16,589 matches
-
agreabil, înzestrat cu superbia curajului moral și a optimismului robust, generat de luciditate și echilibru spiritual. A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară." 1. Majoritatea datelor din prezentare sunt preluate din Jurnalul ținut de , păstrat de familie în manuscris și în curs de publicare, sub îngrijirea acad. Dan Berindei. Lucrări rămase sub formă de manuscris Lucrări publicate postum
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară." 1. Majoritatea datelor din prezentare sunt preluate din Jurnalul ținut de , păstrat de familie în manuscris și în curs de publicare, sub îngrijirea acad. Dan Berindei. Lucrări rămase sub formă de manuscris Lucrări publicate postum
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
în urma unui proces de retrocedare, muzeul a fost evacuat și, din 15 august 2014, a primit un sediu provizoriu în Casa Presei, corp A4, etajul 2, unde a fost redacția ziarului Gândul. Muzeul are un patrimoniu de peste 300.000 de manuscrise, obiecte de patrimoniu și cărți vechi, inclusiv unele incunabule mai vechi de 500 de ani, evaluate la peste 1 miliard de euro. Printre ele se numără și manuscrise de Marcel Proust, Thomas Mann, Paul Valéry, Giovanni Papini, Giuseppe Ungaretti și
Muzeul Literaturii Române () [Corola-website/Science/308846_a_310175]
-
fost redacția ziarului Gândul. Muzeul are un patrimoniu de peste 300.000 de manuscrise, obiecte de patrimoniu și cărți vechi, inclusiv unele incunabule mai vechi de 500 de ani, evaluate la peste 1 miliard de euro. Printre ele se numără și manuscrise de Marcel Proust, Thomas Mann, Paul Valéry, Giovanni Papini, Giuseppe Ungaretti și Mihai Eminescu.
Muzeul Literaturii Române () [Corola-website/Science/308846_a_310175]
-
Georg-Titus Kremnitz, ofițer al Statului Major al armatei germane, a făcut parte din delegația care i-a propus lui Titu Maiorescu să formeze un guvern antidinastic, de ocupație, propunere declinată de acesta. Pe de altă parte, el a permis recuperarea manuscriselor Fondului de Slavistică al Bibliotecii Academiei, documente rechiziționate de armata bulgară și în curs de a fi transportate peste Dunăre. Căpitanul Emanuel Kremnitz, deși a fost un timp șeful cenzurii, este cel care a salvat, în 1916, arhiva lui B.
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
se reprezentau la curtea franceză în acea vreme fiind mai mult o „opera de cameră”, ea solicită totuși un număr mare de cântăreți pentru rolurile solistice, aceștia constituind în același timp și diferitele coruri ce apar de-a lungul acțiunii. Manuscrisele lui Charpentier, întocmite cu mare grijă de compozitor, menționează și persoanele care au jucat diferitele roluri. Astfel aflăm că Charpentier a cântat rolul umbrei Ixion. Uvertura, scrisă în stilul lui Lully, armonizează, datorită instrumentației ușoare și lungimii reduse, frumos cu
La descente d'Orphée aux enfers () [Corola-website/Science/308877_a_310206]
-
despre Ynlingi) începe cu "Kringla heimsins", "cercul Pământului" în traducerea lui Laing. În secolul al XVII-lea au fost făcute copii de către islandezii Jon Eggertson și Asgeir Jonsson. Copia lui Eggertson a ajuns la Biblioteca Regală din Stockholm. În 1728 manuscrisul de la Copenhaga a ars. Ulterior, manuscrisul de Stockholm a fost tradus în Suedeză și latină de către Johan Peringskiöld (din ordinul lui Carol al XI-lea al Suediei) și publicat în 1697 la Stockholm sub titlul de "", aceasta fiind de altfel
Heimskringla () [Corola-website/Science/308879_a_310208]
-
cercul Pământului" în traducerea lui Laing. În secolul al XVII-lea au fost făcute copii de către islandezii Jon Eggertson și Asgeir Jonsson. Copia lui Eggertson a ajuns la Biblioteca Regală din Stockholm. În 1728 manuscrisul de la Copenhaga a ars. Ulterior, manuscrisul de Stockholm a fost tradus în Suedeză și latină de către Johan Peringskiöld (din ordinul lui Carol al XI-lea al Suediei) și publicat în 1697 la Stockholm sub titlul de "", aceasta fiind de altfel și prima apariție ad-literam a numelui
Heimskringla () [Corola-website/Science/308879_a_310208]
-
