15,612 matches
-
și poate Încă să intervină În Întâmplările specifice acesteia. 6. RELIGIA ȘI SOCIETATEATC "6. RELIGIA ȘI SOCIETATEA" E ușor de observat că abundența de informații pentru această epocă fundamentală din istoria și civilizația egipteană este mai degrabă dezechilibrată și poate induce o viziune aparte, care Îl pune pe rege Într-un raport mai privilegiat cu divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Pelopsxe "Pelops", tăiat În bucăți de tatăl său Tantalxe "Tantal" pentru a-l aduce ca ospăț, În semn de ospitalitate, zeilor. Este o Încercare ce năzuiește să revalorizeze idealul aristocratic, Întemeiat pe mit, Însă ale cărui diferite note false induc În eroare (ibidem, 28-29); este o tentativă care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită pe Înaripate și Înșelătoare minciuni, așa cum afirma tot Pindar În VII Nemeene (vv. 20-25). Și totuși, În a doua jumătate a secolului al VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest moment (Hinnells, 1981, p. 44). Într-un mod edulcorat și simbolic, Yasna păstrează, În ceea ce rămâne din vechiul rit al haomei și În ofrandele de grăsime animală, elementele unui ritualism indo-iranian care prevedea jertfa animală și folosirea băuturilor care induc beția (cf. supra și Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 95 sqq., 99 sqq.). Sucul de haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și consumat la sfârșitul unui ritual lung și complicat. Băut Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
neistoric a conchide de la un fenomen intelectual din vremurile noastre la unul de aceeași natură din timpurile trecute, este din contra cu totul Îndreptățit a admite că În sfera pasională omul a lucrat Întotdeauna În același mod și a induce acolo unde nu avem probe directe, din faptele precum ele se petrec sub ochii noștri cele ce au trebuit să se Întâmple În timpuri necunoscute.” Observația pare aplicabilă obiectivului nostru. Neîndoielnic, interesează atât fondul psihologic, specific populației la care ne
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
dispară cu totul din scenă. Cine se poate opune lui Dumnezeu? 3. Unele pericole ale genului literar al epopeii Suntem foarte conștienți de pericolele acestui fel de a scrie istoria. Deja Cartea lui Iosue, prin insistența sa asupra împlinirii legii induce un anumit „cod moral” în această lume războinică. Alte cărți, în special cărțile profetice și sapiențiale, dar și unele pagini ale Pentateuhului, vor arăta că Dumnezeu poartă război nu împotriva persoanele sau popoarelor, ci mai degrabă împotriva răului ce ia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
găsi niciuna dintre ele” [Kuhn, 2008, p. 115]. În contrast cu știința normală, știința revoluționară este chiar acea realizare fondatoare de paradigmă. Aceasta apare atunci când în cadrul științei normale se descoperă anomalii, adică, atunci când se recunoaște faptul că „natura a înșelat oarecum așteptările induse de paradigma care guvernează știința normală” [Kuhn, 2008, p. 116]. Altfel spus, anomaliile sunt circumstanțe care nu pot fi explicate cu ajutorul soluțiilor pe care paradigma le poate oferi. Când acest lucru se întâmplă, paradigma se află în criză. Simplul fapt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
au markeri CD 11c + DC și celule dendritice limfoide (clDC - cyrculating lymphoid DC), care sunt DC11cDC [87]. Celulele dendritice mieloide au un rol important în imunitatea antitumorală, stimulând celulele T naive să se diferențieze în celule T helper (Th1) care induc imunitatea mediată celular [88]. S-a evidențiat faptul că la pacienții cu CP nerezecabil numărul de cmDC este semnificativ mai scăzut față de populația sănătoasă, dar nu există diferențe semnificative între pacienții cu CP avansat și cel metastatic [89]. Nivelul cDC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
două supoziții față de această constatare neșteptată, având în vedere că printre factorii de risc ai CP se numără obezitatea și rezistența la insulină:creșterea nivelului adiponectinei circulante în CP ar fi un mecanism compensator față de procesul inflamator sistemic și cașexia indusă de boala neoplazică, sau existența unei rezistențe la adiponectină, datorită unei subreglări a receptorilor adiponectinei sau a căilor sale de semnalizare. Având în vedere că s-a evidențiat prezența de receptori Adipo R1 și Adipo R2 în țesutul tumoral pancreatic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
DZ), insuficiența renală sau hepatică, de interacțiunile medicamentoase posibile, de speranța de viață estimată. Trebuie avute în vedere posibilele efecte adverse la vârstnici, ca manifestările musculare, care pot afecta calitatea vieții pacientului. De asemenea, la vârstnici este crescută incidența DZ indus de statine, astfel că valorile glicemiei trebuie monitorizate. 8.2.3. Obezitatea În ultimii douăzeci de ani a crescut semnificativ numărul vârstnicilor care suferă de obezitate sau suprapondere în țările dezvoltate. În Statele Unite, 97 millioane de adulți sunt obezi sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
53). Având în vedere legăturile multiple dintre obezitate și alți factori de risc cardiovascular ca DZ, HTA sau dislipidemia, se consideră că scăderea în greutate reprezintă o intervenție complexă care determină o reducere multifactorială a riscului. Efectele scăderii în greutate induse de activitatea fizică sau de dietă, la vârstnici, determină beneficii similare altor grupe de vârstă. Decizia de a iniția tratamentul obezității la vârstnici trebuie să țină cont de motivația pacientului și va fi ghidată de evaluarea potențialelor beneficii ale scăderii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărându-se în locul meu, sunt invalidat, sunt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a fi, și nu eternitatea sau caracterul trecător al acestui fapt. Faptul că un lucru prinde contur o clipă, o vreme sau un timp nedefinit apare drept accidental în raport cu apariția conturului însuși. Cum anume apare acest hotar, dacă el este indus de cineva, de ceva sau de nimeni, dacă el este dat „din afară“, dacă este rezultatul unei geometrii divine care desparte apele, pământul și cerul sau dacă, dimpotrivă, este rezultatul unui proces subtil, în care hotarul pare că „se dă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reveni asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntâlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
