15,817 matches
-
nipe‘al, cu sensul de „a învăța (tranzitiv)”, îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este sinonim cu MÄreh, dar apare cu valoare verbală, cu dublu complement direct. Semnificație de bază: cel care îi învață pe oameni șbineleț. 3.1.13.2. ’Är: „lumină” (SC); „luminarea” (Ps 27/26
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6; cf. Ps 103/102,8): „Iar Tu, Stăpâne, esti Dumnezeu milostiv și binevoitor, îndelung răbdător, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Numai despre Dumnezeu se spune că este ƒannón. Acest adjectiv intensiv este din aceeași familie lexicala cu verbul ƒ"nan, „a fi favorabil (cuiva) făcându-i bine sau scăpându-l de dușmani ori de rele”223, si cu substantivul ƒen: „favoare, grație, elegantă”. Se întâlnește adesea expresia m"ța’ ƒen be-‘QynQy YHWH, „a afla hâr în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
șDieuț de pitié” (Ps 86,15), „șDieuț de tendresse” (Ex 34,6) (BJ); „merciful” (RSV). Că și ƒannón, raƒóm este un adjectiv care îl califica doar pe Dumnezeu. Are drept sinonim pe meraƒQm, participiul prezent de la forma pi‘el a verbului r"ƒam („a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Are drept sinonim pe meraƒQm, participiul prezent de la forma pi‘el a verbului r"ƒam („a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul reƒem, „uter”. Pluralul acestuia, raƒamm, plural al intensității, are ca sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și îl poate avea ca subiect numai pe Dumnezeu. E vorba de acea iertare care totodată și reface ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anÖ"m ’Pl noœQ’ h"yÖ" l"hem... (Ps 99/98,8): „Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai dat ascultare; Dumnezeu iertător ai fost cu ei...” (C) Este singura dată când apare acest nume de ’Pl noœQ’, insă verbul n"œ"’, „a ridica, a îndepărta” (fărădelegi, păcate, vina), la mod personal și avându-l ca subiect pe Dumnezeu cunoaște în jur de douăzeci de ocurente. Este subiacent formulării neotestamentare: „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (În 1,29
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
putea lipsi această metaforă aplicată lui Dumnezeu, cel care poartă de grija ălor săi și îi călăuzește în direcția bună. Totuși ea nu se realizează că nume divin decât în cele două texte de psalm citate, unde participiul prezent al verbului r"‘"h, „a pastori, a duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de această data de particulă de acuzativ. De regulă apare verbul, la un mod personal (17 ocurente) sau la imperativ („Păstorește poporul tău” - Mih 7,14; Ps 28,9). Isaia 40,11 dezvolta o amplă comparație a lui Dumnezeu cu un pastor: „Precum pastorul își paste turmă, cu brațul sau adună
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
juive, qui développent le nom révélé à Moise, interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
interprété comme «Celui qui est», Ex 3, 14”; „who is and who was and who is to come” (RSV). Expresia, alcătuită din trei forme verbale substantivate, legate prin conjuncție (participiul prezent al verbului ežnai, „a fi”, imperfectul indicativ al aceluiași verb și participiul prezent de la érchomai), apare prima dată în Ap 1,4, în formula de adresare: „Ioan către cele șapte Biserici care sunt in Asia: Hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R, BS); „dragoste” (C); „caritas” (Vg); „Amour” (BJ); „love” (RSV). Întâlnim acest nume în celebra afirmație din 1In 4,16, ce rezumă întreg Noul Testament: ho theòs agápQ estin (1In 4,16), „Dumnezeu este Iubire”. Septuaginta a folosit, pentru a traduce verbul ebraic ’"ƒa>, verbul grecesc relativ rar agapăn, la fel de polisemantic că și „a iubi”. În Noul Testament, acesta și întreaga să familie de cuvinte au căpătat o utilizare exclusiv religioasă 265. În 2Cor 13,11, Dumnezeu este numit ho theòs tQÎs agápQs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); „caritas” (Vg); „Amour” (BJ); „love” (RSV). Întâlnim acest nume în celebra afirmație din 1In 4,16, ce rezumă întreg Noul Testament: ho theòs agápQ estin (1In 4,16), „Dumnezeu este Iubire”. Septuaginta a folosit, pentru a traduce verbul ebraic ’"ƒa>, verbul grecesc relativ rar agapăn, la fel de polisemantic că și „a iubi”. În Noul Testament, acesta și întreaga să familie de cuvinte au căpătat o utilizare exclusiv religioasă 265. În 2Cor 13,11, Dumnezeu este numit ho theòs tQÎs agápQs kaì eirenQs, „Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
