17,219 matches
-
mai ai nici un haz. IEPURAȘUL FUGĂREȘTE URSUL Până la turul doi al alegerilor prezidențiale, Năstase nu acceptă o confruntare directă cu Băsescu: acestuia din urmă nu-i rămâne decât să facă turul României, hărțuindu-l de departe. La rândul său, Năstase aleargă pe contrasens, având grijă să nu se găsească nici o clipă în aceeași localitate. Când Băsescu a fost în Ardeal, Năstase era prins cu trebile țării la București, iar când Băsescu a trecut munții, ridicând Moldova în picioare, Năstase s-a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
era prins cu trebile țării la București, iar când Băsescu a trecut munții, ridicând Moldova în picioare, Năstase s-a dus la Cluj și apoi la Craiova, cu președintele Iliescu pe post de toiag electoral. Traian Băsescu este nevoit să alerge mai mult și mai repede și poate de aici apelativul de „iepuraș“, prin care Năstase încearcă să-l coboare în ochii electoratului, în comparație cu un „urs“ ca el. Băsescu a intrat târziu în cursă, fiind pus în situația de a bate
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
poate doi, dacă sunt economi, dar șansele de a găsi un loc de muncă în mica Anină sunt cvasinule. Doar văduvele au promisiunea primarului că vor fi angajate la primărie. Care au carte... Autoritățile au făcut ce-au putut, au alergat la Anina în frunte cu președintele și premierul. Exploatarea a fost oprită, anchetele demarate și s-au mobilizat ajutoare pentru familiile victimelor. Copiii vor primi până la majorat câte un salariu minim pe economie. Iar văduvele vor ridica plățile compensatorii care
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
zminteală cotidiană. E o sticluță în care sângele aiurelilor, perversiunilor și obsesiilor de apartament se scurge încet, dar sigur. Afrim creează o lume de însingurați, de omuleți care au nevoie să se țină de mână ca să simtă că trăiesc, care aleargă după cineva, după oricine numai să nu adoarmă singuri. Manechine, seringi, animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
într-un ritm care se întețea ca să se stingă deodată. Își plesni genunchii, călcâiele și buzele și, cuprinsă parcă de nebunie, strigă: "Eu sunt focul!" și începu să sară: "Eu sunt apa!" și începu să se întindă, să urce, să alerge: "Eu sunt vântul prin iarbă!" și începu să meargă pe mâini. Curând nu mai fu decât un vârtej cadențat în mișcarea căruia i se pierdeau chipul fin, picioarele dezgolite și șorțul de pânză roșie care părea să iasă din ea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce în temniță-mi șade? Pentr-un paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat, De nu știu cine furat; Pentr-un roși bidiviu, Cal nebun, roșu zglobiu, Cea fost prins de prin pustiu". El, care înainte alerga mândru prin munți și câmpii, stă de douăzeci și șapte de ani în beznă și groază. Seara, lângă vatră, oamenii vorbesc despre el cu frică. Într-o sâmbătă, în ajunul Duminicii Mari, voievodul, purtând pe cap un gugiuman, căciulă înaltă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mea. Ea, maică, că mi-a ouat, Ouăle și le-a lăsat În fundul șalvarului, Fundul pozunarului; În sânul meu c-a clocit Și puii și-a colăcit; În sânul mei că și-i crește Și de coaste mă ciupește". Bătrâna aleargă îndată la cârciumă, ia o cofă de vin și-o aduce la fereastră. Cobea o apucă, o golește lacom, apoi o azvârle cu putere în stradă, omorând un hoț care trecea pe acolo. Apoi o sfătuiește pe mama sa să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
scria mamei sale aceste confidențe care ne oferă taina firii sale: "Marea e verde și cenușie; pe creasta albă a valurilor pare să lucească fosforul. Este o lume sălbatică și un muget sălbatic în jurul nostru! Fie! Aș vrea numai să alerg prin furtună, să-i înfrunt de una singură furia și să arunc spre valuri un cântec sălbatic, pe care nimeni să nu-l audă, pe care nimeni să nu-l surprindă, ci să rămână numai al meu, deși cântat cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