de asemenea ca și "textul A" și versiunea (in-quatro) din 1616 sau "textul B". Se crede că textul A este textul cel mai reprezentativ din opera lui Marlowe și se crede că a fost scos din hârtiile îmbâcsite, din copiile manuscriselor necorectate și îngrămădite, sugerând astfel că era neterminat la data asasinării lui Marlowe. Piesele lui Marlowe aveau un succes enorm, datorat, în mare parte, și fără îndoială, prezenței pe scenă a impozantului Eduard Alleyn. El era neobișnuit de înalt pentru
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
Avea o devoțiune și o admirație deosebită pentru "Sfânta Tereza de Avila", mare mistică spaniolă (1515 - 1582). Apropiații lui spun că ar fi început Viața și doctrina Sfintei Tereza de Avila și alte lucrări, care au rămas, din păcate, în manuscris. În penitenciarul din Sighet, el mai nutrea speranța că, dacă-și va redobândi libertatea, va face un pelerinaj la mormântul acestei sfinte. Atât de înțelegător și condescendent cu alții, el avea, însă, un mare defect, acela de a fi prea
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
Friedrich Nietzsche, Novalis, Dostoievski, Ralph Emerson, Maurice Maeterlinck și Aristotel ("Poetica" mai ales), autori care l-au influențat durabil, așa cum a mărturisit-o. Scrie de asemenea poezii și câteva schițe de piese dramatice, astăzi pierdute. În 1899 redactează primul său manuscris, "Domnul Vivisector", care pune deja bazele esteticii sale literare și mai ales a observației științifice a vieții. În același an se îndrăgostește de Valerie (este numele pe care i-l dă în "Jurnal") al cărei nume real este Paula Ulmann
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
psihologie experimentală, la cursurile lui Carl Stumpf (în primul semestru al anului universitar 1903-1904). Își continuă în același timp relația sa cu Herma Dietz care studiază și ea la Berlin. În 1905, termină redactarea romanului "Rătăcirile elevului Törless" și trimite manuscrisul mai multor edituri din Berlin, Viena și Iena. Celebrul critic literar berlinez Alfred Kerr, căruia îi dă un exemplar, îl consideră promițător. Musil continuă să citească, în principal eseuri (de Ellen Key, " Înflorirea sufletului prin artă", de Ralph Emerson, "Eseuri
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
8 aprilie 1928, Musil publică în cotidianul "Der Tag" un extras din viitorul roman "Omul fără însușiri", intitulat ""Cacania. Un fragment"" . Prima versiune a operei magistrale a lui Musil apare în 1930, având 630 de pagini. În martie autorul depusese manuscrisul la Editura Rowohlt care va scoate pentru început 5000 de exemplare. Cu ocazia unui interviu dat ziarului rus de la Moscova, "Novy Mir", Musil mărturisea că lucrează la "un tablou satiric și utopic al culturii occidentale moderne". Primul volum al "Omului
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
de France, Mickiewicz a fost audiat de numeroși studenți români. Ideile sale s-au răspândit între tinerii revoluționari (Alexandru Papiu-Ilarian, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu). Din acea epocă datează și primele traduceri în românește: lingvistul Stanisław Wędkiewicz a descoperit între manuscrisele Academiei Române o traducere completă din franceză a "Cărților poporului și pelerinajului polonez", făcută în Moldova pe la 1845. Trebuie menționat și faptul că Bogdan Petriceicu Hasdeu, care avea și rădăcini poloneze, a menționat numele poetului polonez în mausoleul Iuliei, fiica sa
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
40 de zile de practică liturgică la hirotonire, atunci cunoștințele slujitorilor bisericii din Răstoci confirmă un pas mare înainte. Înseamnă ca episcopul Micu-Klein a pretins mult mai mult, în intenția de a face din preoții săi adevărați luminători pentru popor. Manuscrisul „Triodului” din Răstoci a avut circulație în zonă. Dintr-o însemnare făcută pe una din file reiese că a aparținut și unui preot Matei Macarie. O familie de preoți cu acest nume exista, la începutul secolului al XIX-lea la
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
să fie publicată în 1939, dar, din păcate, s-au tipărit numai nouă coli și, datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, publicarea a fost întreruptă, nefiind reluată nici până astăzi. Consultarea lucrării de către specialiști se face numai pe manuscris.
