19,182 matches
-
iubit prietin al familiei, ne-am depărtat cu toții de la mormântul lui cu inima grea. Multă vreme după aceea au rămas vii în amintirea noastră ochii duioși și rugători a lui Milordachi care, simțind că se duce, parcă ne zicea: "dragi stăpâni, nu mă lăsați!" Vai, și astăzi i-aș duce dorul bietului Milordachi, dacă un motan frumos, auriu, un leu în reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cronicarului Urechie au căzut multă boierime și mulți viteji moldoveni, totuși turcii au trebuit să se retragă peste Dunărea, urmăriți și hărțuiți de Ștefan cel Mare, care le-a pricinuit mari pagube; iar Ștefan a rămas neclintit pe scaunul lui, stăpân pe întreaga țară a Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călătoriilor cu poșta de odinioară, care ne rezerva multe surprinderi 192, totuși are și ea oarecare farmec pentru un om gânditor care se vede dus ca săgeata de monstrul cel vărsător de foc și înghițitor de spațiu. Te simți parcă stăpân pe natură; ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată; ș-apoi, lucru straniu, în măsura în care natura ți se supune, îți cresc și dorurile. Cât mergi de iute, parc-ai vra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de ostenelele drumului, cel întăi gând al nostru a fost să ne urcăm pe Mont Blanc. Se înțelege de la sine că noi, tineri cum eram, cu dor de a face acte de bravură, nu era să atacăm slugile, când aveam stăpânul înainte. Însă, ceea ce a pus frâu entuziasmului nostru a fost nu atât greutatea întreprinderei pre cât scumpetea ei. În sala de mâncare sta aninată pe părete o tabelă pe care erau însemnate prețurile tuturor escursiunilor din împrejurimi. Urcarea pe Mont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mângâi de această stare de umilire, am oftat și am comandat un prânz la otel. Pe când, deci, față cu Iacob Negruzzi, stam la masă cu șervetele la gât rătezând vârful unor ouă (à la coque)204, iată că văd pe stăpânul otelului apropiindu-se de noi cu un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Ostași însărcinați cu paza granițelor. 2 Tribut (arhaism); Mită. 3 Locțiitor de domn, regent. 4 Dăruiți cu ranguri. 5 Decrete. 6 Domn (greacă). 7 Domnia voastră. 8 Stăpân. 9 Șeful poliției. 10 Panouri. 11 În mijloc. 12 Viori. 13 Monedă de patruzeci de bani. 14 Toba. 15 Îndreptățesc. 16 Folositoare. 17 Ședință. 18 Semnez. 19 Sentimentul vârstei sale (franceză). 20 Strămoș. 21 Alice. 22 Păsări. 23 Recoltă. 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la un moment dat planta poate fi predominantă, dar ea va modifica spre reducător caracterul redox al mediului, aducându-l de fapt la valori improprii ei, dar proprii animalului. La acest moment, animalul va fi stimulat, iar planta inhibată: rămas stăpân pe biocenoză, animalul va modifica caracterul redox al mediului spre oxidant, propriu plantei dar impropriu lui Însuși, Închizând ciclul. Aceste oscilații sunt relativ dese În cadrul ecosistemelor mici, locale, având perioada cam cât viața medie a indivizilor ce alcătuiesc biocenoza. Ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reductiv, acum 370 milioane de ani, ce coincide cu apariția peștilor și amfibienilor. Urmează un al doilea maxim, mai amplu, În concentrația oxigenului, acum 330 milioane de ani, rezultatul dezvoltării luxuriante a vegetației În carbonifer, dar care induce dispariția trilobiților, stăpânii de până atunci ai mărilor. Minimul consecutiv, de acum 200 milioane de ani, coincide cu apariția primelor mamifere dar și cu dispariția unor mari grupe de plante, stăpâne până atunci. Ultimul maxim, de acum 100 milioane de ani, rezultă ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În seama acestei așteptări. E ca și cum ea, natura, ar asculta de sfaturile copilului ei care e Încă, la cei 40 de mii de ani de când datează omul actual, doar un sugar. E drept, e un copil teribil, dar nu-i stăpânul naturii, așa cum i s’a părut până nu demult. Omul nu deține atâta putere câtă i se atribuie. El e mai mult o potențialitate decât o forță, pentru că manifestarea acestei potențialități necesită energie. Un argument: poate omul să facă un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
