16,454 matches
-
mult dezertarea și pierderea neglijentă de sine. Grija supremă și nepăsarea se confundă în ea. Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți doi se rânduiseră imediat de partea teoriilor mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe o asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma, căci și vocațiile se cer restaurate printr-o mai rafinată repunere în scenă a propriilor ecouri. După câteva schimburi suplimentare, discuția fusese abandonată și un zâmbet ușor încovoiat la margini îi acoperise labirintul complex de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor de curbura fină a surâsurilor cu zeitățile ei tutelare. Numai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
categoric, cu toată disperarea juvenilă a credinței în viață, suprema erezie a identității celor două pseudo-violuri. Deși cu fruntea reușise să-i însângereze agresorului gura, el continua să rânjească subțire la ea de după buza tumefiată, mânjind-o peste tot cu zâmbetul lui isterizant de echilibrat și, deopotrivă, cu sângele lui leoarcă de dezechilibru vital. Smotoceala lui n-o transforma deloc în obiect ci, privând-o de nădejdi și putere, îi amorsa acerb rebeliunea împotriva statutului de neînsuflețită, întrebând-o cine e
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
SAAB 95 de toată frumusețea. Din el, proaspătul eliberat descinse în stil lângă tabăra clanului Boacă după căderea întunericului - luminofor ca farul din Alexandria, cu difuzoarele date la volumul de anunțat morților ridicarea din morminte, iar pe chip cu tot zâmbetul și pofta lor de viață reunite. Mai devreme, cu treburi prin centrul Vienei, fusese silit să intre într-o expoziție de fotografie a lui Sebastiaõ Salgado ca să scape de doi polițiști ce-i luaseră urma și să se amestece printre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de care nu era foarte mândru: "Cum reușiți să dormiți în condițiile astea?" Încerca, nici el nu mai știa pentru a câta oară, să-i deblocheze întrucâtva, invocând griji comune și abordând subiecte anodine, ce țineau de intimitatea locuirii. Cu zâmbetul lor de oameni târșiți într-ale adaptării, amfitrionii se lăudară că s-au învățat să sforăie mai tare decât camioanele, trenurile, avioanele și ceilalți competitori strașnic mecanizați ai lor în disputa pentru spațiul periferic al orașelor. "La urma urmei, e
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o așteptare dornică. Vizibil stânjeniți de invitația afabilă a arhitecților la autodefinire, nomazii ezitau, înciudați că propria inimă îi expunea unui destin troian prin nădejdile-i copilărești. În principiu, ar fi putut refuza ajutorul cu un gest măreț și un zâmbet condescendent - de genul "uimitor câtă neînțelegere poate încăpea în diferențele culturale!" - spre a dovedi convingător cât erau ei de "tari"; doar la asta visau mai presus de orice și mai statornic. Locuința potrivită lor ar fi trebuit să adăpostească în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
realitate. Însă omisiunea cu pricina îl denunță îndeajuns de elocvent reginei. − Așa, deci? Care va să zică, trupul vostru doar se-ngrămădește de umplutură în firida făptuirii dibuită mai întâi de minte? întrebă ea, în colțurile gurii cu cornițele abia mijite ale unui zâmbet. Codaș sau fruntaș, vremea-l străpunge, totuși, fără greș. Mă tem că, peste vreme, saltul nostru e la fel de neputincios ca al delfinului ce-ar vrea să lase-n urmă marea. Privirea-i languroasă lunecă de-a lungul frizei cu delfini
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
urmăritorilor; abia atunci chipul ei răsări în toată splendoarea-i dintre șuvițele ondulate de păr agitate de briză, culoarea spicelor de ovăz din lanul unde dormise el în ajun. Mirosea ca un înger, dar avea privirile cam sticloase și cârma zâmbetului avariată rău; "precis fata asta a fumat ceva de prin tutungerii clandestine!" își zise Rică. S-ar fi așteptat ca lunile de detenție, cât nu se apropiase de vreo femeie, să-l fi adus într-o formă capabilă să impună
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