crisparea provocată de conștiința riscului și de spectrul regretului. Ceea ce urmează să fac nu este indiferent, pentru că nu orice aș face este la fel de bine sau de rău. „Ce e de făcut?“ În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce în noi posibilul, faptul de a nu putea experimenta în spațiul realului două sau mai multe dezlegări la o unică problemă existențială. Nehotărârea se hrănește din teroarea în fața ireversibilității realului: de îndată ce mă voi hotărî, voi decide asupra unui curs al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lucrurile nu vor mai fi ca până acum, fără să știu însă cum vor fi ele de fapt; ele vor fi doar altfel. Chipul neștiut al lui „altfel“ în care se va așeza de acum viața mea e cel care induce în mine spaima, cutremurul, starea de beție și febra. Deznodământul hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care este cauză a scenariului, dar nu și efect al lui. Apare astfel problema „celui ce se eliberează singur“ sau a celui care este, din capul locului, liber. Existența unui asemenea personaj relativizează teoria scenariului puterii prin acceptarea unei libertăți induse în planul istoriei, ca prim impuls sau ca formă de generare a scenariului puterii. Pentru că nu poate primi o explicație coerentă în plan uman, acest tip de putere apare, chiar pentru cei ce-l reprezintă, drept forma de manifestare a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni puteau să-l accepte pe Iorga ca pe cineva mai important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate fără să se refere neapărat la el însuși): "Un uriaș în țara Piticilor este considerat drept un inamic public"102. Unii au susținut că Iorga nu-și scria singur cărțile. Firește că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
I-a promis de mai multe ori lui Maniu că "regele îl va distruge". Maniu și Legiunea au încheiat o alianță electorală pentru a da la iveală abuzurile comise în timpul alegerilor. Iorga l-a acuzat pe Maniu că încearcă să "inducă în eroare tineretul cuminte" (un epitet neobișnuit de expeditiv ca să fie folosit la adresa Legiunii)42. Exista un dezacord clar între Iorga și goga-cuziști în privința politicii externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea, atît goga-cuziștii cît și Iorga erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mutatis mutandis rămîn destul de pertinente, mai ales referitor la această regiune. Ele ar putea deveni și mai relevante în deceniile următoare. Drept urmare, istorici ca Dan Zamfirescu nu-i dau dreptate lui Iorga atunci cînd afirmă că "patriotismul lui i-au indus în eroare pe unii". Nu are nici un rost (așa cum se întîmplă adesea!) nici să căutăm paralele dincolo de Nistru: la sfîrșitul secolului al XIX-lea, guvernul rus a inițiat un program ambițios de modernizare, ceea ce a dus la răzvrătiri în zonele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aplecarea spre introspecție și melancolie, traduse pe atunci, În percepția populară, ca predispoziție la depresie, alcoolism și sinucidere. În anii ’60 (dar și mai târziu), criticii conservatori ai sistemului scandinav se grăbeau să explice aceste probleme printr-o paralizie morală indusă de prea multă siguranță economică și centralizare. Mai era și tendința scandinavilor de a se dezbrăca În public (și pe peliculă) și - se zvonea - de a face dragoste cu persoane complet necunoscute: dovadă În plus, pentru unii, a ravagiilor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întârziere - a Început să-i critice abuzurile. Dar, cu sau fără sprijin extern, majoritatea covârșitoare a intelighenției sovietice nu a urmat niciodată exemplul pe care Îl dădea, oricât de timid, restul Europei de Est. Deși nimeni nu o amintea, frica indusă de teroarea stalinistă atârna ca un giulgiu peste peisajul moral chiar și după trei decenii de la moartea lui Stalin, și toți criticii, cu excepția celor mai direcți și curajoși, au avut grijă să se manifeste În limitele limbajului și temelor sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
GATT și, În orice caz, statele comuniste nu-și puteau adapta economiile la nivelurile prețurilor de pe piața mondială fără a risca revolta consumatorilor interni (așa cum s-a Întâmplat În 1976 În Polonia). Defectul ce paraliza economiile comuniste era ineficiența generalizată indusă de ideologie. Insistând până la absurd asupra producției industriale brute pentru „construcția socialismului”, blocul sovietic a ratat trecerea de la producția extensivă la cea intensivă și rentabilă care a transformat economiile occidentale În decursul anilor ’60 și ’70. El a continuat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a cailor, ca substitut pentru transportul motorizat. Căruțele au devenit principalul mijloc de transport la țară, iar recolta era strânsă cu coasa și secera. Era, Într-adevăr, o noutate absolută: toate sistemele socialiste au depins de controlul centralizat asupra penuriilor induse chiar de sistem, Însă În România, o economie bazată pe investiții exagerate În capacități industriale inutile a fost transformată cu succes În una bazată pe subzistența agrară preindustrială. Politica lui Ceaușescu avea o anumită logică diabolică. Cu prețul pauperizării populației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]