apă și toate etapele pe care o poetă emoționată și le poate închipui pe drumul Paradisului unde-și va revedea fiica. Și iată, o revede: " Când văzui după un mirt o fetiță jucându-se cu o minge de zăpadă și alergând după o gazelă, era să-mi vie rău, căci copila asta era fata mea!... Ar fi trebuit să-i întind brațele, dar mă cuprinse o moleșeală așa de ciudată, o așa lipsă de voință, că nu putui să fac nici o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acest pasaj este evidentă. Fénelon, în al său Tratat de educație a fetelor, a făcut același tablou al familiilor din vremea sa, în care mama îi spunea fiicei împopoțonate: "Du-te și simte-te bine, dar ai grijă să nu alergi, să nu-ți fie cald, să nu-ți strici rujul". Dar Carmen Sylva a primit o educație de prințesă, iar prințesele nu sunt crescute ca toate celelalte fete. Poate că nu era o intenție satirică în acest portret al mamei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lemn și sticlă din care se privesc munții și o casă țărănească unde se face mâncare pe plită. Pare un tărâm în care pătrunzi numai silit de vreo întâmplare neașteptată ca să te trezești în altă lume. Parcă ai fi Făt-Frumos alergând după un iepure până într-o Vale cu amintiri din altă viață. Impresia de „altă dimensiune“ e încurajată de verdele desăvârșit al locului și amplificată de absența televizorului, a radioului și a semnalului de telefon mobil. Și ca alchimia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
aștepți, pe bună dreptate, ca instituțiile statului să se sesizeze, ca autorul declarațiilor să fie chemat de vreo Procuratură, de vreun DNA pentru a fi anchetat. Însă lucrul acesta nu se întâmplă niciodată. Oamenii din fotbal pot declara orice, pot alerga cu sacoșe de bani negri după jucătorii altor echipe, urmați de un cârd de televiziuni, arbitrii pot face, fără frica vreunui control, averi uriașe din mia de euro pe care o iau pentru un meci, investitorii frustrați pot declara cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pe piață un album în jurul Crăciunului. Momentul e bun, măcar în acea perioadă din an poți să crezi, la modul serios, în miracole. Indiana Jones cu părul gri Cei nu foarte mulți care și-au pus vreodată întrebarea „Cum ar alerga Harrison Ford cu un bici în mână la 65 de ani?“ vor primi un răspuns vara aceasta. Seria Indiana Jones, unul dintre cele mai îndrăgite filme de aventuri (de către cei care au crescut în anii ’80), se întoarce. Cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
mai stat și ceva vreme prin topurile literare, v-ați văzut ambiția îndeplinită? Sau literatura nu se numără printre activitățile din care poți să „faci bani“ în România? Desigur, la mijloc e multă autoironie. Într-o epocă în care mulți alergau să facă avere cu orice preț, noi ne ocupam cu obstinație de literatură. În toiul privatizărilor de tot felul, noi lansam un manifest. În ce privește veniturile din scris, am câștigat deja mai mult decât am visat vreodată. Ceea ce nici nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
alți români. Și am aflat că fiecare dintre cele prezentate mai sus are un destin propriu, diferit de al celorlalte. Una, Roxana Ionescu, a fost Mamă Natură la televiziune și a impresionat lumea din poziția asta. Alta, Nicoleta Luciu, a alergat cu sânii descoperiți pe stadionul Dinamo, în urletele de bucurie ale microbiștilor, o a treia, Monica Gabor, s-a căsătorit de mică cu un om mare, sau invers, s-a căsătorit de mare cu un om mic, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
este ca și când ar cere-o de soție?“. Iar în locul lor, iată „nunțile bogaților noștri de astăzi, unde căsătoria este o speculație, binecuvântarea părintească o comedie de râs, fata o marfă, adeseori dată pe credit, și cununia o profanație“. Odinioară, voinicul alerga la cimpoieș, care se ducea să spună fetei, „în versuri întovărășite de cimpoi, că cutare flăcău moare și pere pentru dânsa“. Azi, la 1840 adică, avem „declarațiile civilizate de pin capitaliile românești, unde tânărul întreabă întâi câte mii de galbeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