călăuzirea istoriei și în chemarea unor oameni prin care Dumnezeu își realizează planul mântuitor. Semnificații de bază: revelator al lui Dumnezeu și al lucrării lui mântuitoare. 3.2.2.11.2. ho lógos: „Cuvântul” (toate traducerile românești); „Verbum” (Vg); „le Verbe” (BJ); „the Word” (RSV). Acest nume e prezent doar în texte ioanice (În 1,1.14; 1In 1,1), precum și în Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este și cel mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana I singular. Numele generice sunt și ele variate: substantive la singular (’Pl, ’Eloah, Šaddai), la plural (’Elohm), adjective substantivizate (‘ElyÄn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
12.3. și 3.1.16.4.), mÄreh (3.1.13.1.), solQaƒ (3.1.15.1.), moša‘ (3.1.16.1.), go’el (3.1.16.2.), ro‘eh (3.1.13.3. și 3.1.16.6.); - verb la imperfect: ’Ehyeh (3.1.3.1.); - pronume personal cu funcție de predicat: Hó’ (3.1.3.5. și 3.1.4.3); - expresii formate din: - substantiv + adjectiv (2): ’Pl ƒ"y/’Elohm ≤"yym (aram. ’Elaha ƒ"yya) (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ƒese: we-’emeÖ (3.1.14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu prezent + substantiv: yoše> hakke (3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1.4.2.); - două verbe la perfect legate prin conjuncție: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - două participii legate prin conjuncție (3.1.8.4.): mQmiÖ ó-meƒayyeh; - participiu substantivizat (articulat) + substantiv cu prepoziție (complement de loc): hayyoše> bašš"m"yim (3.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
participiu prezent activ + substantiv (complement direct): ekzQtÄÎn tà haímata (3.1.11.7.); - adjectiv + prepoziție + substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
substantiv: ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.), - două adjective legate prin conjuncție: ho prÄÎtos kaì ho éschatos (3.2.2.6.6.) - două verbe la indicativ prezent legate prin conjuncție: thanatož kaì zÄogonež (3.1.8.4.); - trei verbe substantivate legate prin conjuncție: primul și ultimul sunt participii, iar cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel din mijloc este la indicativ imperfect (= ce indică durativ în trecut), întrucat greacă nu are un participiu durativ trecut: ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos (3.2.1.3.3. și 3.2.2.6.3.); - pronume + verb (= propoziție simplă): egÀ eimi (3.2.2.6.2.); - propoziție nominală: egÀ eimi ho Àn 3.4. Probleme de traducere în limba românătc "3.4. Probleme de traducere în limba română" Pe baza observațiilor făcute cu ocazia discutării fiecărui nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1.10.1.), „Creator”, se pierde conotația „din nimic”, neexistând în românește un verb echivalent care să aibă ca subiect exclusiv pe Dumnezeu. La ŠÄpQ” (3.1.11.3.) se pierde semnificația „cârmuitor”. Despre ‚annón (3.1.14.1.) spuneam că „binevoitor” ar fi traducerea să cea mai adecvată, însă acesta nu are forță
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu „plin de dragoste”. Totuși, bogăția semantica a acestor nume nu poate fi redata în românește (și nici în foarte multe alte limbi). Și sall"ƒ/solQaƒ (3.1.15.1.) pierd o conotație importantă când sunt traduse cu „iertător”: verbul s"laƒ, ce descrie exclusiv acțiunea lui Dumnezeu, spune despre acesta că iartă păcatul însănătoșindu-l totodată pe cel care a greșit, reînnoindu-l spiritual. s’Plț NoœQ’ (3.1.15.2.) a ajuns să însemne „șDumnezeuț iertător”, dar tot
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu verb la indicativ prezent. Biblia vorbește despre știința lui Dumnezeu folosind adesea participiul activ yo:ea‘, care se cere și el de obicei tradus cu indicativul prezent. 4.1.15. Šahd (2.1.8.9.) și ‘Q: (3.1.9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
participiu activ nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele coranice spun despre Dumnezeu că iartă păcatele în sensul că nu le dă în vileag sau nu ține seama de ele, cele biblice conotează și vindecarea celui care, păcătuind, s-a rănit, a căpătat tare, handicapuri. De aceea și verbul s"laƒ, de la care sunt derivate, nu-l poate avea ca subiect decât pe Dumnezeu. 4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblietc "4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblie" Această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]