16,549 matches
-
reducționistă a acestora cu scopul de a produce daune onoarei sau demnității unei persoane. Instrumentalizarea poate ascunde intenția de șantaj, dezinformare sau manipulare, propagandă sau răzbunare. Excepție fac situațiile de documentare superficială sau neprofesională și alegerea unei perspective greșite din partea jurnalistului. Publicitatea imaginii și a numelui fără acordul persoanei - privește demersul editorial și mai puțin documentarea. Este vorba de publicitatea abuzivă a vieții personale a persoanelor, fie că se află în spațiul public, fie în cel privat: simpli cetățeni în spațiul
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
CP). În ambele cazuri este acceptată proba verității „dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim”(Art.207 CP), fără a fi definit cu precizie ce este „interes legitim”. Prezentarea adevărului trebuie să fie fundamentală pentru jurnaliști, deoarece adevărul este sursa principală de legitimitate și credibilitate a acestora. Adevărul comun - un enunț care corespunde realului sau corespunde intenției inițiale, a ceea ce se pretinde a fi Adevărul jurnalistic este un demers legat de un fapt oarecare și prezentat
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
este sursa principală de legitimitate și credibilitate a acestora. Adevărul comun - un enunț care corespunde realului sau corespunde intenției inițiale, a ceea ce se pretinde a fi Adevărul jurnalistic este un demers legat de un fapt oarecare și prezentat cu mijloacele jurnalistului. Adevărul mediatic - este adevărul despre un fapt care rezultă din demersul întregului sistem media. Adevărul științific - presupune un demers metodologic mai complex și cu mijloace de expresie diferite. Intre aceste accepțiuni ale adevărului există diferențe mari, ce privesc forma și
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
în sine presupunea activitatea de documentare, redactare și prezentare a unor materiale mediatice. Acesta are o componentă de autonomie, dar este și parte a demersului media. Criteriul principal de apreciere (măsurare) a adevărului în jurnalism este corectitudinea faptelor prezentate, adică jurnalistul nu tinde spre un adevăr universal și absolut, ci doar spre unul factual. Ceea ce publică jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare. Se
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
componentă de autonomie, dar este și parte a demersului media. Criteriul principal de apreciere (măsurare) a adevărului în jurnalism este corectitudinea faptelor prezentate, adică jurnalistul nu tinde spre un adevăr universal și absolut, ci doar spre unul factual. Ceea ce publică jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare. Se pot identifica patru criterii ale acestui acord perpetuu: interesul public, interesul publicului, interesul profesional al jurnalistului
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
media. Criteriul principal de apreciere (măsurare) a adevărului în jurnalism este corectitudinea faptelor prezentate, adică jurnalistul nu tinde spre un adevăr universal și absolut, ci doar spre unul factual. Ceea ce publică jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare. Se pot identifica patru criterii ale acestui acord perpetuu: interesul public, interesul publicului, interesul profesional al jurnalistului și potențialul mediatic al faptului prezentat. Adevărul așadar înseamnă
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
jurnaliștii este întotdeauna urmarea unui acord spontan între public, jurnaliști, editori și patroni cu privire la relevanța publică sau pentru public a unui eveniment, fapt, întâmplare. Se pot identifica patru criterii ale acestui acord perpetuu: interesul public, interesul publicului, interesul profesional al jurnalistului și potențialul mediatic al faptului prezentat. Adevărul așadar înseamnă a prezenta în mod veridic, pe cît posibil complet, cauzal și explicativ, desfășurarea unui eveniment sau natura unei probleme/situații, pornindu-se de la evidențe, faptele cele mai primare și incontestabile, uneori
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
între personalul care produce conținutul publicistic și cel care îl vinde, fie ca spațiu publicitar, fie ca produs propriu-zis. Agenții publicitari nu trebuie să aibă nici un fel de influență asupra conținutului editorial. Interesul public este interesul general al comunității căreia jurnalistul i se adresează și privește probleme comune la nivel local, național, politic, economic, sportiv etc. Nu este același lucru cu interesul publicului, adică ceea ce este trezește interesul, în sensul de curiozitate, pentru public și este diferit și de publicul țintă
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
