15,513 matches
-
o limită naturală de , sub care aproape toate planetele sânt telurice, compuse în principiu de piatră-fier-apă. În general, obiectele având o masă inferioară la au, foarte probabil, o compoziție similară cu cea al Pământului. Peste acesta limită, densitatea planetelor scade, planeta devine o planetă ocean, și un gigant gazos. Masa importantă la un super-pământ ar împiedica tectonica plăcilor. Așa, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază inferioară la poate a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
de , sub care aproape toate planetele sânt telurice, compuse în principiu de piatră-fier-apă. În general, obiectele având o masă inferioară la au, foarte probabil, o compoziție similară cu cea al Pământului. Peste acesta limită, densitatea planetelor scade, planeta devine o planetă ocean, și un gigant gazos. Masa importantă la un super-pământ ar împiedica tectonica plăcilor. Așa, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază inferioară la poate a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii indică că niște
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
o masă inferioară la au, foarte probabil, o compoziție similară cu cea al Pământului. Peste acesta limită, densitatea planetelor scade, planeta devine o planetă ocean, și un gigant gazos. Masa importantă la un super-pământ ar împiedica tectonica plăcilor. Așa, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază inferioară la poate a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii indică că niște lumi acvatice reprezintă o tranziție între mini-Neptunurile și planetele terestre, în particular dacă orbită în jurul la pitici
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
un super-pământ ar împiedica tectonica plăcilor. Așa, orice planetă de densitate similară cu densitatea Pământului cu o rază inferioară la poate a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii indică că niște lumi acvatice reprezintă o tranziție între mini-Neptunurile și planetele terestre, în particular dacă orbită în jurul la pitici roșii sau de pitici portocalii. Heller și Armstrong afirmă că cu toate că niște planete acoperite întregime cu apă ar puter să fie locuibile, adâncimea medie de apă și absența de pământuri nu ar
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
a fi adaptată cu viața. Totuși, alte studii indică că niște lumi acvatice reprezintă o tranziție între mini-Neptunurile și planetele terestre, în particular dacă orbită în jurul la pitici roșii sau de pitici portocalii. Heller și Armstrong afirmă că cu toate că niște planete acoperite întregime cu apă ar puter să fie locuibile, adâncimea medie de apă și absența de pământuri nu ar trebui să rapoarte super-locuibile. De un punct de vedere geologic, masa optimă de o planetă este aproximativ . Adâncimea medie al oceanelor
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
și Armstrong afirmă că cu toate că niște planete acoperite întregime cu apă ar puter să fie locuibile, adâncimea medie de apă și absența de pământuri nu ar trebui să rapoarte super-locuibile. De un punct de vedere geologic, masa optimă de o planetă este aproximativ . Adâncimea medie al oceanelor afectă de asemenea locuibilitatea de o planetă. Cont ținut de cantitatea luminii și căldurii care primesc, zonele maritime un pic profunde sânt, în general, mai propice la specile acvatice ; este deci probabil că exoplanetele
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
să fie locuibile, adâncimea medie de apă și absența de pământuri nu ar trebui să rapoarte super-locuibile. De un punct de vedere geologic, masa optimă de o planetă este aproximativ . Adâncimea medie al oceanelor afectă de asemenea locuibilitatea de o planetă. Cont ținut de cantitatea luminii și căldurii care primesc, zonele maritime un pic profunde sânt, în general, mai propice la specile acvatice ; este deci probabil că exoplanetele cu adâncimea medie slabă sânt mai adaptate la viață. Cu cât o planetă
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
planetă. Cont ținut de cantitatea luminii și căldurii care primesc, zonele maritime un pic profunde sânt, în general, mai propice la specile acvatice ; este deci probabil că exoplanetele cu adâncimea medie slabă sânt mai adaptate la viață. Cu cât o planetă este mai masivă, cu atâta gravitatea este mai mare și mai puțin bazinele sânt adânce ; sânt deci mai primitoare pentru viață. Tectonica plăcilor, așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
mai adaptate la viață. Cu cât o planetă este mai masivă, cu atâta gravitatea este mai mare și mai puțin bazinele sânt adânce ; sânt deci mai primitoare pentru viață. Tectonica plăcilor, așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip pământesc având o viteză de rotație suficientă. Pentru corpurile planetare mai masive, trebuie mai mult
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
sânt adânce ; sânt deci mai primitoare pentru viață. Tectonica plăcilor, așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip pământesc având o viteză de rotație suficientă. Pentru corpurile planetare mai masive, trebuie mai mult timp ca să genereze căldură internă, factor esențial pentru tectonica plăcilor. Dar, o masă excesivă poate să incetească tectonica plăcilor în motiv
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
Studile sugeră că tectonica plăcilor poate să pună în loc pe corpurile având o masă cumprinsă între 1 și , cu o masă optimă de în jur de . Prezența de o magnetosferă destulă de puternică în jurul de o lună sau de o planetă evită ca suprafața să fie expusă la vântul solar și la radiațiile cosmice puternice, care sânt periculoase pentru devloparea vieții. Temperatura optimă pentru viața pe Pământ este necunoscută, dar s-ar putea că biodiversitatea era mai bogată în perioadele cele
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
