16,878 matches
-
prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie se vedea tot mai puțin... Sprâncene stufoase, frânte într-un unghi. Urechea cuminte, păgână, ca un fetiș al canibalilor. Ochi obosiți, încă albaștri, cenușii, ca de fum, dar sticloși, pleoapele roșii, riduri sub pleoape. Nas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei de grandomanie. Da, carne : să coboare pe la unsprezece până la colț, poate îi face rost chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dar ei spun că nu sunt la înălțimea maturității. Calc în străchini, adică.“ Deschide ochii, luna îl ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-are nevoie de cuvinte. Cei vechi te-au ales pivot al calendarului. Neîncrezători în uniformitatea și permanența soarelui. Te schimbi doar pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de acum, cercetători americani sau britanici, care, neavând ceva mai bun de făcut. periodic, descoperă roata: cică fumatul a fi, după părerea lor, pe primul loc în topul activităților care nu aduc nici un beneficiu. Ba dimpotrivă: am auzit că dacă avansezi în cariera asta de fumător, riști ca la un moment dat ultima țigară să se adeverească, mult mai curând decât s-ar fi estimat. Hai, nu vă speriați. Se pare că la orizont tot mai sclipește o speranță. Poate e
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doua a stagiului meu militar și muncesc Împreună cu ceilalți soldați din unitatea mea pe un șantier important, nu departe de locul În care s-a aflat tumulul acela. Unitatea este cazată În niște barăci pe care le mutăm pe măsură ce șantierul avansează, iar printre lucrurile pe care le purtăm după noi sunt și cărți din biblioteca unității. Într-o zi mi-a căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În loc de argumente. Acum sper că vă amintiți de cine e vorba pentru că tipii atât de Îngâmfați și fără nimic În cap cum era ăla sunt totuși rari. De altfel, atunci când dumneavoastră orbecăiați pe scări, eu eram Într-o discuție foarte avansată cu una Getuța de la FCTB pe tema stampelor japoneze pe care ar fi urmat să i le arăt. Îmi pare rău că În timp de băteați la ușă nu erați și Înăuntru să vedeți cât de expresivă putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care se ține târgul, misterele târgului și ele târgoveților. Este, mai degrabă, o evoluție a formelor pentru că fondul târgului e ceva ce n-a dispărut Încă. Dar când imaginația omului este provocată să schimbe la nivelul formelor, ea poate avansa atât de rapid și de departe Încât cineva care nu-i atent poate să nu mai recunoască deloc obiectul, rămas același, În noua lui formă. E aproape un cameleonism. Iată: o margine de pădure, nu departe de un lac, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în primul rînd? Sistemul meu de apărare se dovedește defect. Probabil, mă tem întîia oară, cu adevărat, de moarte și mă văd silit să constat cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu pare să fie din partea locului, dar a stabilit că jaful a fost mobilul pătrunderii în casă. Nu se pune problema, a adăugat un purtător de cuvânt, să fie învinuit domnul Winshaw, care se pare că este într-o stare avansată de șoc în urma incidentului. Investigațiile continuă și cititorii ziarului vor fi ținuți la curent cu orice nouă informație. Duminică-dimineața, a doua zi după petrecere, Mortimer era sfâșiat între două îndatoriri. Atașamentul față de familie, sau ce mai rămăsese din el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
undeva într-un fișet) care arătatu tumori mari în mijlocul pieptului: de fapt un limfom. Cuvântul nu-mi spunea nimic, așa că doctor Gilliam mi-a explicat că era o formă de cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de avansat? am spus eu. Adică nu e prea târziu ca să se mai facă ceva? Doctor Gilliam era o femeie înaltă cu părul negru-tăciune tuns scurt, ai cărui ochelari mici, cu rame aurii încadrau o pereche de ochi căprui șocanți și combativi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sat. Nu apare până mâine-dimineață. Te referi la Conrad? întrebă Phoebe răutăcioasă. Mi-ar plăcea să-l mai întâlnesc. Hilary îi aruncă o privire furioasă și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu prea e de... — Credeți că ar putea să mă ducă mâine la o plimbare, când vine pe aici? strigă Tabitha, cu ochii luminați se speranță. Îmi plac avioanele, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deja la prea multe de la ea, îngrijorată că preocuparea lui pentru trecut era obsesivă; chiar adolescentină. Era greu să-și amintească uneori că era cu șapte sau opt ani mai mare decât ea. Era îngrijorată că relația lor ar putea avansa prea repede, în direcții pe care ea nu le putea controla. Era îngrijorată că nu găsea nici un motiv real - dacă era cinstită cu ea însăși - pentru care o începuse. Se întâmplase totul prea repede - și din motive nepotrivite - pentru că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
