18,686 matches
-
imperfect, perfectul simplu accentuează și mai mult această opoziție, între o acțiune care durează și o alta care punctează, care vine din afară, frângând-o pentru o clipă pe cea dintâi sau suprapunându-i-se tot pentru o clipă: „Ea tăcu. Dânsul se uită la o rază de soare ce se oglindea în luciul părului ei, și-i veni s-o mângâie pe cap, cu un sentiment aproape părintesc - atâta sfială era în ținuta ei.” (Duiliu Zamfirescu) Datorită caracterului momentan al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai la plural): „Ei, acum cumnate, ia să vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ei, acum cumnate, ia să vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află valoarea optativă, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ia să vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află valoarea optativă, cu deosebire frecventă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află valoarea optativă, cu deosebire frecventă în limba vorbită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau intranzitiv: „...Urmează să explicăm mai departe tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe punctul de a cădea într-o asociație normală...” (G. Călinescu) • personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A tăcea înseamnă , în multe situații, a accepta umilința. În structura enunțului sintactic, intră în relația de opoziție, specifică verbului, afirmativ-negativ; forma negativă o realizează, de asemenea, cu modalități caracteristice verbului: prin adverbul de negație nu (sau nici, mai rar): „Ș-apoi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spăla mașina o avea Mihai./ Refuza de la început ideea de a se spăla cu apă rece./ Îl amuza ideea de a se spăla unul pe altul./ Un singur lucru îl deranja: ideea de a fi spălat de altcineva. „A se tăcea! A se asculta!” (I.L. Caragiale) Refuză opoziții categoriale substantivale: gen, număr, caz, determinare. În enunțuri specifice, își poate asuma funcția fundamentală a verbului - predicația: „A nu se lipi afișe și orice alte necurățenii.” (I.L. Caragiale) Intră ca regent în relații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se impune cu deosebire în modul de realizare a opoziției sintactice afirmativ-negativ; pentru constituirea formei negative, gerunziul recurge la prefixul negativ ne-: „Din toate acestea, Filip înțelesese că mareșalul Cornescu, nefiind lucrător, n-avea nici o trecere nicăieri...” (G. Călinescu) „Filip tăcu umilit și neîndrăznind să contrazică pe Hangerlioaica...” (G. Călinescu) Asemenea verbelor, însă, forma negativă a gerunziului poate fi dislocată, de adverbul modal mai, cel mai frecvent: Nemaiputându-i suporta discursul demagogic, am hotărât să plec. sau prin adverbul prea (cazuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două variante generează două categorii de enunțuri: a. enunțuri infinitivale b. enunțuri verbale a. Enunțurile infinitivale au ca centru de organizare semantico-sintactică un infinitiv și ca modalitate de asumare a predicației - funcție fundamentală a procesului de comunicare: intonația: „A se tăcea! A se asculta!... Mâine vine dl. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân!...” (I.L. Caragiale) b. Enunțurile verbale au ca centru de organizare semantico-sintactică un verb într-o variantă temporal-modală, prin care își asumă predicația și determină generarea funcției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicațional al subiectivei (pronume relativ + verb): Supraviețuiește ticăloșiei cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția de subiect: „Iar în lumea cea comună a visa e un pericul.” (M. Eminescu) În enunțuri cu verbul a însemna în structura predicatului, realizarea subiectului prin infinitiv cere în mod curent realizarea și a numelui predicativ prin infinitiv: „A tăcea înseamnă a-i accepta ticăloșiile.” În relație cu verbe (expresii) impersonale, infinitivul realizează funcția de subiect, în alternativă cu realizarea curentă prin propoziții sau, mai puțin frecvent, prin substantiv sau pronume: Îmi place a călători. să călătoresc. Îmi plac călătoriile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale planului său semantic: „Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?” (M. Eminescu) sau cu sens hortativ: „De te-ating, să feri în laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interjecțiilor volitive, termeni de adresare precum mă, măi, bre etc. însoțesc, fără a realiza funcții sintactice, vocative: „Bună vreme, măi băiete!” (M. Eminescu) sau se întrebuințează singure, cu același rol de adresare: „-Ho, măi! ce vă este...” (I. Creangă) „-Ia tăceți, bre, răspunse Zaharia.” (I. Creangă) sau constituie enunțuri neanalizabile: „-Mă! ia ascultați!” (I. Creangă) „-Dar cu chemarea împreună, cum te mai strigă? -Iaca așa: Vino! U! Mă! răspunse Pâcală.” (I. Creangă) Interjecțiile adresative (constituind singure un enunț, sau fiind componente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp, în structura tuturor propozițiilor concrete. Pe de o parte, se caracterizează prin autonomie sintactică numai propozițiile independente și, într-o anumită înțelegere, propozițiile din structura unor fraze alcătuite prin relații de coordonare: „Adevărul e stăpânul nostru.” (M. Eminescu) „Azi tac aici, și golul mormântului îmi sună în urechi ca o talangă de lut.” (L. Blaga) Pe de altă parte, „propozițiile” interpretate