16,546 matches
-
din acel moment pentru a denumi substanțele organice ce conțin carbon. În 1923 chimiștii germani Alwin Mittasch și Mathias Pier, ce erau angajati ai BASF, au pus bazele unei tehnologii care transforma gazul de sinteză (un amestec între monoxid de carbon, dioxid de carbon și hidrogen) în metanol. Invenția a fost patentată la 12 ianuarie 1926. Acest proces era realizat în prezența unor catalizatori de oxid de magneziu sau de crom și era realizat în condiții de presiune cuprinsă între 50
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
pentru a denumi substanțele organice ce conțin carbon. În 1923 chimiștii germani Alwin Mittasch și Mathias Pier, ce erau angajati ai BASF, au pus bazele unei tehnologii care transforma gazul de sinteză (un amestec între monoxid de carbon, dioxid de carbon și hidrogen) în metanol. Invenția a fost patentată la 12 ianuarie 1926. Acest proces era realizat în prezența unor catalizatori de oxid de magneziu sau de crom și era realizat în condiții de presiune cuprinsă între 50 și 220 atm
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
acetonă, 10-15% acetat de metil, 1-3% acetaldehidă, 0,5-1% alcool alilic. Fracțiile de la începutul distilării celei alcoolice cum și cele de la sfârșit sunt amestecate și comercializate sub denumirea de „spirt denaturat”. Materia primă - amestecul format dintr-o parte oxid de carbon și două părți de hidrogen (gazul de sinteză) - este trecută sub presiunea de 200-300 atm și o temperatură de 300-400 ° C, peste catalizatori (oxid de zinc și oxid de crom). Condițiile de reacție trebuie respectate deoarece materia primă, la alte
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
temperaturi mai ridicate, alături de metanol se mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția: Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO, o reacție puternic endotermă: Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO, apă și CH
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
mai obțin alcooli superiori, îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția: Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO, o reacție puternic endotermă: Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO, apă și CH netransformat, este comprimat la presiunea necesară
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
îndeosebi alcool izobutilic. Sinteza metanolul este descrisă de reacția: Obținerea gazului de sinteză prin conversia metanului se poate realiza catalitic în prezența oxigenului, a vaporilor de apă și dioxid de carbon. Aburul favorizează trecerea oxidului de carbon în bioxid de carbon, iar în exces de acest compus, echilibrul se deplasează spre formare de CO, o reacție puternic endotermă: Gazul de sinteză obținut, după ce sunt îndepărtate urmele de CO, apă și CH netransformat, este comprimat la presiunea necesară și trimis la reactorul
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
netransformat, este comprimat la presiunea necesară și trimis la reactorul de sinteză a metanului. Metanolul brut obținut trebuie eliberat de impurități (gaze dizolvate, eter metilic, alcooli superiori, urme de acizi, etc.). Molecula de metanol este alcătuită dintr-un atom de carbon, unul de oxigen si patru de hidrogen. Ca unități structurale, are o grupare metil ce prezintă o simterie trigonală și una hidroxil. Aceasta este constituită dintr-un atom de hidrogen și unul de oxigen hibridizat sp ce are două perechi
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
de hidrogen. Ca unități structurale, are o grupare metil ce prezintă o simterie trigonală și una hidroxil. Aceasta este constituită dintr-un atom de hidrogen și unul de oxigen hibridizat sp ce are două perechi de electroni liberi. Unghiul dintre carbon, oxigen și atomul de hidrogen este de 108.9 °, valoare apropiată de cea existentă într-un tetraedru (109.47 °), iar cel al grupării metil este de 109 °. Lungimea legăturii dintre carbon și oxigen este de 1,43 Å, cea dintre
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
ce are două perechi de electroni liberi. Unghiul dintre carbon, oxigen și atomul de hidrogen este de 108.9 °, valoare apropiată de cea existentă într-un tetraedru (109.47 °), iar cel al grupării metil este de 109 °. Lungimea legăturii dintre carbon și oxigen este de 1,43 Å, cea dintre carbon si hidrogen este de 1,10 Å, iar cea dintre oxigen și hidrogen are o valoare mai mică (0,96 Å), fapt datorat electronegativității ridicate a oxigenului. Diferența de electronegativitate
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
oxigen și atomul de hidrogen este de 108.9 °, valoare apropiată de cea existentă într-un tetraedru (109.47 °), iar cel al grupării metil este de 109 °. Lungimea legăturii dintre carbon și oxigen este de 1,43 Å, cea dintre carbon si hidrogen este de 1,10 Å, iar cea dintre oxigen și hidrogen are o valoare mai mică (0,96 Å), fapt datorat electronegativității ridicate a oxigenului. Diferența de electronegativitate între carbon și oxigen și între hidrogen și oxigen determină
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
oxigen este de 1,43 Å, cea dintre carbon si hidrogen este de 1,10 Å, iar cea dintre oxigen și hidrogen are o valoare mai mică (0,96 Å), fapt datorat electronegativității ridicate a oxigenului. Diferența de electronegativitate între carbon și oxigen și între hidrogen și oxigen determină existența unui deficit de densitate electronică în jurul grupării metil și în jurul atomilor de hidrogen și un surplus asociat perechilor de electroni liberi ai oxigenului. Rezultă astfel un moment de dipol molecular ce
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
grăsimi vegetale și uleiuri. pKa-ul metanolului are o valoare de 16. În reacție cu acizi puternici, cum ar fi acidul sulfuric, el se poate protona. Bazele puternice deprotonează molecula de alcool. Metanolul arde cu flacără albăstruie folosind dioxid de carbon și apă. Poate fi oxidat cu bicromat de potasiu acid, dicromat de sodiu acid sau cu permanganat de potasiu pentru a forma formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe la acid formic
