17,527 matches
-
terasă prin intermediul a cinci uși-ferestre. Frontonul, sculptat de Vladislav Heggel, este situat deasupra terasei și are ca temă "Lecția de Anatomie". Personajele centrale, situate în jurul mesei de disecție, sunt Take Ionescu, ministru al instrucțiunii publice din acea epocă, Ștefan Emilian, arhitectul clădirii și profesor la Universitatea din Iași, Neculai Culianu, rector al Universității din Iași (Facultatea de Medicină facând parte, inițial, din Universitatea ieșeană) și doctorul Aristide Peride, decan al Facultății de Medicină. Cadavrul de pe masa de disecție poartă chipul scultorului
Institutul de Anatomie Iași () [Corola-website/Science/312117_a_313446]
-
200 sau 216) a fost ultimul mare medic al Antichității. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, a avut o influență timp de peste un mileniu asupra medicii ebraice, creștine și musulmane. Galen s-a născut în Pergam. Tatăl său, un arhitect înstărit, apoi senator i-a dat prima educație inițiindu-l în filozofia aristotelică, matematică și științele naturii. Începând de la 20 de ani, timp de 4 ani își oferă serviciile la templul lui Esculap din Pergam, ca "therapeutes" ("asistent", "asociat"). Cum
Galenus () [Corola-website/Science/312155_a_313484]
-
bancă, Ioan Georgescu - directorul Școlii de Arte și Meserii, Vasile Goia - comerciant și Petru Dreve. În vederea ridicării lăcașului de cult au fost studiate mai multe planuri, iar pe 13 iulie 1930 Consiliul și Adunarea Parohială au acceptat planul întocmit de către arhitectul Victor Smigelschi din Sibiu. Lucrarea a fost dată spre execuția antreprenorilor Nicola Simina din Abrud, Mihai Orlea și Iosif Costișel din Sohodol, sub suptravegherea directă a inginerului Gavril Lung din Valea Drăganului și a arhitectului consistorial Dr. Leo Bohățiel. După
Biserica ortodoxă - Huedin I () [Corola-website/Science/312227_a_313556]
-
au acceptat planul întocmit de către arhitectul Victor Smigelschi din Sibiu. Lucrarea a fost dată spre execuția antreprenorilor Nicola Simina din Abrud, Mihai Orlea și Iosif Costișel din Sohodol, sub suptravegherea directă a inginerului Gavril Lung din Valea Drăganului și a arhitectului consistorial Dr. Leo Bohățiel. După rugăciunea de temelie ținută de Aurel Munteanu asistat de preotul Teodor Toader din Călata, în luna august 1931, lucrările efective în privința edificării au început la 20 septembrie 1931, prin punerea pietrei de temelie. În ceea ce privește locația
Biserica ortodoxă - Huedin I () [Corola-website/Science/312227_a_313556]
-
au oscilat apoi între perioade în care au finanțat Opera direct sau altele în care au încredințat-o prin antrepriză unor particulari. Actuala clădire a Operei Române, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu, sub denumirea de "Teatrul de Operă și Balet" în vederea a două două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august), dar a fost inaugurată
Opera Națională București () [Corola-website/Science/312239_a_313568]
-
Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski. Fațada clădirii, modificată față de ideea inițială a arhitectului, are un portic cu 3 arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze, și trei uși de acces, care permit intrarea în holul fastuos înălțat pe două nivele. Clădirea este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu . Sala de
Opera Națională București () [Corola-website/Science/312239_a_313568]
-
celelalte două fresce din Capela Sixtină, "„Botezul lui Christos”" și "„Călătoria lui Moise în Egipt”" au lucrat și câțiva dintre elevii săi, printre care Pinturicchio, fapt care explică factura eterogenă a lucrărilor. În anul 1493, Perugino se căsătorește cu fiica arhitectului Francelli, cu care va avea șapte băieți. Către sfârșitul secolului, artistul devine foarte popular și comenzile se înmulțesc într-un ritm atât de rapid, încât trebuie să deschidă două ateliere, la Florența și la Perugia, unde lucrează împreună cu elevii și
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
argumentând că biserica este prea aproape de Bulevardul Ștefan cel Mare și afectează astfel vizibilitatea clădirilor existente în perimetrul respectiv . Episcopia a stabilit o nouă locație pentru catedrală, tot în interiorul curții, dar mai în spate. Noul proiect a fost realizat de arhitectul Gheorghe Hereș. În august 1992 s-a început turnarea fundației, iar în octombrie 1993 construcția ajunsese deja la cota zero. Începând de atunci, a fost amenajat subsolul clădirii pentru a se oficia liturghii. Prima liturghie a fost celebrată la Crăciunul
Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină din Iași () [Corola-website/Science/312271_a_313600]
-
István (1776-1796) - a început să scrie registrul matricol, Csengeri Sámuel (1816-1864) - a lăsat biblioteca personală ca moștenire pentru școala reformată, Ignácz Károly (1864-1911) - a devenit „sfătuitor regal”, Bokor Márton (din 1913) - în timpul său s-a construit clădirea parohiei după planurile arhitectului Károly Kós; pentru convingerile sale a fost deținut politic în anii ’50. La începutul secolului XX, printre slujitorii bisericii s-a aflat și Ravasz László, cel care avea să ajungă episcop reformat în Ungaria și care a participat la revoluția
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
studențesc brașovean,”Clubul S” al Facultății de Silvicultură. Acest club se dorea, și a reusit, mutadis, mutandis, ținând seama de mijloacele evident diferite ale Capitalei și provinciei, să devină o replică onorabilă la mult mai celebrul “Club A” al studenților arhitecți bucureșteni. Cu sprijul total al inimosului decan al facultatii silvice din acei ani, Dl. dr. ing. Marin Marcu, Cezar Straton a izbutit să transforme subsolul, de peste 300 de metri pătrați, sediului facultății de pe Șirul Beethoven (folosit de decenii ca un
Cezar Straton () [Corola-website/Science/311487_a_312816]
-
vârsta de 16 ani, când a văzut imagini din lagărele de concentrare. Miloš a trăit cu rudele mamei sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a aflat mai târziu că tatăl său biologic a fost, de fapt, un arhitect evreu, Otto Kohn, ce a supraviețuit Holocaustului. El are un frate, Pavel Forman, cu 12 ani mai mare, un pictor ceh care a vrut să devină în tinerețe producător de teatru și mai târziu, după invazia din 1968, a emigrat
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
spiritual, adesea prețios, cunoscut ca „marivaudage”. S-a născut la Paris la 4 februarie 1688 în familia unui magistrat de origine normandă numit Nicolas Carlet, care a îndeplinit funcții de administrație în marină, și a lui Marie-Anne născută Bullet , sora arhitectului parizian Pierre Bullet (1639 - 1716). După numele proprietăților pe care le va achiziționa la Riom capitala de atunci a Auvergnei, Nicolas Carlet va folosi mai târziu și supranumele de Chamblain, iar mai apoi și pe cel de Marivaux. O bună
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
dispărută, situată în apropiere de Giurgeni din județul Ialomița) pe o durată de un an. După eliberare a lucrat ca lăcătuș-montor în construcții. A obținut aprobarera de a-și continua studiile de arhitectură abea în 1970. A lucrat apoi în calitate de arhitect la Cooperativa Deservirea din București, fiind ulterior angajat la diferite institute de proiectare. A făcut parte din colectivul de proiectare al mai multor clădiri importante printre care Teatrul Național din București și Casa de Cultură din Suceava.
Alexandru Tătaru () [Corola-website/Science/311615_a_312944]
-
1912 în scopul restaurării bisericii, dând jos tencuiala exterioară din anul 1820 și scoțându-se la iveală existența cărămizilor, a discurilor și butonilor cu smalț. Lucrările de restaurare s-au efectuat în perioada 1914-1928, fiind coordonate în perioada 1923-1925 de arhitectul Nicolae Ghica-Budești. S-a demolat pridvorul adăugat la 1820, în zidul său găsindu-se fragmente de piatră cioplită provenind de la ușa principală din vremea lui Ștefan cel Mare. Cu ajutorul acestor pietre s-a putut reconstitui ușa de intrare, aflată pe
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
1-0 în fața echipei Paris Saint-Germain din Franța. Rapid a jucat pe Stadionul Gerhard Hanappi, care a fost deschis în 10 mai 1977 cu un Derby al Vienei împotriva echipei FK Austria Viena, până în sezonul 2013-2014. Stadionul a fost denumit după arhitectul Gerhard Hanappi, care a jucat de asemenea pentru Rapid din 1950 până în 1965. Până în 1980 când a primit acest nume, el s-a numit "Weststadion", datorită localizării sale în oraș. În iunie 2014, a fost anunțat că un nou stadion
Rapid Viena () [Corola-website/Science/311623_a_312952]
-
