15,536 matches
-
comunității țărănești la această politică. „Astăzi: Nucșoara”, primul capitol, este o anchetă sociologică a Nucșoarei contemporane, realizată prin intermediul interviurilor de istorie orală atît cu foștii susținători ai partizanilor, cît și cu cei care au preluat puterea În sat după 1946-1947. Autoarea descoperă o comunitate care nu reușește, Încă, după cincizeci de ani, să-și găsească echilibrul. Memoria Își cere drepturile: Nucșoara este marcată de dispute care au ca punct de pornire evenimentele din anii ’50-1960. În sat se confruntă două tabere
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o parte, foștii condamnați politici și familiile lor, care au stat ani buni În Închisorile comuniste, și, pe de altă parte, foștii activiști politici din comună. Fiecare tabără oferă propria „memorie” despre rezistență și despre principalele ei personaje: frații Arnăuțoiu. Autoarea Își lasă personajele să vorbească, prezentînd ambele variante și pledînd pentru o reconciliere colectivă și pentru o mai bună Înțelegere a psihologiei țărănești. Capitolul al doilea, „Trecutul recent: rezistență și sat”, cel mai amplu al lucrării, se concentrează pe descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
grupului, iar cel de-al doilea, momentului arestării ultimilor supraviețuitori). Așa cum Își arăta intenția Încă din primul capitol, Aurora Liiceanu dorește să „găsească” prin această carte „indivizii” (p. 24). Urmăriți În condiții-limită, ei ne oferă prilejul unui veritabil experiment psihologic. Autoarea alege cinci dintre ei cu profiluri psihologice diferite: colonelul Arsenescu (liderul), Toma Arnăuțoiu (democratul), Maria Plop (femeia), Ion Chirca (nonconformistul), Ion Marinescu (violentul). Prin ei, Aurora Liiceanu intenționează să reconstituie tipurile de socializare, precum și raporturile de putere și prestigiu din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
stabili un relativ echilibru. Util de analizat pentru Înțelegerea fenomenului rezistenței anticomuniste, așa cum și-a propus Aurora Liiceanu, este și relația dintre membrii grupării de rezistență din munți cu lumea satului nucșorean. Aceasta este analizată În ultimul subcapitol: „Lumea satului”. Autoarea apreciază că această legătură a fost determinantă În supraviețuirea grupului. Acea solidaritate s-a bazat, În special, pe relațiile de rudenie, de vecinătate sau, pur și simplu, pe conștiința unui trecut comun. Totuși, motivația susținerii grupului de rezistență a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mari!” (p. 100)). Ultimul capitol, „Contextul: țărănimea”, abordează problema țărănească În România după 1945, trecînd În revistă o serie de măsuri legislative ale puterii comuniste prin care aceasta a urmărit să obțină controlul total asupra lumii satului. În același timp, autoarea face cîteva precizări teoretice care sînt de natură să explice reacția violentă a țărănimii În fața acestor măsuri. Ea afirmă că „țăranul se află cu pămîntul său Într-un raport de homonomie, exprimată prin atașament” (p. 140). Aceasta Înseamnă că pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Unde scurte. Jurnal indirect, Editura Humanitas, București, 1990, 574 p. Apariția volumului Unde Scurte. Jurnal indirect al Monicăi Lovinescu În 1990 la Editura Humanitas se numără printre Încercările Întreprinse de intelectualii români În direcția ieșirii din ceea ce, cu altă ocazie, autoarea numea „amnezia colectivă” a opiniei publice din România față de perioada comunistă. Căci, dacă orice nou Început ar trebui să fie precedat de rezolvarea problemelor cu trecutul, societatea românească contemporană se mai confruntă și azi, ca acum patruzeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt accesibile pentru perioada menționată. Structura cărții cuprinde un cuvînt Înainte, urmat de un număr de 183 de articole cu un conținut variat și Încheindu-se cu un epilog deschis, un post-scriptum și un indice de nume. În „Cuvîntul Înainte” autoarea Își expune una dintre ideile-cheie ale lucrării, și anume că va Încerca să surprindă „originalitatea «cazului» românesc În procesul de liberalizare al Răsăritului” În condițiile În care deosebirea esențială Între România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
momentul În care volumul a fost Încheiat și apariția primei ediții În 1978 permite o perspectivă care vine să confirme o mare parte dintre observațiile formulate. Ceea ce străbate ca un fir roșu Întreaga carte, În ciuda varietății subiectelor abordate, este pasiunea autoarei pentru adevăr și nevoia de a-l face cunoscut În special celor privați de el: românii aflați sub regimul comunist. Totuși, dacă Încercăm o selecție a articolelor În funcție de temele care revin, trebuie precizat că autoarea se apropie de literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
