15,810 matches
-
acestea, populismul îmbunătățește calitatea democrației facilitând consolidarea acesteia (în cazul democrațiilor neconsolidate). În celălalt caz, populismul deteriorează calitatea democrației, producând un proces de erodare (în cazul democrațiilor consolidate) sau o prăbușire a democrației - breakdown (în cazul democrațiilor neconsolidate). În literatura academică există numeroase indicații cu privire la modalitățile în care populismul este un remediu sau o amenințare la adresa democrației, dar multe dintre aceste indicații nu sunt foarte relevante deoarece ele privesc fie ideologia gazdă (naționalismul sau socialismul), fie, pentru că se referă la aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a poporului, de exemplu în ceea ce privește teme precum imigrația, drogurile sau criminalitatea și chestiunile legate de etică" (VB, 2004b). Partidul mai consideră că elita politică se menține la putere deoarece este sprijinită de o elită culturală care populează instituții precum: spațiul academic, biserica, instanțele juridice, mass-media, monarhia și sindicatele. Elita culturală, alături de elita politică, subminează suveranitatatea poporului. Sloganul VB "Poporul nostru înainte de toate!" indică faptul că puterea emană de la popor și numai de la popor și că ea nu ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intelectualilor care susțineau Partidul Reformei au angajat o critică a "Partidului Curților" într-un stil anti-elitist și majoritarist, negând astfel legitimitatea democratică a oricăror "drepturi speciale" acordate minorităților și incriminându-i în același timp pe apărătorii acestora, proveniți din spațiul academic, din rândul partidelor politice sau din interiorul sistemului de justiție, că subminează voința poporului (Knopff & Morton, 2000; Morton, 1998). Care să fie atunci moștenirea populismului plebiscitar și a celorlalte teme și proiecte ale Partidului Reformei. Așa cum am arătat anterior, Conservatorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
faptul că depindeau de inițiativa statului și de resursele acestuia, CC-urile (precum și alte organizații comunitare) au fost deseori criticate de opoziție că sunt instrumente clientelare și partizane ale controlului chavist. Deși o cercetare mai riguroasă din punct de vedere academic a găsit prea puține dovezi de manipulare clientelară pe față a programelor guvernamentale la nivelul persoanelor beneficiare, există probe care sugerează faptul că loialitățile politice influențează alocarea de resurse la nivel de district și, cu siguranță, există o preferință pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ar fi de așteptat să consolideze sau să șubrezească democrația. 9.1 Dimensiunea populismului în Slovacia lui Mečiar, 1992-1998 Deși Slovacia a fost deseori ignorată la scară mondială, ea s-a bucurat totuși de atenția savanților. Un număr de lucrări academice și multe alte articole descriu în detaliu evoluțiile politice ale țării folosindu-de de concepte care corespund în bună măsură celor definite în primul capitol al prezentului volum (Deegan-Krause 2006; Haughton 2005; Henderson 2002; Leff 1997; Williams 2000). Deci misiunea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
multă apreciere pentru "popor" (Legler, Lean și Boniface, 2007: 11). Deși evaluarea unei asemenea tentative este prematură, fără îndoială că populismul contemporan nu doar că schimbă semnificația însuși conceptului de democrație în America Latină, ci aprinde și o dezbatere publică și academică pe tema carențelor măsurilor neoliberale pe care Statele Unite și instituțiile financiare internaționale le-au promovat în America Latină, în ultimele decenii. 10.3 Direcții viitoare de cercetare a populismului și a democrației Cu toate că acesta este primul volum care studiază relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vedere în special populismul cu caracter mai incluziv din America Latină și populismul mai exclusivist din Europa (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). Mai mult, cu toate că putem considera că mișcarea Tea Party din Statele Unite a fost una de factură populistă, nici un studiu academic de până acum nu a încercat să o compare cu alte mișcări populiste din afara spațiului SUA. Utilizarea unor definiții diferite pentru "poporul pur" și pentru "elita coruptă" au vreun efect asupra relației dintre populism și democrație? Oare populiștii neoliberali influențează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de familie să-i prescrie medicamentele și a abandonat supravegherea psihiatrică. Gwen și-a petrecut restul anului stând acasă, în pat atunci când era singură. Atunci când mama sa era prezentă, ea învăța limba engleză. Trăia repliată în sine însăși. In anul academic următor, Gwen a început cursurile de infirmieră, „o a doua alegere și ultima mea șansă de a reuși”. Ingrozită în perioada examenelor, ea a observat cum crizele sale de bulimie-vomisment se dublează și s-a prăbușit într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Europa și recunoscută ca atare. Nu este întâmplător deci faptul că a primit responsabilitatea de a organiza Congresul mondial de sociologie în 1939. Pe plan intern, Școala de la București a devenit o mișcare națională. Sociologia a ieșit din perimetrul izolat academic și a cuprins largi segmente, nu numai ale intelectualității românești. Țărănimea a fost în mod special receptivă la acțiunea sociologică de ridicare a satului. A doua moștenire: Gusti a lansat o direcție de dezvoltare a sociologiei care s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