omule, nu vezi unde calci? Sus de pe scară! Hai sus mamaie, nu știi că la astea dacă nu se-nchide ușa nu pornește? Vă rog, faceți puțin loc! Un’ să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință să fie. Și într-adevăr încă odată bunăvoința înfrânge legile geometriei, sau cel puțin le curbează ușor, le înmoaie și face din linii drepte arcuri de cerc, din inflexibila cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Galați, unde le-a dat și o casă și serviciu la Direcția Căilor Ferate Române, iar la Tibănești, P.P. Carp l-a împroprietărit cu cinci hectare de pământ arabil și un plug cu boi. După o perioadă de timp Petrache a fost avansat la serviciu într-un post de conducere în Ministerul Căilor Ferate, cum era atunci și a fost nevoit să-și vândă curțile de la Galați și să se mute la București, unde și-a cumpărat o locuință. Cât a trăit Petrache
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două; adversarul avînd timp să se refacă, în campania următoare apărea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și ei la fugă, și a figit și el cu observatorul britanic, și alergară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se, apoi se clătină pe picioare și se așeză Înapoi În praf. Aveam grijă de animale, spuse posomorât, fără să mi se adreseze. Atâta făceam, aveam grijă de animale. N-aveam ce să-i fac. Era duminica Paștilor și fasciștii avansau spre Ebru. Era o zi Întunecată și cenușie, cu cerul acoperit, așa că nu-și scoseseră avioanele. Treaba asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zăcea cu fața către zid. Nick privea senin Înainte. Zidul roz al casei din față se desprinsese de acoperiș și scheletul de fier al unui pat atârna contorsionat deasupra străzii. Doi austrieci morți zăceau În moloz, la umbra casei. Se avansa În oraș. Lucrurile mergeau bine. Brancardierii trebuiau să sosească curând. Nick Își Întoarse capul cu grijă și-l privi pe Rinaldi: — Senta, Rinaldi. Senta. Tu și cu mine am făcut Într-un fel pace cu ăștia. Rinaldi zăcea nemișcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când quazii vor ataca dispozitivul. Quazii se apropiau. Soldații legau castrapila unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar paleontologia ieșeană și românească a câștigat cu siguranță un specialist de valoare. Drumul par curs n-a fost ușor, ci plin de greutăți, generate de situația socio-politică (comunistă), dar și de invidia omenească. La l mai 1951 a fost avansată asistentă. Prin int roducerea normelor în învățământul superior (model sovietic), în noiembrie 1952 a fost transferată la Muzeul d e Is torie Naturală a Universității (director fiind N. Macarovici), unde a condus secția de Geologie (asistent, iar din 1964 șef
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de factură etnolingvistică apropiată. În acest complex d e li mbi, româna se distinge ca limbă tributară doar bazei sale t raco -latine, pe când albaneza, slava și maghiara au rezultat în urma evoluțiilor divergente ale substratului traco latin aflat în proces avansat de tranziție spre limba română. I.N.O.: Cu alte cuvinte, istoria limbii român e în seamnă și aducerea acasă a lexicului înstrăinat? M.L.: Firește, realizarea problemei istorice a limbii române înseamnă în primul rând aducerea acasă a lexicului înstrăinat de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rămîne o Întrebare pentru artiști. Poate din pricina uscăciunii. 17 000 + 2000, sînt 19 000 de ani de cînd trăiește bizonul ăla mort ca să-l admire lumea, cum tot cîteva milenii au și teatrul, dansul, arhitectura, despre muzică nu se poate avansa o ipoteză rezonabilă, se pierde În do majorul primordial, sub pom, teoretic trebuie să fie mai veche decît omul, nu-mi imaginez că Dumnezeu nu cînta deloc Înainte de Marea Sa Lucrare, cu atît mai mult cu cît nu văzuse omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ să fii omorît. Fuseserăm acolo toată dimineața, În locul din care plecase francezul Între două vîrste. Înțelegeam cum un bărbat poate vedea deodată clar cît de prostesc e să mori Într-un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]