duse de câteva ori la gură evocară cina, iar arătătorul plimbat repede între ei doi spulberă în decor, ca pe-un trecut gunoit împins sub preș, lipsa de substanță a cuvântului împreună. Ondine își dezveli iar dantura superbă într-un zâmbet generos și înclină aprobator din cap, după o ridicare din umăr sugerând un "de ce nu?" optimist; la urma urmei, chiar și fără trese de căpitan, și fără notă de trecere la engleză, franceză, germană sau olandeză, prezența chipeșului tânăr avea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
după masă, chelnerul se apropie cu un întreg platou asortat, de unde clienta să-și aleagă după gust. Ei însă darul primit pe neașteptate îi distrăsese atenția de la tentațiile gastronomiei, făcând-o să arunce un nume la-ntâmplare către fața cu zâmbet profesional, ce aștepta ușor aplecată peste umărul ei: "Uh... Etorki?" Era numele unui sortiment banal de brânză de oaie, larg comercializat în sudul Franței. Ondine îi prinsese gustul de când venise și, cum nu era momentul potrivit să se concentreze pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
afectivă a vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe profesorul de logică Petre Botezatu pot confirma caracterizarea de mai sus. Părea calm, timid, defensiv, extrem de manierat. Dacă priviți tabloul său din Sala Senatului, din acea galerie de portrete a oamenilor de seamă ai universității ieșene, veți Întâlni un zâmbet sfiicios, punând pavăză, aflat În continuă retragere. Evita contactele, se plimba de unul singur, personal l-am Întâlnit pe drumuri din afara orașului, adesea pe la Grădina Botanică. Stătea mai mult În casă, „ca un huhurez”, cum Îl caracteriza cineva, citea și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
restaurant unde alți premiați își aveau masa lor, se întorceau. Pe la masa noastră au trecut mulți actori, muzicieni, plasticieni. Cu unii am rămas prieten, alții au dispărut din viața mea așa cum apăruseră în acea seară - pe neașteptate și cu un zâmbet cordial pe buze. Înțelegerea fusese că premiații vor plăti petrecerea. Când s-a adus nota de plată și am pus partea mea de bani pe masă, Cezar Baltag mi-a dat înapoi jumătate din bani spunându-mi „Domnule Tudoran, dumneavoastră
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
deveni președinte al României este mult mai obsesiv în cazul dlui Mircea Geoană decât în cazul dlui Adrian Năstase, numai că reacția partenerilor externi ai ministrului român de externe față de asemenea „informații binevoitoare” venite de la români „de bine” este un zâmbet compătimitor. Cu atât mai neinteresați se arată de obârșia „mai mult decât nomenclaturistă” a dlui Geoană, vlăstar care putea studia, ca și dl Roman, în Occident, când românilor le era interzis să viseze chiar și la o excursie la Târnovo
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
opune el, „doctrinar”? Probabil Partidului Liberal Nedemocrat, nu? Dacă s-ar opta pentru al doilea nume, cui i s-ar opune „doctrinar” noua struțo-cămilă? Probabil Partidului Democrat Neliberal, nu? Până la găselnița cu Partidul Popular nu a mai fost decât un zâmbet - cel al dlui Valeriu Stoica. Amuzant este că fuziunea, care nu va fi făcută din motive de similitudini doctrinare, va repeta orbecăiala căreia i-a căzut pradă chiar PUR. Mai întâi Partidul Umanist din România, PUR a devenit apoi și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
spate. Îmi cer scuze pentru a mă fi întins prea mult la vorbă. Acum te las, căci Zvoninianul - cotidian al Academiei de Bârfe, Calomnii și Sincerități - are mare nevoie de tine. Mai puțin ocupat, eu încerc să trec, oarecum cu zâmbetul pe buze, pe sub curcubeul atâtor huiduieli admirativ-prietenești. (Jurnalul Național, 3 decembrie 2004) „Practic, sunt prizonierul viziunii unor oameni despre ce, cât, când și cum are dreptul să facă Dorin Tudoran” Nicolae Coande: Dle Tudoran, spuneați în primul număr al revistei
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să le trateze în mod ușuratic. Unii insistă chiar că este vorba de un joc nevinovat, nimic mai mult. Însă nu puțini sunt aceia care le replică celor dintâi că este un joc periculos. Flirtul, scrie Suzanne Chebroux, E-un zâmbet și ceva mai mult, E-un fleac, dar cine-ar ști să-l nege? E-o teamă-ascunzând al poftei ghimpe-ocult, E-o agonie ș-un extaz scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