1 iulie 1838. Deasupra ușii dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în anii 1840-1843 cu binecuvântarea Marelui Mitropolit Veniamin Costache după planul arhimandritului Veniamin Velișcu, arhitect și pictor, prin osârdia Stareței Ctitore Agapia Curt, cu osteneala și ajutorul monahilor și a altor credincioși"". Noul lăcaș de cult este clădit în stil moldovenesc, fiind în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniți din impozitul pe clopote, și a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului Philibert Delorme. În 1559 când Henric al II-lea al Franței a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
planurile Caterinei de Medici, în care rolul principal îl joacă arbuștii de Taxus baccatta. Locurile libere din labirint sunt umplute cu vaze decorative de metal.În centru se află un chioșc de grădină înălțat, construit de Arnaud de Saint Jouan, arhitectul șef al clădirilor istorice, care oferă o priveliște completă asupra întregii zone ale labirintului.Labirintul oferă și ocazia de a descoperi "cariatidele" adăugate de Caterina de Medici pe fațada castelului; la 300 de ani după ce au fost plasate pe castel
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
a descoperi "cariatidele" adăugate de Caterina de Medici pe fațada castelului; la 300 de ani după ce au fost plasate pe castel, cariatidele au fost date jos și plasate în grădină, dar acum ele se află la locul lor inițial, grație arhitecților. Aflată în partea de sus a castelului (din punctul de vedere al curgerii râului), grădina e protejată de eventualele inundații pentru că a fost construită pe o terasă ridicată.Considerată a fi un autentic "teatru" verde de peste 12.000 m², grădina
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
numit și "filozoful din Chișcăreni", a ales să se stabilească în satul Chișcăreni, județul Bălți, într-un palat impunător. După cum susținea E.S. Kenigschatz (prieten al familiei Casso), castelul de la Chișcăreni a fost construit în baza unui plan elaborat de vestitul arhitect A. Bernadazzi. În memoriile sale, Olga Crușevan sublinia că "Nicolae Casso și-a clădit conacul după modelul Chateaux sur Loire". Acesta reprezenta un fel de muzeu, în care erau concentrate obiecte de cultură, autentice și prețioase, aparținînd curentelor artistice cuprinse
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția post-bizantină, dominantă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
ale mayașilor, care le depășeau pe cele necesare pentru întocmirea unui calendar agrar, dezvăluie teama acestora față de scurgerea timpului, precum și obsesia lor față de infinit - spațial sau temporal. Pe lângă astronomie, un alt domeniu în care civilizația maya a excelat este arhitectura: arhitecții mayași sunt considerați astăzi ca cei mai mari decoratori și cei mai prolifici constructori de pe planeta noastră. Mayașii au ridicat mii de construcții care atrag și uimesc și azi prin: armonia formelor, simplicitatea planurilor, puritatea volumelor, ambiția și amploarea proiectelor
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
înălțime de 541,3 m, fiind . În locul celor două turnuri gemene World Trade Center (WTC) astăzi există un monument conceput în memoria victimelor care au murit pe 11 septembrie 2001 în urma atacurilor teroriste. Design-ul inovator al turnului conceput de către arhitectul David Childs a fost ales special pentru a putea rezista eventualelor atacuri, fiind aproape indestructibil. Formă ascuțită a acestuia simbolizează renașterea poporului american după 11 septembrie. "One World Trade Center" este cea mai înaltă clădire din zona "Lower Manhattan".
One World Trade Center () [Corola-website/Science/311716_a_313045]
-
(n. 5 ianuarie 1942, Milano) este un pianist și dirijor italian, unul dintre cei mai mari pianiști în viață. Pollini s-a născut în Milano, tatăl lui fiind arhitectul Gino Pollini. Până la vârsta de 13 ani Maurizio a studiat pianul cu Carlo Lonati, apoi până la vârsta de 18 ani cu Carlo Vidusso. În 1960 a absolvit Conservatorul din Milano, a câștigat Concursul internațional pentru pian Frédéric Chopin din Varșovia
Maurizio Pollini () [Corola-website/Science/311745_a_313074]
-
este o construcție monumentală, realizată în stil neoclasic francez, ridicată pe baza documentației arhitecților Ernest Doneaud (francez) și Toma T. Socolescu, spre a servi ca Palat al Justiție. Lucrările au început în 1906, dar au fost întrerupte foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiție decât sume prea mici
Palatul Culturii din Ploiești () [Corola-website/Science/311761_a_313090]