15,922 matches
-
Alexandru Averescu în Partidul Popular, Sadoveanu și-a motivat alegerea sa, într-o scrisoare a Octavian Goga, având convingerea că intelectualitatea are resursele necesare pentru a participa în politică: "S-ar părea că este în primul rând nevoie de contribuția intelectualilor, într-o epocă în care nivelul intelectual global este în scădere.” Sinceritatea lui a fost pusă la îndoială de către contemporanii săi: atât de prietenul său Gheorghe Jurgea-Negrilești și comunistul Petre Pandrea din cauza solicitării, în 1926-1927, de către Sadoveanu și Păstorel Teodoreanu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
o revistă culturală. Mai târziu a cheltui banii pe garderoba sa personală. În schimb, Adrian Cioroianu ia act de faptul de episodul cu Partidul Poporului, și mai ales „circumspecția reciprocă” între Sadoveanu și Partidul Național Liberal, subliniind simpatia scriitorului pentru „intelectualii de stânga”. Sine o marxist, Ovid S. Crohmălniceanu a sugerat că, încă din 1930, atitudinea lui Sadoveanu a fost destul de asemănătoare cu cea avută de grupurile comuniste. În timpul anilor '30, pe vremea când era la conducerea "Adevărul"ui, Sadoveanu a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Dobrogea de Sud și din Hunedoara, precum și pe oamenii anonimi care au trimis scriitorului pachete cu copii distruse ale volumelor sale. În aprilie 1937, campania anti-Sadoveanu a fost privită cu indignare de mai multe personalități publice, care au publicat „Apelul intelectualilor”, semnat de Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Petru Groza, Victor Eftimiu, George Topîrceanu, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Alexandru A. Philippide, Constantin Balmuș și alții. Denunțând această campanie ca fiind o „asasinare morală”, apelul făcea referire la faptul că Sadoveanu este autorul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mediul academic, de asemenea și ai clandestinului Partid Comunist Român , să semneze o scrisoare deschisă care cerea condamnarea alianței României cu Germania nazistă. Conform activistului comunist Belu Zilber, care a luat parte la această acțiune, Sadoveanu, ca și prietenii săi, intelectualii Dimitrie Gusti, Simion Stoilow și Horia Hulubei, a refuzat să semneze acest document. Tot conform lui Zilber, Sadoveanu își motivează acest refuz din cauză că el considera că acea scrisoare nu trebuia să fie adresată lui Antonescu, ci Regelui Mihai. Totuși, "Păuna-Mică
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
care își face simțită prezența în cultură și în educația publică. Criticile aduse alegerilor morale ale lui Sadoveanu far referire și la faptul că, în timp ce el a dus un trai de lux, mulți dintre colegii lui de generație și alți intelectuali erau persecutați sau chiar încarcerați în condiții inumane. După ce a tolerat epurarea din cadrul Academiei Române, după cum menționează Cioroianu, Sadoveanu acceptă să fie coleg cu noua generație reprezentată de „personaje minore din punct de vedere cultural, dar de care noul regim avea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
cu adevărat unul din ei, susținând că dorința lui Sadoveanu era ca democrația să fie în mâinile oamenilor, „un model de cameleonism”. Conform istoricului Vladimir Tismăneanu, Sadoveanu, ca și Parhon, George Călinescu, Traian Săvulescu și alții, a fost unul dintre „intelectualii non-comuniști” atrași de Partidul Comunist Român și al său regim comunist (Tismăneanu evidențiază și faptul că unul din factorii acestui proces erau relațiile bune în care se afla cu Gheorghiu-Dej, cel din urmă având abilitatea de a părea „inofensiv”). Alții
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un mesaj codificat trimis de Sadoveanu altor francmasoni, avertizându-i de pericolul pe care îl prezentau sovieticii asupra organizației. Istoricul constată că, deși mesajele acestea nu erau unele sincere, declarațiile lui Sadoveanu au fost un model de urmat pentru alți intelectuali cum ar fi cazul lui Cezar Petrescu. Alte declarații făcute de Sadoveanu afișau, de asemenea, o anumită neconcordanță în declarații, așa cum este cazul unei prelegeri din 1952 ținută în fața tinerilor scriitori care au participat la Școala de literatură controlată de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