independentă, chiar dacă e de casă, fiind asemenea hulubilor din Piața Unirii, a veverițelor din Grădina Botanică ori a vrăbiilor de peste tot. Duce o viață discretă și nu se dă la om. Ca și câinii cu prieten sau, dacă vreți, cu stăpân. Deci, comunitatea umană este asaltată de indivizi străini ei, câinii vagabonzi care, ca și microbii la un organism, trebuie eliminați. Rolul limfocitelor Îl dețin În acest caz hingherii, absolut necesari, chiar dacă huliți de unele elemente ale comunității umane care nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
irevocabil pentru mai mulți. Și că, oricum, nu el e buricul pământului, așa cum a fost promovat, de el Însuși, de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției, o parte componentă sau, dacă vreți, o unealtă și nicidecum un stăpân al naturii. Iar răzvrătirea sa nu va rămâne nepedepsită. À propos: a plantat, vreunul dintre acei alergici, alt arbore În locul celui tăiat? Aș vrea să cred ca da, numai că eu sunt adesea prea optimist. O definiție, dintre multe, a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tot calul veghează la Împlinirea ursitei omului, iar apoi călăuzește sufletul omului În lumea de dincolo. După cum, În basme, călăuzește pe FătFrumos. Calul năzdrăvan n’are aripi ca Pegas, dar asta nu-l Împiedică să ajungă pe celălalt tărâm, cu stăpân - deh! povestea au zis-o oamenii, dornici de stăpâníi - cu prieten prin urmare cu tot. Eh, dacă pisica ar fi poposit În Dacia mai devreme decât a făcuto, poate ar fi devenit și ea subiectul unei atât de vaste mitologii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ne sunt străini câinii și, iertați-mi alăturarea, copii străzii care nu demonstrează altceva decât că În privința instinctului de perpetuare a speciei - instinct, nu rațiune - unii dintre noi nu depășesc stadiul acelui animal - câinele - deși suntem vârful evoluției, vrându-ne stăpânii lumii. Ce să facem cu ei? De obicei, atunci când pun o Întrebare, o fac retoric, pregătind propriul răspuns. Acum n’am unul și-mi rezerv doar rolul lui Mefisto, de a provoca unul din partea societății. Pus În situația de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii Își delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn, În lunca Prutului; lemn care, Încă sub scoarța arborilor, le Încurca vederea spre noi orizonturi... Și să Înceapă defrișarea. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
demolez un obicei, chiar dacă prea recent. Cel mult, să-i opun tradiția, adică perenitatea și un alt mod de a gândi - ecologic - deosebit de acela care ne Îngăduie orice atac Împotriva naturii sub pretextul de a fi oameni, adică - pe atunci - stăpânii lumii. E vorba de ceea ce tăiem, “Împodobim” - de parcă natura n’a pus În el destulă frumusețe - și-i cântăm “o, brad frumos”, deși agonia nu-i deloc frumoasă... Iar pe urmă, dacă e molid, Îl Înjurăm măturând ácele scuturate, ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
libertate și autoritate i se pare lui Durkheim ca fiind artificială. Cei doi termeni se suprapun: "Libertatea" spunea el "este fiica autorității bine înțelese" (10, p. 49). Liber nu este cel care face ce-i place, ci cel care este stăpîn pe sine, care se poartă rațional și își face datoria. Deprinzîndu-se să-și facă datoria, copilul devine liber. Esența educării disciplinei ca element al moralității o constituie deci formarea deprinderilor morale. b) Cel de-al doilea element atașarea la grup
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păcate" ale tradiției pedagogiei laice, care își au originea în scrierile lui Descartes și J.-J. Rousseau. Descartes, afirmă MARITAIN, a supraevaluat rațiunea, făcînd din ea o instanță care se autojustifică și autoconduce, cultivînd oamenilor convingerea că ei pot fi stăpîni ai propriului destin, fără a avea nevoie de ajutor și îndrumare morală. J.-J. Rousseau alimentînd iluzia că omul se naște liber și că stă în puterea sa să se dezvolte a întărit tendința spre independență față de Divinitate. Educația nouă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sau neproducerea acelui bun sunt independente de contribuția sa particulară. Așa cum va deveni evident, această teorie se datorează în mare parte așa-numitului felicific calculus al lui Jeremy Bentham (Bentham [1789] 1970), potrivit căruia oamenii au, asemenea altor animale, doi stăpâni suverani, plăcerea și durerea, și nu au altă soluție decât să îl urmeze pe primul și să îl evite pe al doilea. Două exemple fără legătură cu corupția politică ajută la clarificarea acestui aspect. Să presupunem, mai întâi, că un
