când se mutaseră cu doi ani în urmă în acel apartament de lângă Piața Amzei, camerele lor, deși alăturate și dând amândouă pe același living, erau totuși despărțite. Prin urmare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru binele tău, iartă-mă, Stăpâne, și lasă-mă să plec, căci nedemn m-am dovedit de marea sarcină pe care mi-am asumat-o... Viața să te aibă în grijă! Adio. 10 mai 1954 Omul este un animal cu care nu te poți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Noica, ieșit din închisoare, s-a dus s-o vadă pe Alice. Au schimbat câteva cuvinte. Domnul Noica a spus cât de rău îi pare de toate cele întâmplate, iar Alice, la rândul ei, i-a spus că nu-l iartă. și nici eu, cu toate că nu e dreptul meu de a-l ierta ori nu pe Dinu Noica... Îl întâlneam destul de des pe stradă, dar niciodată n-am avut dorința de a-l aborda, cu toate că ne cunoscuserăm doar destul de bine, ba
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Au schimbat câteva cuvinte. Domnul Noica a spus cât de rău îi pare de toate cele întâmplate, iar Alice, la rândul ei, i-a spus că nu-l iartă. și nici eu, cu toate că nu e dreptul meu de a-l ierta ori nu pe Dinu Noica... Îl întâlneam destul de des pe stradă, dar niciodată n-am avut dorința de a-l aborda, cu toate că ne cunoscuserăm doar destul de bine, ba chiar fusese acasă la mine și la ai mei... De obicei îl
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
luat-o înainte. Ea atârnă acum în dormitorul meu. Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuătc "Privirea străină sau Viața‑i un sictir bătut în piuă" Pe-acasă cine n-a mai dat Dorul-câine nu l-a iertat Câinele blană de ierburi are și faruri de noapte în cătare I-auzi cum a fiecărui gură A pâine străină șuieră Frunză sură măr văratic Rumeior cucul tomnatic Primul lucru ce i s-a certificat acestui text a fost „Privirea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și consecințele imprevizibile ale încălcării poruncii: "să nu furi!" Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul vechi și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme." (M. Eminescu) Într-o după-amiază târzie de toamnă, mama Dumnezeu s-o ierte! ne-a chemat pe cei patru frați mai mari în camera din stânga a holului care între timp devenise bifuncțională obținând statutul de "magazie plus cămară de alimente", și ne-a zis: Dragii mei copii, priviți aici: acesta este stocul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solară cu atâta strălucire, încât te orbeau. Tot vara, în fața fiecărei case râdeau grădinițele cu flori. Alte flori încântătoare împodobeau fațadele construcțiilor, încât îți făcea impresia că te afli în peisajul mirific al câmpiei andaluze. O frumusețe! Acești oameni deportații iertaseră nedreptatea care li se făcuse. Au aruncat la coșul de gunoi al istoriei mânia, ura și răzbunarea, luând viața așa cum este: cu suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe dușumea, își va pierde capul. S-a înțeles? Dar fiindcă eu sunt un om bun și înțelegător, îl voi ierta dacă va recunoaște de câte ori ați mai furat salcâmi din plantație. Simplu, nu? Pentru a fi sinceri până la capăt, și în vederea unei depline și reale obiectivități, vom face precizarea care se impune. În cursul acestui incredibil interogatoriu, celălalt organ de anchetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îi deosebea un lucru șocant, inimaginabil, cutremurător: unul dintre ei avea o prietenă unguroaică! În opinia publică fapta constituia o crimă națională, o jignire profundă și intolerabilă adusă neamului nostru daco-roman. Cum, domnule?! Chiar cu o unguroiacă?! Dar ce, Doamne iartă-mă, nu se mai găsesc românce în țara asta? Și se ține ca scaiul de el, uite, a venit aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar pe bază de abonament realizat metodic prin mici atenții sub formă de pomelnice, acatiste, agheasme, sfeștanii etc., plătite cu bani peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și atoateprimitor unde intră de-a valma alături de cei mai abjecți ticăloși de pe scoarța pământului și ființele absolut nevinovate care mor de inaniție în absența unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semenii