varietății subiectelor abordate, este pasiunea autoarei pentru adevăr și nevoia de a-l face cunoscut În special celor privați de el: românii aflați sub regimul comunist. Totuși, dacă Încercăm o selecție a articolelor În funcție de temele care revin, trebuie precizat că autoarea se apropie de literatura română, analizînd nu numai calitatea operei literare, ci și implicarea scriitorilor În colaborarea cu regimul. În al doilea rînd, Monica Lovinescu evocă scena culturală franceză dominată de stînga și, În fine, Încearcă În cîteva articole să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Monica Lovinescu evocă scena culturală franceză dominată de stînga și, În fine, Încearcă În cîteva articole să analizeze unele evenimente politice sau culturale semnificative pentru situația țărilor din blocul comunist, În general, și a României În special. În acest sens, autoarea Încearcă să aducă În discuție mai degrabă valoarea etică decît cea estetică a literaturii române sau străine publicate În perioada respectivă. Cu alte cuvinte, În centrul atenției se află scriitorul ca formator de opinie și ca purtător de cuvînt al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, Însă sesizează un decalaj Între momentul declanșării destalinizării la Moscova În 1956 și liberalizarea survenită În literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată În atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobîndire și consolidare a autonomiei față de Moscova În măsura În care, În cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit rezistența conducerii partidului la procesul de destalinizare”, primele semne ale unei liberalizări reale manifestîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu abdicări, mai Întîi minore, apoi din ce În ce mai importante, pînă la cufundarea talentului Într-o disponibilitate mereu oficială. Atunci, nici măcar de un conflict de generații nu se va mai putea vorbi, ci de un bîlci de generații” (p. 205). De asemenea, autoarea spune că „timp de douăzeci de ani, În România, scriitorii care s-au acomodat cu vremile au sfîrșit prin a răspîndi această credință falsă că «ce scrii la gazetă» n-are importanță, din clipa În care prin acest subterfugiu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se vindeca de tarele comunismului și a depăși limitele impuse de regim pentru a reda literaturii funcția sa etică și estetică. În al doilea rînd, Monica Lovinescu discută despre evenimentele semnificative pentru evoluția culturală din România În perioada amintită. Astfel, autoarea consideră Conferința scriitorilor din România din februarie 1965 un eveniment de maximă importanță pentru literatura română, Însă a ales să amîne o vreme discuția pe această temă din prudență „față de tinerii care se afirmă În contra curentului”. Cu această ocazie s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altor domenii culturale cum ar fi sculptura, fiind menționat George Apostu, care face că „tînăra sculptură românească are dubla șansă a unei expresii moderne și a Întoarcerii spre izvoare de autentică vechime” (p. 220). Pe de altă parte, În cinematografie autoarea vorbește cu ironie amară despre faptul că „prin grația lui Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu avem și noi acum indienii noștri... Dacă ridicolul ar putea arde o peliculă cinematografică, evident că nu ne-ar fi fost dat să vedem la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
surprinzînd de cele mai multe ori evenimentele publicistice care marcau Într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că „În secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman În ansamblul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd ceea ce tăgăduise altădată. Dar cu aceeași aroganță. Din nou, fără frămîntare. Fără scuze și fără explicații” (p. 92). Autoarea Își manifestă disponibilitatea de a Înțelege și accepta dezicerile sincere ale tuturor celor care, Înșelîndu-se, au recunoscut mai tîrziu minciuna În care crezuseră și care, atunci cînd și-au dat seama, au avut un șoc și-au știut să tragă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care descoperă deodată că În Uniunea Sovietică se pot săvîrși nedreptăți” (p. 164). În concluzie, se poate spune că volumul Monicăi Lovinescu a servit unui dublu obiectiv. În primul rînd, prin prezentarea articolelor conținute În cadrul emisiunilor de la Radio „Europa