ca regente ale unor „propoziții predicative”, pe lângă că sunt lipsite de autonomie, nici nu „comunică o judecată logică” (II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prozodică. Dintre diversele unități de structură, identificabile din diferite perspective, propoziția se impune ca unitate minimală întrucât și întru cât reprezintă în structura și în planul său semantic o ipostază a predicației. Într-un enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic o ipostază a predicației. Într-un enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la starea de pasivitate s-a produs odată cu intrarea propoziției „Însuși glasul gândurilor tace” în relație de subordonare față de verbul din regentă: Mă-ngână. Din această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la starea de pasivitate s-a produs odată cu intrarea propoziției „Însuși glasul gândurilor tace” în relație de subordonare față de verbul din regentă: Mă-ngână. Din această perspectivă sintagma este doar o structură care asigură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la starea de pasivitate s-a produs odată cu intrarea propoziției „Însuși glasul gândurilor tace” în relație de subordonare față de verbul din regentă: Mă-ngână. Din această perspectivă sintagma este doar o structură care asigură instituirea unei relații sintactice iar grupul semantico-sintactic reprezintă o sintagmă complexă în care relația sintactică își revelă rolul de complinire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
considerat sub aspectul indicilor formali, obligă la interpretarea distinctă a unor structuri considerate nediferențiat de Gramatica Academiei sau de alte lucrări. Sunt identificabile, din perspectiva discuției de aici, două tipuri de structurare a enunțurilor: 1. Cine știe toate acestea și tace este la fel de vinovat ca și cel ce te obligă la tăcere. 2. Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau în egală măsură de partea ticăloșiei. Atingând mai mult în treacăt problema formei predicatului „regentei” unor subiective, Mioara Avram
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca unic subiect, multiplu, format din cele două propoziții coordonate, poate fi reluat printr-un pronume la plural: Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau amândoi de partea ticăloșiei. Enunțul din primul tip: Cine știe toate acestea și tace este la fel de vinovat ca și cei ce te obligă la tăcere. reprezintă alte situații semantico-sintactice și prezintă, de aceea, alte trăsături distinctive. Verbul-predicat din „regentă” stă în mod necesar la singular, ceea ce înseamnă că „propozițiile” care ocupă poziția subiect nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziția subiect nu mai reprezintă o pluralitate semantică în ceea ce privește agentul/originea/cauza acțiunii verbale: ele interpretează lingvistic un singur „obiect” din lumea realului extralingvistic și, de aceea, pot fi reluate printr-un pronume la singular: Cine știe toate acestea și tace, acela este la fel de vinovat., „Și iară zice că «cine va mânca trupul mieu și va bea sângele mieu, acela întru mine va lăcui și eu întru el».” Planul semantic al acestor propoziții și complementul sintactic pe care îl impun verbului-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întru mine va lăcui și eu întru el».” Planul semantic al acestor propoziții și complementul sintactic pe care îl impun verbului-predicat din „regentă” demonstrează că ele reprezintă un subiect simplu în relație de interdependență cu un predicat multiplu: știe și tace/va mânca și va bea. Aceeași distincție între cele două categorii de enunțuri este susținută și de elementul de relație. În enunțurile cu subiect multiplu, fiecare termen propozițional este precedat de pronume relativ: „Cine (cel ce) a mințit și cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel ce) a apărat minciuna vor suporta rigorile legii.” În enunțurile cu subiect simplu dar predicat multiplu, reluarea pronumelui în fața celui de-al doilea verb (din structura predicatului multiplu) nu este posibilă: * Cine (cel ce) știe și (cine/cel ce) tace este la fel de vinovat. Predicatul sintetic (verbal) multiplu este alcătuit din două sau mai multe verbe diferite, în relație de coordonare copulativă sau adversativă (cu excluderea conjuncției ci, care, de fapt, nu exprimă o relație de coordonare adversativă, ci opozitivă): Cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” (M. Eminescu) „În spinii de aici arată-te, Doamne, / să știu ce-aștepți de la mine.” (L. Blaga) • verbe ale comunicării (a întreba, a răspunde, a tăcea etc.): „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu) • verbe eventive (de devenire): „Un cântec îmbătrânește în timp cât îl cântăm (...) Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește.” (O. Paler) • verbe de aspect: „Căci este sara-n asfințit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” (M. Eminescu) „În spinii de aici arată-te, Doamne, / să știu ce-aștepți de la mine.” (L. Blaga) • verbe ale comunicării (a întreba, a răspunde, a tăcea etc.): „De ce taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” (M. Eminescu) • verbe eventive (de devenire): „Un cântec îmbătrânește în timp cât îl cântăm (...) Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește.” (O. Paler) • verbe de aspect: „Căci este sara-n asfințit / Și noaptea o să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]