în circa trei minute rezolvarea unei probleme milenare. Vă amintiți basmul cu Zâna zânelor, care... etc. Un videoclip, o melodie pop distractivă, chiar senzuală, sunt - cel mult - terapie frugală pentr-un stil de viață robotizat. Te scoli, bei o cafea, alergi la slujbă, te consumi psihic, ai frustrări, ai confirmări ale muncii tale, ieși puțin în oraș ca să rezolvi alte probleme, mergi la un club, la un spectacol, te destinzi, bei ceva, ajungi acasă... Dar ce înseamnă acasă? O încăpere în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Numai că, de bucurie sau de prea multă foame, a murit. Iar împuternicitul cu mâinile din partea contabilității ița înșurubat statuii două brațe stângi. Șurubul e șurub, nuți pasă cine umblă cu cheia“. În dezordinea de după Revoluție, românii au început să alerge în toate părțile după „talonul magic“, după promoții sau după afaceri care săți îmbogățească peste noapte. La un moment dat au început chiar să se închine „la Victoria demontabilă ca la o martiră“, făcânduțși semnul crucii când treceau pe lângă ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
odihnindu-se pe postamentul unei statui reprezentând un soldat care, într-o mână, ținea o pușcă cu baionetă, cu cealaltă ocrotindu-și burta sfâșiată de gloanțele inamice... Acum se rușina de gestul lui cam intempestiv... Și tot brusc, amândoi, au alergat pe peron, s-au suit în primul tren ce-a oprit... și au plecat... Anul trecut, în Sibiu fiind, am vorbit la telefon... S-a bucurat, urma să mergem, Ion Mureșan și cu mine, să-l vedem... Dar astea sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cumva coșmaruri, încercai să-ți imaginezi lumea în lipsa prețioasei tale persoane? Stai liniștit, se va întâmpla brusc, când nu te aștepți... Ești ca iepurele aflat în bătaia unei puști ascunse. Ce importanță mai are atunci o biată vulpe care te aleargă de 30 de ani, când luneta e pe tine? Ce importanță mai are, ca să revenim pe teritoriu mundan, un amărât de salariu? O amenințare cu moartea nu face altceva decât să te pună în fața Divinității: e un fel de shortcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
miercuri dimineața, la prima oră, când deschizi tabelul întâlnirilor și o iei la goană spre prima, și ia sfârșit duminică, cu puțin înaintea închiderii târgului. Perioada dintre cele două limite se reduce la o pâclă așternută pe ochi, picioare care aleargă mecanic și grija de a nu comite vreo gafă la următoarea întâlnire, în sensul de a confunda cumva persoana din fața ta. |sta a fost al doilea meu Frankfurt. Asta înseamnă că toți cei cu care stabilisem întâlniri mă cunoșteau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
la vederea peștilor din colb n-am mai stat mult pe gânduri - de unde vin? încotro se duc? a’ lu’ cui sunt? - și am început să-i „pescuiesc“, la concurență cu amicul meu. Țin minte precis. Țineam peștii de coadă și alergam plin de solzi și de praf până și în albul ochilor, cât puteam de repede, ca să-i arăt prada lu’ mama. Mama a râs și mi-a explicat miracolul. Secase un iaz de lângă satul vecin. Au tras peștele și l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
tendința de evitare a locului de pe alee scade pe măsură ce animalul se îndepărtează. Cu cât animalul e mai departe de acel loc, cu atât mai mult vrea să se apropie pentru a se hrăni. Prin urmare, cu cât mai mult animalul aleargă pentru a se îndepărta de locul șocului, cu atât mai mult tendința lui de a se apropia crește, de aceea la un moment dat se oprește. Rezultatele experimentale au fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
secară, orez, mei, cireș, pin, măr, păr, fag, frasin, etc.; animale și păsări sălbatice și domestice: cal, iapă, bou, vacă, oaie, capră, porc, lup, urs, vultur, găină, iepure, etc. ; diverse activități: a ara, a semăna, a culege, a merge, a alerga, aprinde, a sări, a lua, a pierde, a câștiga, a pleca, a cânta, a plânge etc. ; obiecte din apropiere: casă, ușă, fereastră, pat, masă, scaun, perete, curte, poartă, acoperiș etc. diferite funcțiuni ale vieții vegetative și spirituale-a vedea, a
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
din satul Alba că întorcându-se acasă cam pe la miezul nopții și fiind puțin amețit trecea pe un loc viran și a văzut o femeie complet goală, despletită cu o mătură într-o mână și cu un făraș în cealaltă. Alerga ca o nălucă și în urma ei, o mulțime de șobolani. Când l-a văzut pe om, a luat-o spre pădure. O altă situație mi-a prezentat o femeie în vârstă din satul Baranca. Există în acest sat o familie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]