Liberă”, autoarea a Încercat să surprindă cazurile și situațiile exemplare menite să ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ofere imaginea unei alternative la realismul socialist din România, precum și limitele liberalizării din blocul comunist care să conștientizeze opinia publică asupra situației reale a literaturii și a culturii române. În al doilea rînd, prin colectarea articolelor Într-un singur volum, autoarea pune la dispoziția unui public mai larg un instrument prin care se poate apropia de un trecut nu prea Îndepărtat, și totuși puțin cunoscut. Monica Lovinescu vorbește cu distanțarea pe care i-o oferă lipsa constrîngerilor ideologice, depărtarea de țară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
povățuia opoziția, sfidînd astfel avertismentul britanic de la 30 noiembrie. Valorificarea unor asemenea surse, dar În primul rînd a mesajelor schimbate aproape zi de zi Între cei doi Aliați presupunea stăpînirea unei mase uriașe de informații colaterale, condiție pe care comentariile autoarei o respectă cu puține excepții. Acestea sînt inadvertențe, eclipse de atenție. De pildă, la p. 14, succesiunea cronologică Între Întîlnirea de la Berlin a lui Ribbentrop cu Molotov (noiembrie 1939) și hotărîrea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică este inversată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-lea. Nu e vorba despre „școlile lui Haret” care au umplut țara de edificii standardizate, foarte caracteristice, ci de peste 40 de clădiri a căror prezență În peisajul capitalei se datorează lui D.A. Sturdza (legea din 1886). Aceste edificii, după cum observă autoarea, sugerează monumental și, totodată, austeritate, exactitate și disciplină. Ele corespund, de asemenea, unor exigențe de igienă care fuseseră nesocotite pînă atunci. Un tip de documente care nu s-a mai Învrednicit de atenție - cu excepția primei lucrări a lui Andrei Cornea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre acea epocă este ancorată, pentru cei mulți, În dificultăți economice și penurie alimentară: În această direcție se Îndreaptă ancheta de istorie orală la care Victoria Isabela Corduneanu adaugă și considerații teoretice despre această modalitate de a sonda trecutul recent. Autoarea a participat În 2001 la conferința națională organizată de IRIR, un fragment din comunicarea sa fiind publicat În 22. În sfîrșit, tot despre felul În care instituții și oameni din prezent se raportează la trecutul din care vin, este de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
comunist (a cărui legitimitate era prea rar pusă la Îndoială)? Aici, studiile cantitative sînt indispensabile, iar cele prezentate de Alina Mungiu-Pippidi În Politica după comunism sînt elocvente: chiar și În 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, În terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, Între altele, dincolo de Încrederea În Ion Iliescu, prin neîncrederea În instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date În Românii după ’89. Și În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, În terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, Între altele, dincolo de Încrederea În Ion Iliescu, prin neîncrederea În instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date În Românii după ’89. Și În acest context, e de remarcat că teoria situației istorice cu privire la sistemul politic românesc nu poate fi respinsă a priori. Ar rămâne neexplicate nenumărate elemente dacă am considera că discontinuitatea instituțională a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
până În anul 2010 inclusiv. Volumul I a fost in intregum revăzut și completat, și această nouă ediție stă la baza prelucrărilor ulterioare ale volumelor II și III ale Bibliografiei. Ultimele două volume constituie obiectul de cercetare al proiectului obținut de autoare În calitate de director de proiect de la Compania AtekSoftware Iași (cf. contract nr. 24/05.03.2007), Între anii 20072011. Pe lângă echipa inițială a proiectului, În această nouă cercetare a fost cooptat și tânărul student documentarist Lucian Băicianu, student al Facultății de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române (1757-2010) Volumul al II-lea by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/441_a_1141]
-
târziu, în povestirile Zile de arșiță (1966) și Tăcere și strigăt (1977). Tendința de a sparge clișeele și de a introduce soluții artistice proaspete este proprie și romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan romantic, și Cumpăna (1970). Romanul Vârsta de argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]