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
bicromat de potasiu acid, dicromat de sodiu acid sau cu permanganat de potasiu pentru a forma formaldehidă. Dacă agentul de oxidare este în exces, atunci formaldehida se va oxida mai departe la acid formic și mai apoi la dioxid de carbon și apă. O altă modalitate de a obține formaldehida este de a trece vaporii de alcool peste cupru înroșit adus la 300 °C. Doi atomi de hidrogen sunt eliminați din fiecare moleculă, obținându-se și hidrogen gazos, realizându-se astfel
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
iodhidric este de a forma iodura de metil, specie ce urmează a reacționa cu complexul de rodiu. În ciclul catalitic, are loc o adiție oxidativă a [Rh(CO)I] la iodura de metil, urmată de coordinarea și introducerea monoxidului de carbon în moleculă, formându-se un complex acil. Apoi se elimină acidul iodhidric prin reducerea complexului. Iodura de acil este ulterior hidrolizată, obținându-se acidul acetic. Prin modificarea condițiilor de reacție se poate obține anhidrida acetică pe aceeași linie de producție
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
-se despărți, fiind turnate dintr-o singură bucată. Arborele cotit se confecționează prin două procedee: prin turnare sau forjare. Arborele cotit turnat, se confecționează din fontă aliată, modificată prin operația de turnare, sau oțel de calitate cu conținut mediu de carbon. La arbori mai solicitați, se utilizează oțeluri aliate cu Cr, Ni, etc. care au o rezistență la rupere superioară. Arborele cotit este confecționat din aceste materiale pentru a rezista la solicitările de încovoiere, răsucire și uzură. Arborii cotiți de mărime
Arbore cotit () [Corola-website/Science/313833_a_315162]
-
de anestezie etc În scufundarea autonomă amestecurile respirabile sunt utilizate în aparatele autonome cu circuit semiînchis, circuit închis, sau circuit mixt numite și recirculatoare deoarece o parte sau tot gazul este recirculat printr-un cartuș epurator care reține bioxidul de carbon. Sunt folosite și în activitățile de scufundare profesională cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, case submarine și laboratoare hiperbare. Gazele neutre (inerte) folosite sunt: heliu, neon, argon; se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
anual un număr de peste 300.000 de frunze, însumând o suprafață verde de aproximativ 600 mp. Într-o zi de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
de manevrare. În caz de urgență, se poate detașa lestul, turela ridicându-se la suprafață deoarece are flotabilitate pozitivă. Instalație cu ajutorul căreia se menține calitatea atmosferei din incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
caz de urgență, se poate detașa lestul, turela ridicându-se la suprafață deoarece are flotabilitate pozitivă. Instalație cu ajutorul căreia se menține calitatea atmosferei din incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
incinta hiperbară. <br/br>Principalii poluanți ai atmosferei incintelor hiperbare sunt bioxidul de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de hidroxidul de sodiu aflat în calcea sodată
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
de carbon, oxidul de carbon, iar în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de hidroxidul de sodiu aflat în calcea sodată, hidrocarburile sunt reținute de cărbunele activ din filtre, iar oxigenul consumat este
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
în cazul scufundărilor la mare adâncime cu turela închisă se adaugă hidrogenul sulfurat, mercaptanii și hidrocarburile conținute în apa mării. Bioxidul de carbon este eliminat cu ajutorul calcei sodate sau hidroxidul de litiu, oxidul de carbon este transformat în bioxid de carbon cu ajutorul unor catalizatori pe bază de platină, hidrogenul sulfurat și mercaptanii pot fi eliminați de hidroxidul de sodiu aflat în calcea sodată, hidrocarburile sunt reținute de cărbunele activ din filtre, iar oxigenul consumat este înlocuit în mod manual sau automat
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
care putea fi utilizat atât pe uscat în medii toxice cât și sub apă. Aparatul a fost construit în producție de serie la firma Siebe Gorman din Anglia. 1897: George Jaubert inventează substanța numită oxilită utilizată pentru reținerea bioxidului de carbon. 1899: Desgrez și Balthasard au inventat un aparat de respirat sub apă cu eliberare de oxigen pentru inspir și reținerea bioxidului de carbon din expir prin procese chimice. 1902: Dräger AG proiectează primul aparat de respirat pentru securitate minieră urmat
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
firma Siebe Gorman din Anglia. 1897: George Jaubert inventează substanța numită oxilită utilizată pentru reținerea bioxidului de carbon. 1899: Desgrez și Balthasard au inventat un aparat de respirat sub apă cu eliberare de oxigen pentru inspir și reținerea bioxidului de carbon din expir prin procese chimice. 1902: Dräger AG proiectează primul aparat de respirat pentru securitate minieră urmat în anii următori de aparate de respirat sub apă pentru scafandrii. 1911: Robert Davis manager la firma Siebe Gorman & Co.Ltd., concepe un
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
sunt aparatele la care o parte din amestecul respirator expirat este evacuat în mediul acvatic exterior, cealaltă parte fiind reciclată și reintrodusă în circuitul de respirație după ce a fost trecută printr-un cartuș epurator unde a fost reținut bioxidul de carbon. După tipul amestecului respirator folosit recirculat oarele cu circuit semiînchis pot fi: Aparatele de respirat în circuit semiînchis sunt caracterizate printr-o autonomie ridicată și printr-un randament al scufundării crescut și sunt concepute special atât pentru scufundări cu caracter
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]