decadența sfârșitului de secol. Dacă era să te încrezi în aceste Cassandre, Apocalipsa era aproape, iar flirtul tinerelor fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete. Însă, dacă stăm să ne gândim, acești predicatori alarmați nu se înșelau pe de-a-ntregul. Ei erau însuflețiți de un soi de spirit premonitoriu, de clarviziune futuristă. Căci sfârșitul lumii, al unei lumi, cea a Belle Époque, era într-adevăr
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o familie modestă. Călare pe motorul său, pe care îl face să huruie, acesta epatează, explicându-i fratelui mai mic cum "se agață" fetele. "Ai să vezi, nu-i mare brânză cu gagicile!, îl asigură acesta cu emfază. Motorul, geaca, zâmbetul, freza gen Elvis dată cu briantină. Și cu asta, basta!" Începând din anii '50, pe lângă autonomie, tinerii capătă de asemenea o cultură a lor. O cultură care nu mai este socio-familială, ci internațională, o cultură a "modernității dezrădăcinate"177. Fiecare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Michèle Manceaux, Michèle Cotta, Françoise Giroud, iar ceva mai târziu, Catherine Nay". Erau elegante care mai de care, purtând costume Chanel sau rochii pepit scurte. Și, cum era de așteptat, între bărbați și femei se schimbă multe ocheade și multe zâmbete. Departe de a stârni, cum se întâmplă astăzi, frica de "hărțuire sexuală", după cum își amintește Madeleine Chapsal, efervescența aceasta amoroasă "însemna mult pentru ziar. Era nespus de plăcut să lucrezi la L'Express. Căci era un flirt continuu"185. Spiritele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bun consilier are nevoie să-și formeze anumite deprinderi de consiliere: comportamente de preocupare - reprezintă comportamente nonverbale ce demonstrează faptul că acesta își ascultă beneficiarul: a privi persoana, a da din cap pentru a dovedi că urmărești conversația, indicații verbale, zâmbetul și relevarea emoției prin reacția la ceea ce spune beneficiarul, tonul vocii; reafirmarea - înseamnă repetarea conținutului a ceea ce a spus acesta, folosind aceleași cuvinte; parafrazarea - este reafirmarea cu alte cuvinte a ceea ce a spus beneficiarul; discernerea sentimentelor pentru a identifica emoția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
copiilor. Trec într o altă secvență a trăirii nocturne. Îi mângâi ușor gâtul, cobor degetele de-a lungul spatelui oarecum ferm dar bolnav, refac drumul întoarcerii până la rădăcina pletelor dese, altădată mereu parfumate, dar și acum plăcut mirositoare, ademenitoare... Un zâmbet al ei, reflectat mai ales în lumina verd e a ochilor ei decât pe buze, mă fac îndrăzneț și mă lasă să o cuprind. Îi sărut mâinile, umerii, fața, îmi sprij in capul de al ei și o privesc oglindă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nepoțica mea Andreea. Și ne-am deplasat împreună într-o zi de sâmbătă. Către ora stabilită plec de mână cu Andreea la apartamentul lui Tanța, urcăm cu liftul , sunăm la ușă, Tanța ne deschide și ne primește cu obișnuitul ei zâmbet, care o face și mai frumoasă, și mai deschisă comunicării. Bucuroasă de întâlnire, ne sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aș putea păstra imaginea chipurilor lor venerabile. Bătrînii și-au clătinat ușor bărbile și au zîmbit, sau poate mi s-a părut mie că zîmbesc și au acceptat. Nu era singurul loc din lume unde am văzut oameni zîmbind. Despre zîmbetul acesta nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să pot povesti despre el oricui m-ar întreba ceva despre cei ce trăiesc departe, pe un tărîm unde crește măceșul galben. Drept este că multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
afară și voi putea să plec pe străzi, uitînd de problema locuinței. Am început să-i explic că la ora șase se deschide biroul de cazare al turiștilor; mi-a mulțumit politicos pentru informație și m-a întrebat, cu același zîmbet amuzat dar amabil, dacă nu simt nevoia să beau o cafea. Și încă cum! Dar nu avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]