marginalizării sociologiei după 1977. Deși în condiții foarte grele, sociologia românească s-a menținut probabil pe locul al treilea în sistemul comunist, mai ales ca tematică și deschidere spre sociologia occidentală. Școala lui Gusti nu a fost un simplu cerc academic, ci o mișcare interacademică. Datorită prestigiului obținut de aceasta, modul sociologic de gândire și cercetare s-a difuzat și în alte discipline sociale. Efortul de a crea o sinteză multidisciplinară în cercetarea socială a generat un entuziasm greu de conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și ea supusă unui proces de adaptare și transformare la „periferie”. Contexte politico-culturale. Rolul polemicilor În România de dinainte de război, dar mai ales în cea interbelică, are loc o importantă și masivă redefinire științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a perioadei. Un astfel de subdomeniu se formează în regiunea aflată la granița sociologiei, geografiei, etnografiei, istoriei, a „studiilor identitare” etc., fiind uneori numit, după model german
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
travelling cultures (Clifford 1997), teme și temeri culturale, științifice și politice străine sunt transferate și transformate de savanții români. E interesant de observat fapul că toți acești noi experți intelectuali în problematica culturii și a spațiului național sunt și călători academici, prinși destul de profund în dialectica ambiguă a rutelor și rădăcinilor - ca să parafrazăm o carte celebră a aceluiași James Clifford - brokeri ai diferitelor culturi europene, chiar dacă vor lua la un moment dat poziții mai mult sau mai puțin naționaliste în câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Jerry Muller înțelegem, istoria condensată a unui individ în care interesul nostru se orientează nu spre ceea ce este unic și idiosincrasic, ci pe urmărirea contextelor formative și a experiențelor împărtășite cu alții ce au urmat trasee formative, pedagogice, culturale, academice, politice asemănătoare. Studiul se centrează deci pe contextele sociale și culturale împărtășite de respectiva persoană cu cei ce au urmat o traiectorie politică sau intelectuală asemănătoare. Complementar, vor trebui explicate diferențele, momentele de alegere între alternative intelectuale și politico-culturale diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reacționar. Interesant este că, de obicei, în cazurile studiate cu precădere până acum - este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel al membrilor, uneori chiar străluciți, ai mediului academic, ai „culturii înalte” și, pe de altă parte, al susținătorilor fervenți ai „conservatorismului radical” ca curent popular, la nivelul efuziunilor, sloganurilor și al politicii populare și populiste. Combinația este mai mult sau mai puțin reușită, chiar dacă este clară doar în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unitatea noului stat românesc și, tipic pentru caracterul său pragmatic și eclectic, încearcă să împace geopolitica germană cu geografia umană a lui Vidal de la Blache. Emblema geopoliticii va fi adoptată în întregime și cu entuziasm de un grup cultural și academic coerent de abia în situația de criză provocată, în timpul războiului, de Dictatul de la Viena. În Germania, căutarea de noi răspunsuri care să le înlocuiască pe cele învechite sau discreditate, ce a constituit o parte atât de importantă a arhitecturii, literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
concurente de a defini specificul cultural și național românesc, cum ar fi morfologia culturală, istoria religiilor, filosofia etc. Anton Golopenția: biografia reprezentativă Anton Golopenția, membru important al Școlii de la București, chiar dacă relativ marginal din punctul de vedere al poziției sale academice, poate și fiindcă era considerat prea critic de către Dimitrie Gusti (Rostas 2003), s-a născut în 1909 în satul Prigor, județul Caraș-Severin, în vestul României, într-o familie de funcționari de stat. Tatăl său era un mic funcționar în cadrul Căilor Ferate Române
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cursurile unor profesori celebri, între ei Ludwig Klages, pe care îl consideră „un fel de Nae Ionescu monumental al celor de aici”. Toate acestea se desfășoară pe fondul național-socialismului german din ce în ce mai agresiv, care se simte peste tot, inclusiv în mediul academic: „Toți profesorii intră în sală salutând cu brațul ridicat. Când Spranger a citat cuvântul lui Hegel că vremurile lipsite de război sunt vremuri de marasm, toată sala enormă a pornit-o pe un frecat entuziast al podelelor (glasul de aici