acuzandu-i de neonazism, fascism și atitudini anti-românești, motiv pentru care președintele a sesizat Curtea Constituțională, iar Mircea Mihăieș a decis să-l dea in judecată pe șeful Guvernului . De către prieteni este etichetat ca „intelectual conservator de dreapta”, de către dușmani „intelectualul lui Basescu”. Patapievici este un susținător al politicilor economice libertariene, argumentând că este "cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire". În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
pe care l-a apărat atunci când, în 2007, Parlamentul a început o procedură de suspendare, dar acuza dezacordurile dintre președinte și prim-ministru pe Constituția română. Criticii lui Băsescu i-au etichetat pe Patapievici, Gabriel Liiceanu, și Vladimir Tismăneanu ca "Intelectuali lui Băsescu", etichetă respinsă de cei trei. Ca motivație pentru partizanatul politic, consideră că trăiește un război inițiat de partidele politice care vor să ajungă la putere, un război civil, in care viața "„a devenit irespirabilă pentru majoritatea românilor”". Cu
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
artistic și politehnic în 1841 prin inaugurarea școlii de arte și meserii, extinzînd rețeaua școlilor primare, scriind manuale, alcătuind programe analitice. Realizarea să de căpetenie rămîne însă Academia Mihaileana, deschisă în 1835, institut care va deveni o adevarată pepiniera de intelectuali instruiți. Un alt tărîm în care contribuția lui Gheorghe Asachi poate fi considerată hotărîtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova inițiatorul presei în limba română, scoțînd primul ziar românesc Albina românească. Văzînd în presa un excelent instrument de informare
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război. Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența "pictorului diletant
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
prieteni un ziar temporar de stânga si a activat ulterior ca publicist politic. A participat la revolta din iunie în fruntea muncitorilor din Paris. Având în vedere preluarea treptată a puterii de către conservatori, se simțea din ce în ce mai frustrat, ca mulți tineri intelectuali dedicați acestei revoluții. După lovitura de stat din 02 decembrie 1851, Louis-Napoléon Bonaparte fiind ales președinte al Republicii Franceze, Baudelaire s-a retras la o viață ca scriitor apolitic , limitându-se la poezie, proză scurtă, eseuri, portrete ale autorilor și
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
iar la Sighet (”închisoarea elitelor”) a murit la sfârșitul lui 1950. Dacă a murit din pricina bolilor sau a relelor tratamente, nimeni nu știe, dar lipsa de tratament în cazul bolilor grave rămâne în categoria ”rele tratamente”. Rostul și destinul acestui intelectual de marcă simbolizează caracterul cinic al regimului exterminaționist totalitar comunist, unde oamenii erau aruncați în închisori fără judecată, iar familiile nu știau nimic despre ei: În 1951, deci, când Mihail Manoilescu nu mai exista, i s-a intentat un proces
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
Deși fusese omorât de multă vreme, ani de zile autoritățile au refuzat să le spună rudelor despre soarta lui Mihail Manoilescu. Abia în 1958, familia a fost anunțată de moartea sa. Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai loiali intelectuali față de regele Carol al II-lea. Versiunea sa cu privire la necesitatea aducerii în țară a celui care fusese îndepărtat de către liberali este expusă memoriile sale (publicate abia după căderea comunismului) și diferă substanțial de versiunile prezentate de către detractorii săi . Mihail Manoilescu
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din care a efectuat traduceri. A utilizat pseudonimele literare Stephan Petică, Ștefan, St. P., Sentino, Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