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
veacului al XV-lea oferea o atmosferă mai stimulatoare și mai creatore față de tristețea și deznădejdea adunate la Constantinopol. Biserici, mânăstiri și palate se înălțau în continuare, se reconstruiau și se decorau cu fresce. Se adunau biblioteci și se copiau manuscrise pentru posteritate. Printre aștrii spiritualității din Mistra zilelor lui Constantin se aflau Bessarion din Trapezunt, mitropolit titular de Niceea, și eruditul său dascăl, Ghe Gemistos Plethon. Bessarion fusese un apărător atât de convingător și de elocvent al unirii Bisericilor la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
materiale cu o elasticitate mică sau chiar statice, cum ar fi Spectra, Kevlar sau Vectran. Kevlarul este folosit mai rar, de obicei la voalura parașutelor de rezervă. Prima relatare despre o parașută datează din perioada 2258-2208 î.e.n., când, într-un manuscris chinezesc, se relatează evadarea lui Sun, împăratul Chinei, dintr-un turn înalt, cu ajutorul a două parașute, cu care acesta ajunge pe pământ ușor, fără să se rănească. Așadar, împaratul Sun poate fi considerat primul parașutist din istorie. Tot de la chinezi
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Armen Firman a sărit dintr-un turn din Córdoba folosindu-se de o pânză prinsă de un cadru de lemn, care i-a atenuat căderea, el suferind doar leziuni minore. În secolul al XIII-lea, în „Cuvântul lui Daniil Zatocinik”, manuscris rusesc, se descriu petrecerile populare la slavi, în timpul cărora oamenii se lansau în aer cu ajutorul unor echipamente speciale, confecționate din mătase. Leonardo da Vinci a făcut prima schiță a unei parașute în perioada 1480-1483, când trăia la Milano. Este posibil
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
a incapacitat luni de zile la rând. A murit de pneumonie în 1933. „Muzeul Miyazawa Kenji” a fost inaugurat în 1982 în orașul natal Hanamaki, în comemorarea celei de-a 50-a aniversări a morții sale. Sunt expuse acolo câteva manuscrise și unele lucruri personale care nu au fost distruse în bombardamentului orașului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Miyazawa a fost interesat și în limba esperanto. Numele fictiv ce apare în operele sale, "Ihatov" (sau "Ihatovo"), a fost construit
Kenji Miyazawa () [Corola-website/Science/309409_a_310738]
-
de înfrumusețare desfigurează opera lui Dumnezeu, întrucât Creatorul ar fi făcut omul după chipul și asemănarea sa. Fardul este asociat cu două păcate: desfrâul și orgoliul. Începând cu secolul al XII-lea femeile se întorc la preocuparea pentru trup. Apar manuscrise care descriu secrete de înfrumusețare. a medievală este tânără, blondă, cu tenul alb, buze roșii. Fruntea este epilată pentru a fi cât mai înaltă și lată, sprâncenele sunt subțiri, brune și boltite. Corpul este zvelt, șoldurile înguste, sânii fermi și
Frumusețe () [Corola-website/Science/309404_a_310733]
-
care "Tachinidae", "Asilidae", "Anthomyidae" și "Syrphidae" ce au constituit pasiunea sa permanentă. A publicat peste 60 de contribuții biologice și faunistice. Înainte de a deceda (1954) a reușit să redacteze monografia familiei "Syrphidae" pe care a prezentat-o sub formă de manuscris la secția de Biologie a Academiei Române, apărând sub îngrijirile prietenilor săi, în anul 1959 cu titlul: Suster, P., Diptera. Syrphidae, in : "Fauna Republicii Populare Romîne". Insecta.. 286 p., 158 figs. A avut un singur discipol devotat, Dr. Andy Z. Lehrer
Petru M. Șuster () [Corola-website/Science/309435_a_310764]
-
avut încredere în ea, iar ea, i-a călăuzit pașii spre lumea și gloria către care aspira. Până la ruperea relației, odată cu împlinirea vârstei de 55 de ani a doameni Berny, ea a avut rolul de a îi ghida munca, citea manuscrisele și adnota simplu: „prost” sau „frază de refăcut”. Balzac își creează relații printre tinerii scriitori ai Parisului: Le Poitevin de l’Egreville, Horace Raison, Étienne Arago; este presupusă lansarea unor „romane populare” în colaborare cu aceștia sub pseudonim. În 1823
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
sub titlul de "Orașul Iași - Monografie istorică și socială ilustrată". S-a străduit zadarnic să întocmească și o a treia ediție, „revăzută și mult adăogită”. De asemenea, a publicat mai multe articole despre Iași în revistele vremii: A rămas în manuscris lucrarea monografică "Iașul - leagăn al unirii tuturor românilor, 1916-1918", datată 1936. Ziaristul Ionel Maftei i-a dedicat lui N. A. Bogdan, „cronicarul Iașului autentic”, câteva pagini în volumul II din "Personalități ieșene" și Aurel Leon în "Umbre" (vol. IV). N. A. Bogdan
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
Patrie, împotriva „vulpilor evlavioase din Sfatul țării“, a „fonfilor“, „flecarilor“, „găgăuților și gușaților, bâlbâiți cu gura strâmba“ că „stăpâni ai nației“, stricători de limbă, de obiceiuri etc., încheind prin invocarea înaltului spirit justițiar carpato-dunărean, întruchipat de Vlad Țepeș), aflată între manuscrisele poetului de la Academică Bibliotecă Română din București, sub indicativul A-2276 (pp. 103 - 107). Deosebit de interesante sunt "transpunerile ca modalitate de a turna în formă nouă «limba veche și-nțeleaptă»,"făcute în vreme ce «...cetia pe Hammer, pentru a se documenta asupra
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]