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dar și prin crearea de filiere specializate, vizând, într-o primă etapă, programele de nivel Master, M.B.A. și cele de doctorat. De asemenea, este important ca temele respective să se regăsească pe agenda de cercetare națională asumată de institutele academice de profil, iar afilierea organizațiilor românești la foruri internaționale reprezentative (de exemplu, Asociația Internațională a Bibliotecilor - ASLIB, Federația Internațională de Documentare - FID etc.) este de natură să favorizeze evoluțiile preconizate. Dezvoltarea organizațiilor, în sensul întemeierii pe cunoaștere, poate fi prefigurată
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
a ocupării unor poziții dominante în cadrul principalei instanțe de consacrare a scriitorilor clujeni, editura Dacia. Dimensiunea 1 poate fi considerată, ținând cont de tipul de capital instituțional deținut de diferitele grupuri aliniate de-a lungul său, ca fiind axa non-academic - academic (politic - profesional). Cea de-a doua dimensiune are de-a face cu tipul de consacrare pe care o poate da instituția din care fac parte persoanele aflate în poziții decisive în cadrul instanțelor de consacrare: edituri, spațiu academic, teatru. Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
fiind axa non-academic - academic (politic - profesional). Cea de-a doua dimensiune are de-a face cu tipul de consacrare pe care o poate da instituția din care fac parte persoanele aflate în poziții decisive în cadrul instanțelor de consacrare: edituri, spațiu academic, teatru. Ea se referă la relația pe care scriitorul o are cu publicul său în instanța de consacrare: la un capăt este o relație privată (lectură individuală), care continuă cu o relație mediată de cunoașterea textului în cadrul universității, la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Colecția ACADEMICA 179 Seria {tiin]ele Comunic\rii Silvia Popescu este conferențiar universitar doctor la Universitatea "Titu Maiorescu", București (Facultatea de Științe Economice și Facultatea de Științe Sociale și Politice). Participantă la cursuri de formare în Anglia, Olanda, Germania, Suedia, Italia, Grecia
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
În 1964 a fost aprobată legea Drepturilor Civile, iar America începe să-și descopere minoritățile. Toate aceste evenimente au provocat o renaștere culturală. Ideile promovate pentru înțelegerea oamenilor aparținând unor culturi diferite au stat la baza rezolvării problemelor. La nivel academic, cursurile despre discursuri, oratorie, au fost înlocuite de cursurile de comunicare interpersonală. Atitudinea de a face totul pe cont propriu a dus la un individualism care nu mai lua în considerare încercarea de a schimba comportamentul celuilalt. Accentul eticii comunicaționale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
impresiona pe ceilalți. A început să se dezvolte comunicarea interpersonală și mass-media. În anii `70 au apărut primele cursuri, societăți și reviste specializate de Comunicare interculturală. Universitatea din Pittsbourg a susținut pentru prima dată în 1966 un curs la nivel academic despre Comunicarea interculturală.12 Universitatea Americană a întemeiat în 1969 programul de Comunicare Interculturală. În deceniul următor, numărul cursurilor de Comunicare interculturală a crescut simțitor, numărând peste 200 la nivel universitar și peste 50 la nivel post-universitar.13 Creșterea numărului
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
11 septembrie 2001. Studiile interculturale ar trebui făcute într-un context cultural specific (de ex. problemele africanilor sau ale hispanicilor din SUA), nu doar rezumându-se la studiul comunicării, și ar trebui să existe mai multe abordări comune la nivel academic, idealul fiind ca oameni de diferite pregătiri să colaboreze. Condon descrie trei abordări în studiul Comunicării interculturale: etnografia, etnocentrismul și echitatea.19 Fiecare se asociază cu diferite discipline, limbi, slogane, și deși se încearcă să fie tratate separat, ele se
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
dorit al lumii. Oamenii sunt mult mai deschiși, doritori de a-i cunoaște pe ceilalți, de a comunica și de a relaționa cu ei. Comunicarea interculturală se află la punctul său maxim de conștientizare și mediatizare. Dezvoltarea interculturalității la nivel academic, împreună cu aprofundarea problemelor și găsirea soluțiilor lumii contemporane și-au spus cuvântul în buna colaborare a oamenilor de știință și a cercetătorilor din domeniul interculturalității. Rhetoric în Intercultural Contexts, volumul anului 2000 al International and Intercultural Communication Annual, editat de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]