nr. 1168, 11 iunie 1989. "Teoria revoluției", semnat St. Petică, IV, nr. 1170, 13 iunie 1898. "Mizeria parăzilor", semnat St. P., IV, nr. 1172, 16 iunie 1898. "Teatrul la țară", semnat St. P., IV, nr. 1173, 17 iunie 1898. "Supraproducția intelectualilor," semnat Ștefan, IV, nr. 1176, 20 iunie 1898. "Decadența Patriotismului," semnat St. Petică, IV, nr. 1177, 21 iunie 1898. "Doina", semnat St. P., IV, nr. 1178, 23 iunie 1898. "Exploatarea telegrafiștilor", semnat Ștefan, IV, nr. 1179, 24 iunie 1898. "Dușmanii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1933-1934 a predat cursul "Logica științelor exacte" (nu a fost litografiat). Prin prelegerile și cursurile susținute, în calitate de profesor al Universității bucureștene și ca unul din ideologii principali ai legionarismului și un apologet al fascismului românesc - influențează tânăra generație, determinând mulți intelectuali ai vremii să se îndrepte spre extrema dreaptă. Această activitate politică a dus la întemnițarea sa la Miercurea Ciuc, împreună cu alți discipoli ai săi. La 1 ianuarie 1934 Anton Dumitrescu publică în "Șantier" articolul "Nae, năismul". 2 ianuarie 1934 - în urma asasinării
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
a fost înființarea în 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Național "Samuil Vulcan". Înființarea gimnaziului de la Beiuș a fost un eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a format intelectuali români care au devenit purtători ai emancipării culturale și politice a românilor transilvăneni. La 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Române a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuș-Vașcău, în care din ordinul Consiliului Național Român Central au fost
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
destinații importante includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț. Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști. La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova, constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea, aceste culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german. În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa, care au avut drept rezultat proclamarea republicii în Franța, intelectualii și oamenii de rând au adus revoluția de la 1848 și în Confederația Germană. Speriați, monarhii au acceptat, în primă instanță, cererile revoluționarilor. În aceste împrejurări, regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
istoric să demisioneze în semn de protest. Pentru a primi imprimatur, Iorga a apelat la prietenii intelectuali, reușind să-și asigure sprijinul familiei Callimachi. Înainte de sfârșitul anului, familia Iorga se afla în Budapesta, unde istoricul stabilește legături strânse cu alți intelectuali români originari din Transilvania care susțineau Memorandumul Transilvaniei, prin care solicitau pentru populația română drepturi etnice egale cu cele ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare. Interesat de recuperarea contribuțiilor române despre Istoria Transilvaniei, în principal
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
O antologie a literaturii române”). În același an, statul francez i-a acordat lui Iorga cea mai mare distincție a sa, Legiunea de onoare. Ca președinte fondator al Asociației Bibliotecilor publice din România, Iorga a ținut legătura cu mai tinerii intelectuali transilvăneni: a luat parte la reorganizarea Universității Franz Joseph, reușind să înlocuiască predarea în limba maghiară cu cea în limba română, unde i-a întâlnit pe cărturarii Vasile Pârvan și Vasile Bogrea (care l-au primit cu apelativul „geniul nostru
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
maghiară cu cea în limba română, unde i-a întâlnit pe cărturarii Vasile Pârvan și Vasile Bogrea (care l-au primit cu apelativul „geniul nostru protector”), și a publicat o laudă la adresa poetului tradiționalist Lucian Blaga. A ținut corespondența cu intelectualii din toate regiunile, și este românul căruia i s-au trimis cele mai multe scrisori în istoria Poștei Române În timpul unei călătorii în jurul României, a mai scris 30 de cărți, printre care "Histoire des roumains de la Peninsule des Balcans" („Istoria românilor din
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din Uniunea Sovietică pentru a fi îngropate în România. În 1935 a publicat o nouă variantă a volumului "Istoria lui Mihai Viteazul", "Originalitatea lui Dimitrie Cantemir", "Comemorarea unirii Ardealului" și două volume de "Memorii". Celelalte eseuri erau despre cariera celebrilor intelectuali ai secoului al XVII-lea Antim Ivireanul, Axinte Uricariul și Constantin Cantacuzino). Împreună cu fiica sa, Liliana, a lansat și un ghid al Bucureștiului. În 1936 a predat la Universitatea din Paris, și a ținut o conferință la "Société des études
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]