16,540 matches
-
a întrebat ce se întâmplase, tot ce-am putut să spun era că avusesem un coșmar, în care un bărbat se aplecase peste patul meu și mă mă privea atât de fix în ochi, încât eram sigur că o să mă omoare. Tata s-a așezat lângă mine și m-a mângâiat pe păr. După un timp, probabil că am adormit la loc. Mai era un lucru pe care aș fi putut să i-l spun - numai că atunci nu-l înțelesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare! spuse Mortimer. — În orice caz, nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am privit surprins. — Pe copilot? — O, da. L-am găsit trăind bine mersi în Birkenhead și gata să-mi spună o poveste absolut fascinantă. Se numea Farringdon. John Farringdon. Și acesta a fost omul pe care Lawrence Winshaw l-a omorât în bătaie în maniera atât de viu descrisă în manuscrisul tău. Mi-au trebuit câteva secunde ca să înțeleg. — Dar cum a supraviețuit prăbușirii avionului? — S-a parașutat în ultimul moment. — Asta înseamnă... a însemnat că Godfrey era încă în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crispa ca de o durere fizică. Shirley își puse cămașa de noapte. ...și care, în ultimii ani, mă făcuse aproape să pierd, îmi dădeam seama acum, sentimentul de viață trăită așa cum ar trebui să fie trăită. De fapt, aproape mă omorâse sau cel puțin mă adormise: îmi provocase o paralizie, din care poate că nu mi-aș fi revenit niciodată dacă n-ar fi fost acea bătaie în ușă; dacă n-ar fi apărut Fiona pentru a lăsa filmul să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E110a: antioxidant E320. Acum îmi dau seama că în toți acei ani, tata și-a îngroșat arterele cu grăsimi saturate. Va muri în urma unui infarct, la scurt timp după ce a împlinit șaizeci și cinci de ani. Asta înseamnă că Dorothy mi-a omorât tatăl? Succesul înregistrat de Dorothy în creșterea porcilor era la fel de impresionant. Iată numai câteva dintre dificultățile pe care a reușit să le învingă: 1. STÎNGĂCIA: Imediat ce Dorothy a început să-și ia scroafele de pe pământ și de pe paie și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de plumb; mă legau de tren, prohibitive și elastice, firele emoțiilor. Trenul a pornit; m-am întors, n-am văzut-o și în următoarele minute, în timp ce mi-am croit drum spre St Pancras, mi-am cumpărat bilet și mi-am omorât timpul la choșcul de ziare, simțeam o greutate în stomac, aveam sentimentul că fusesem lovit, că supraviețuisem iarăși unui nou șir de mici tragedii care amenințau să se repete zilnic, la nesfârșit. În timp ce mă așezam într-un vagon al trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imaginați că suntem blocați în casa asta de țară, mare și veche. Exact ca în filmul de care îmi povesteai mereu, Michael. Se întoarse spre ceilalți să le explice: Când Michael era mic, a văzut un film despre o familie omorâtă într-o noapte cu furtună într-un vechi conac dărăpănat. L-a impresionat foarte mult. — Serios? spuse Graham, ciulindu-și urechile de cineast. Cum se chema? — Nu cred că ai auzit de el, am spus. Era englezesc și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rostind o vorbă. Am asociat întotdeauna televiziunea cu boala. Nu cu boala sufletului, cum și-ar dori unii comentatori, ci cu boala trupului. Probabil că se trage de pe vremea când tata zăcea în spital, în urma infarctului care avea să-l omoare în două sau trei săptămâni, la numai șaizeci și unu de ani. Sosisem de la Londra îndată ce aflasem vestea și pentru prima dată de mulți ani stăteam sub acoperișul părintesc. Era o experiență ciudată să mă întorc în recent nefamiliara casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
irakieini erau instruiți de obicei în cadrul unui program de cooperare nucleară cu Franța. S-a retras în dormitorul din hotel devreme și în dimineața următoare trupul lui strivit în bătaie a fost găsit la picioarele patului de o cameristă. Să omori un om îm bătaie e o treabă zgomotoasă și dificilă, și Mark a fost surprins că apelaseră această metodă. Chiar și așa și-a permis un zâmbet discret când s-a dat știrea la Radio Israel în seara următoare; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și să aducem și restul familiei, dacă tot am început. Toți au mâinile pătate cu sânge. Scrie pe fețele lor. Un număr nesfârșit de oameni au murit din cauza comerțului obscen al lui Mark. Dorothy a fost cea care l-a omorât pe tata, hrănindu-l cu porcării; iar Thomas a mai băgat un cuțit, făcând ca banii lui să se evaporeze exact când avea mai mare nevoie de ei. Roddy și Hilary și-au adus cu siguranță și ei contribuția. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și ce-i cu asta? Se pare că azi după-amiază a avut loc o evadare, a fugit unul din acești bolnavi - un criminal care spintecă beregate: un ucigaș care omoară fără milă și remușcare. Ce crimă! Viața omului care are ghinionul să-și încrucișeze drumul cu al lui într-o noapte n-ar mai dura nici o oră! — Dar, domnule sergent, ospiciul se află la peste treizeci de kilometri. Acest incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În acest caz, poate vei avea amabilitatea să ne spui care sunt celelalte. Da, spune-ne, insistă Mark. Cine altcineva ar fi putut să-l omoare? — Oricare dintre noi, desigur. — Ce gogomănie! spuse Thomas. Cum ar fi putut oricare dintre noi s-o facă, de vreme toți eram aici jos și luam cina? — Nimeni nu l-a văzut pe Henry după ce s-a citit testamentul, sublinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară, părea să nu se mai termine furtuna. — Propun că plecăm de la premiza, continuă Thomas, că un nebun bântuie prin casă, omorând la întâmplare pe oricine îi iese în cale. Michael oftă. — Nu poți pricepe, nu? Ceilalți se uitară la el în căutarea unei explicații. Până aici, nu e nimic întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea, te rog, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bună a lucrurilor. Poate fi mult mai rău. — Mătușică, rosti rar Hilary. Suntem blocați într-o casă izolată cu un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric. — Of, Doamne! spuse Roddy. Ce s-a întâmplat? Bezna în care se afundaseră era totală. Draperiile groase din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puțin în comparație cu siguranța lui personală. — Cred că ar fi bine să țin eu cheia, spuse Phoebe băgând-o în buzunarul blugilor în timp ce porneau împreună pe coridor. — De ce? — Mi se pare evident. Michael și cu mine eram legați când a fost omorât Thomas. Asta ne absolvă de vină, nu? Presupun, rosti sec Hilary, după un moment de gândire. În orice caz, felicitările mele pentru cei care au creat scenariul. Nu le-a scăpat nici un amănunt. De exemplu, deconectarea liniilor telefonice. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Mortimer sau cei ai cadavrului înghețat, care se învârtea încet. Pic. — E moartă? rosti Michael în cele din urmă. Cred că da, spuse bătrânul. Dar e greu de spus. A durat mai mult decât am crezut. — Ce îngrozitor să omori pe cineva așa! Mortimer se gândi puțin la asta. — Da, confirmă el. Pic. Pic. — Domnule Owen, continuă Mortimer, vorbind cu mare efort.Sper că nu-ți vei irosi mila cu membrii familiei mele. N-o merită. Dumneata o știi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i va avea. Adam puse mâna pe o piatră și urma mâinii lui rămase întipărită pe acea piatră și acesta fu înscrisul dat diavolului. Dar după ce toate acestea se petrecură și după ce Eva născu pe Cain și Avel și Cain omorî pe Avel și Adam îngropă pe Avel și Eva născu pe Sith, Adam se îmbolnăvi de fierbințeală și trăgea să moară, iar în timp ce el bolea, Eva îi depăna povestea. Atunci, Sith se propuse să se ducă la rai să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mers și noi cu mama, adică eu și cu fratele meu, și am prins o bucată de secerat, unde grâul avea măzărică, ca să-i tăiem spicul și miriștea s-o cosim pentru vacă. Tata era la serviciu la sanipid - la omorât păduchii, că erau pe atunci și păduchi și venea acasă seara. Mai în preajmă se afla la secerat Arghir, fratele tatei. Am secerat noi așa o zi, iar a doua zi, pe când soarele se afla sus ca de vreo două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îi arătam noi ... și după el prin grâu. Chimircan fugea cât putea, căci nu era un om voinic, avea la vreun metru cincizecișicinci și slab și rău, nevoie mare, răcnea cât îl ținea gura. Oi, Arghi! Nu mă lăsa, mă omoară copiii ... Nu mă lăsa! Nu mă lăsa, Arghi! D′apoi oi, Bădi, vrei să mă taie pe mine pentru tine? Vezi dacă nu ai treabă cum îți faci singur? Mai bine stai acasă, răcnind cât îl ținea gura. Mai la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Chimircan, pe Ion și Silică. Ion a urcat primul în cerdac ca să intre în casă, dar ușa era încuiată. Ei, auzind vaiete din casă, au început să strige cât îi ținea gura: Hoților! Criminalilor! Lăsați femeia în pace, n-o omorâți, că nu-i de vină cu nimic. Dacă n-o lăsați, strigăm până vine tot satul. Ion și Silică erau flăcăi la douăzeci de ani, și respectiv la nouăsprezece, voinici, căci semănau cu Rarița, mama lor, că era înaltă la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Gheorghe al lui nu e mai breaz în privința pământului, că a bătut-o pe soră-sa cu capul de pereți de l-a înroșit, pentru a-i lua pământul, forțat, din Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu mâna lui că acum trebuia s-o îngrijească și pe Ilinca și pe mama lui. Conștiința îl mustra mereu, jelindu-se la oamenii lui de încredere, rugându-i să nu le spună lui Drăcosu și lui Vasile că-l omoară, dar lui nu-i era că-l omoară, dar se duc la pușcărie de tineri și e păcat. Destul a păcătuit el, să nu mai păcătuiască și copiii din cauza lui. După vreo doi ani de chin, cu două femei bolnave
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îngrijească și pe Ilinca și pe mama lui. Conștiința îl mustra mereu, jelindu-se la oamenii lui de încredere, rugându-i să nu le spună lui Drăcosu și lui Vasile că-l omoară, dar lui nu-i era că-l omoară, dar se duc la pușcărie de tineri și e păcat. Destul a păcătuit el, să nu mai păcătuiască și copiii din cauza lui. După vreo doi ani de chin, cu două femei bolnave, și sănătatea lui Butnaru s-a șubrezit. Mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa l a liniștit Ioana pe fustangiu. După aceea s-a mutat Răchită la Ioana și a luat în serios
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]