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
proprietar al unui ziar, Riddell. Mai mult, un alt baron al presei, Harold Harmsworth, le-a împrumutat o vilă la Cap Martin lui Lloyd George și asociaților săi politici, Rufus Isaacs și Alexander Murray, primul Baron Murray de Elibank, (poreclit ,,Stăpân al Oilybank" pentru stilul său onctuos și caracterul alunecos al politicii sale) (Searle 1987: 149; Searle 1987: 128). Despre Lloyd George se considera că își amenința demnitatea poziției nu doar prin alegerea prietenilor săi, ci în special prin înțelegerile de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
o jucărie nouă. Lucrul la Ipromet era interesant dar în veșnică tensiune datorită termenelor scurte de livrare a proiectelor și din cauza Îndrumătorilor și Coordonatorilor veniți mereu din Centrala Ipromet din București și care se purtau cu noi constuctorii gălățeni ca stăpânii de sclavi. Fiecare dintre ei își impunea cu duritate părerile, dacă nu le plăcea o construcție, în loc să vorbească cu cel care a construit desenul, apuca marginea desenului de pe planșetă și îl rupea cu furie, îl mototolea și-l arunca la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul lui Dumnezeu Vasile cu roaba lui Dumnezeu Elena”. Noi nu suntem robii, ci suntem fiii lui Dumnezeu. Iar El nu este stăpânul, ci este Tatăl nostru cel iubitor. Mulți sunt de acord că iubirea adevărată e minunată și întreabă cum se poate ajunge la ea. Ea este deja în voi, nu exista nici o rețetă magică a iubirii pure. Dăruirea de sine, sacrificiul total
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
efectuate cu regularitate, țăranul o ducea mai bine decît o dusese sub moșierii regimurilor feudale anterioare. În perioada aplicării politicii cunoscută sub numele de istimalet, adică "a te folosi de", cuceritorii otomani au încercat să cîștige sprijinul țăranilor împotriva foștilor stăpîni ai acestora. Cea mai mare parte a țăranilor din Balcani cultivau pămîntul unui timar, asupra căruia aveau drepturi ereditare. Fiii lor puteau continua să lucreze pămîntul, dar acest drept nu putea fi vîndut sau transferat altcuiva fără permisiunea autorităților. De
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care le avea în stăpînire. Odată cu eșecul imperiului de a anexa noi teritorii prin cucerire și ieșirea anumitor terenuri din sistemul timarelor, firește că numărul spahiilor echipați de luptă a scăzut. Situația aceasta afecta și populația rurală din provincii. Noii stăpîni ai pămînturilor impuneau condiții mai grele, astfel încît tulburările frecvente au ajuns curînd să fie o caracteristică a vieții provinciale. Desigur, nu mai exista nici un "cerc al echității". În secolul al șaptesprezecelea, guvernul i-a trimis pe ieniceri în provincii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
teritoriul ei nu a mai suferit nici o invazie din afară timp de aproape cincizeci de ani, elementele militare din interior au declanșat un veritabil război civil, care a răvășit mult timp zona și pe care Poarta nu l-a putut stăpîni. Lupta pentru putere dintre militarii musulmani îi implica mai ales pe căpitani și pe ieniceri. Căpitanii și-au folosit forța militară ca să pună stăpînire pe unele proprietăți din sistemul chiflîkurilor și să obțină controlul politic. Ienicerii s-au implicat și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Acesta nu numai că instituia controlul autorității centrale asupra relației dintre moșier și țăran, dar mulți boieri beneficiau de serviciile prestate de unii țărani care nu plăteau nici un impozit statului și erau deci o sursă mai mare de profit pentru stăpînii lor. Înregistrarea lor însemna că întreaga populație, cu excepția clasei boierești, urma să contribuie la efortul financiar al guvernului. Întrucît majoritatea boierilor erau cruțați încă de o mare parte a poverii impozitelor, era în interesul guvernului central să reglementeze situația boierilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]