este o furtună anticiclonică persistentă de pe planeta Jupiter, aflată la 22° sud de ecuator, care durează de cel puțin 186 de ani sau chiar de până la 351 de ani sau mai mult. Furtuni ca aceasta sunt destul de frecvente în cadrul atmosferelor turbulente ale giganților gazoși. Înainte de misiunile Voyager
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
s-a disipat și apoi s-a format din nou, dacă doar s-a estompat, sau dacă puri și simplu înregistrările observațiilorsunt incomplete. De exemplu, prima sa apariție este deseori creditată lui Robert Hooke, care a descris o pată pe planetă în mai 1664; cu toate acestea, este probabil ca pata lui Hooke să fi fost pe cu totul altă centură (Centura Nord-Ecuatorială, spre deosebire de actuala Mare Pată Roșie care se află pe Centura Sud-Ecuatorială). Mult mai convingătoare este descrierea lui Giovanni
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
de aproximativ șase zile terestre sau 14 zile pe Jupiter. Dimensiunile Marii Pete Roșii sunt 24-40.000 km de la vest la est și 12-14.000 km de la sud la nord. Este suficient de mare pentru a conține două sau trei planete de dimensiunea Pământului. Părțile superioare ale norilor acestei furtuni sunt cu aproximativ 8 km mai sus decât ale celor din jur. Datele din infraroșu indică de mult timp că Marea Pată Roșie este mai rece (și, prin urmare, la altitudine
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
acestei furtuni sunt cu aproximativ 8 km mai sus decât ale celor din jur. Datele din infraroșu indică de mult timp că Marea Pată Roșie este mai rece (și, prin urmare, la altitudine mai mare) decât majoritatea celorlalți nori de pe planetă. Cu toate acestea, recentele măsurători în infraroșu ale părții superioare a atmosferei arată mult mai multă căldură deasupra MPR decât în restul planetei; „undele acustice” pornind de la furtună au fost propuse ca o explicație pentru temperatura de pe Jupiter. Urmărirea atentă
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
Pată Roșie este mai rece (și, prin urmare, la altitudine mai mare) decât majoritatea celorlalți nori de pe planetă. Cu toate acestea, recentele măsurători în infraroșu ale părții superioare a atmosferei arată mult mai multă căldură deasupra MPR decât în restul planetei; „undele acustice” pornind de la furtună au fost propuse ca o explicație pentru temperatura de pe Jupiter. Urmărirea atentă a caracteristicilor atmosferice a dezvăluit circulația în sens trigonometric a petei încă din 1966, observații dramatic confirmate de primele filme animații din imagini
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
folosit pentru latitudini de mai mult de 10°, și a fost inițial bazat pe viteza medie de rotație a Marii Pete Roșii de 9h 55m 42s. În ciuda acestui fapt, cu toate acestea, pata a făcut cel puțin 10 tururi de planetă în Sistemul II de la începutul secolului al XIX-lea. Rata sa de drift s-a schimbat dramatic de-a lungul anilor și a fost legată de luminozitatea Centurii Sud-Ecuatoriale, și de prezența sau absența unei Perturbări Sud-Tropicale. Nu se știe
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
Planetele minore din Sistemul Solar primeesc diferite denumiri după descoperirea lor. La început, în urma descoperirii unei planete minore, acesteia i se atribuie o denumire provizorie de către Minor Planet Center. Odată ce acest obiect a fost suficient observat pentru ca parametrii săi orbitali să
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
Planetele minore din Sistemul Solar primeesc diferite denumiri după descoperirea lor. La început, în urma descoperirii unei planete minore, acesteia i se atribuie o denumire provizorie de către Minor Planet Center. Odată ce acest obiect a fost suficient observat pentru ca parametrii săi orbitali să fie suficient de bine cunoscuți, o denumire definitivă, corespunzând unui număr de ordine în lista planetelor
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
planete minore, acesteia i se atribuie o denumire provizorie de către Minor Planet Center. Odată ce acest obiect a fost suficient observat pentru ca parametrii săi orbitali să fie suficient de bine cunoscuți, o denumire definitivă, corespunzând unui număr de ordine în lista planetelor minore, îi este atribuită. Pentru puține din aceste obiecte, se atribuie un nume, dar acesta, făcând parte din denumirea oficială a obiectului odată atribuit, nu-i conferă niciun statut deosebit obiectului și nu este marca niciunui aspect deosebit privitor la
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
Asteroizii troieni ai lui Jupiter, sau troienii jovieni sau, mai simplu, asteroizii troieni, când nu există vreo ambiguitate, sunt un grup de asteroizi care folosesc orbita lui Jupiter în jurul Soarelui, în preajma punctelor Lagrange L și L ale orbitei acestei planete, adică sunt situate cu 60° în fața sau în urma planetei Jupiter. Asteroizii troieni poartă această denumire pritr-o convenție care îi numește după personajele din Războiul troian. Prin extindere, termenul « troian » este utilizat pentru desemnarea oricărui alt mic obiect care folosește o
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
sau, mai simplu, asteroizii troieni, când nu există vreo ambiguitate, sunt un grup de asteroizi care folosesc orbita lui Jupiter în jurul Soarelui, în preajma punctelor Lagrange L și L ale orbitei acestei planete, adică sunt situate cu 60° în fața sau în urma planetei Jupiter. Asteroizii troieni poartă această denumire pritr-o convenție care îi numește după personajele din Războiul troian. Prin extindere, termenul « troian » este utilizat pentru desemnarea oricărui alt mic obiect care folosește o relație similară cu celelalte corpuri mai mari, cum sunt
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin urmare, vorba mai mult de un
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin urmare, vorba mai mult de un companion decât un real satelit natural. Mișcarea unui cvasisatelit este
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]