noștri cei răi și să ajungem în vremuri mai bune. Însă până atunci, doamnă, avem bunul-simț să nu apelăm la ajutorul nimănui, ci să îndurăm toate încercările prin care trebuie să trecem. Amin. O, doamnă Rozalia, și voi, copii, iertați-mă pentru vorbele nesăbuite pe care le-am rostit. Dumnezeu mi-e martor că n-am spus-o cu răutate; dar n-am știut adevărul despre voi și nici n-am cunoscut dârzenia și mândria de care dați zilnic dovadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a luat pe amândouă? Nu, doamnă. Ei, în situația asta lucrurile se mai limpezesc puțin. Uite ce-ți propun, Boris. Voi sunteți colegi de bancă, nu? Da, doamnă. Pentru ceea ce ți-a luat, tu, ca un băiat bun ce ești, iartă-l. Sunt convinsă că nu se va mai întâmpla. Iar cât privește fapta comisă, eu îl voi pedepsi să stea trei zile în ultima bancă din clasă. Pedeapsa se aplică din acest moment. Ești mulțumit Boris? Da. Aciocîrlănoaiei, ia-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile Crivățul încetase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
slujbei, de cuviosul preot. Nu peste mult timp a revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi în meserie, când după expulzarea fătului din fosta locuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros, de o calitate îndoielnică și că oamenilor nu le-au fost iertate păcatele, că lumea a rămas neschimbată și azi ca și ieri. Și că așa va rămâne întotdeauna, în vecii vecilor! "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi." (M. Eminescu) O, dacă fiecare continent, fiecare țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
locul trei în cadrul solfegiului universal. Cornuta a rămas cu totul absentă și complet pasivă, reacționând de aceeași manieră chiar dacă ar fi chemat-o Eva, Rașela ori Cleopatra. După atâta efort... Poftim! Lucrul m-a dezamăgit pentru moment, dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totul absentă și complet pasivă, reacționând de aceeași manieră chiar dacă ar fi chemat-o Eva, Rașela ori Cleopatra. După atâta efort... Poftim! Lucrul m-a dezamăgit pentru moment, dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reacționând de aceeași manieră chiar dacă ar fi chemat-o Eva, Rașela ori Cleopatra. După atâta efort... Poftim! Lucrul m-a dezamăgit pentru moment, dar ulterior am iertat-o în perfectă concordanță cu preceptele moralei creștine: "iartă și ți se va ierta" (Luca, 6:37). Am ajuns la moș Danilov. Ne-am luat rămas bun de la bătrânul cumsecade și inimos și, cu Miți de funie, am ajuns acasă. Toți eram deosebit de bucuroși. Tata a muls-o, iar mama ne-a servit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dovadă în lumea contemporană. 28 iulie 2003 Ora 23.30. Mi-e dor de casă. Profund, definitiv, déchirant, nostalgic. O durere comparabilă doar cu cea provocată de despărțirea de o femeie pe care ai iubit-o peste fire. Așa cum îi iertăm Ei totul, orbiți de dragoste, așa am "iertat" și eu în aceste clipe toate păcatele României, țară veșnic condamnată la un destin secund. (Două pasaje adăugate ulterior, după ce a trecut "criza": "Exilul este o criză a semnificației: un om care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
23.30. Mi-e dor de casă. Profund, definitiv, déchirant, nostalgic. O durere comparabilă doar cu cea provocată de despărțirea de o femeie pe care ai iubit-o peste fire. Așa cum îi iertăm Ei totul, orbiți de dragoste, așa am "iertat" și eu în aceste clipe toate păcatele României, țară veșnic condamnată la un destin secund. (Două pasaje adăugate ulterior, după ce a trecut "criza": "Exilul este o criză a semnificației: un om care și-a pierdut patria și identitatea este rupt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îi era teamă de faptul că un eventual control ar fi luat la puricat ruloul de hârtie din casa de marcat și frauda ar fi fost descoperită. Sunt convins că la Judecata de Apoi, omului acestuia multe i se vor ierta. Afară, pe trotuar, începuseră să cadă primii stropi de ploaie, o binefacere după o zi atât de încinsă. 11 februarie 2004 La ore mici de dimineață (ora 4.00, oră de plimbare cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]