față ar trebui să fie sinonimă cu loialitatea față de profesiune. Pe de altă parte, loialitatea față de instituția de presă de cine/ce este determinată de un contract juridic saunu de unul de onoare. David Randall afirmă, în mod paradoxal, că „Jurnalistul nu trebuie să datoreze loialitate nimănui", punând totul în ecuația unor interdicții, din care cea mai importantă este cea a angajamentului politic al jurnalistului. Dacă acesta dorește să adere la anumite idei, platforme, curente sau grupări politice, atunci trebuie să
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
de un contract juridic saunu de unul de onoare. David Randall afirmă, în mod paradoxal, că „Jurnalistul nu trebuie să datoreze loialitate nimănui", punând totul în ecuația unor interdicții, din care cea mai importantă este cea a angajamentului politic al jurnalistului. Dacă acesta dorește să adere la anumite idei, platforme, curente sau grupări politice, atunci trebuie să anunțe public acest lucru. Același lucru îl poate face explicit și o instituție media, o practică de altfel frecvent întâlnită mai ales în presa
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
anumite idei, platforme, curente sau grupări politice, atunci trebuie să anunțe public acest lucru. Același lucru îl poate face explicit și o instituție media, o practică de altfel frecvent întâlnită mai ales în presa scrisă. De obicei însă, când un jurnalist face o asemenea declarație de partizanat, el va evita să se implice în activități jurnalistice care au o legătură cu acel curent sau grup politic la care el este atașat, iar dacă aceasta nu este posibil, va încerca să fie
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
politic la care el este atașat, iar dacă aceasta nu este posibil, va încerca să fie imparțial în demersul său și să evite comentariile care ar putea fi interpretate ca fiind tendențioase. De asemenea, este de la sine înțeles că un jurnalist nu poate ocupa, în același timp, și o funcție guvernamentală, decât dacă încetează calitatea de jurnalist pe parcursul ocupării funcției oficiale. În caz contrar, s-ar afla sub efectul interdicției dublei loialități. Etica profesională se naște pornind de la discurs, prin tematizarea
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
imparțial în demersul său și să evite comentariile care ar putea fi interpretate ca fiind tendențioase. De asemenea, este de la sine înțeles că un jurnalist nu poate ocupa, în același timp, și o funcție guvernamentală, decât dacă încetează calitatea de jurnalist pe parcursul ocupării funcției oficiale. În caz contrar, s-ar afla sub efectul interdicției dublei loialități. Etica profesională se naște pornind de la discurs, prin tematizarea sensibilității etice prezente, și ajungând la transformarea sa în practică efectivă. Așadar, aceasta ia naștere prin
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
beneficiază de suportul și mijloacele de coerciție administrativă și pot fi confundate cu regulamentele de ordine interioară, plasându-se la jumătatea drumului dintre legislația autoimpusă și dreptul comun. Cel mai adesea, ele fac parte din contractul de muncă pe care jurnalistul îl semnează la angajare. Deontologia este folosită astăzi cu două accepțiuni: Tezele deontologice nu devin normative și pragmatice decât atunci când sunt proiectate într-un cod autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională. Codurile conțin de obicei interdicții și
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
sau comună. Primul se referă la codurile autoimpuse, iar în al doilea caz este vorba de coduri sau prescripții deontologice emise de sistemele legale comune. Codurile autoimpuse au menirea de a creea cadrul profesional pentru libera exercitare a profesiunii de jurnalist, dar și de a proteja societatea împotriva abuzului generat de aceste libertăți. În general, acestea sunt adaptate specificului activității, sunt flexibile, neabuzive, agreate de comunitatea în cauză. Primele coduri etice datează din perioada interbelică, în SUA, preocupări existând și în
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
apărării libertății și independenței presei și mai puțin asupra propriei activități. Deși au existat mai multe forme asociative ale jurnalistilor, Societatea ziariștilor români (SZR), Asociația ziariștilor din România (AZR), Uniunea ziariștilor profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
profesioniști (UZP), de sorginte sindicală, care luptau pentru drepturile jurnaliștilor, niciuna n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România cu jurnaliști, mai mult patronală decât sindicală, asociația CRP funcționează în egală măsură ca instanță profesională și ca structură de lobby economic sau profesional. Ceea ce lipsește în jurnalismul românesc este tocmai
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
n-a produs un cod deontologic. Singura construcție de acest gen, în bună măsură recunoscută, aparține Clubului Român de Presă (CRP), care a convenit asupra unui Cod deontologic al jurnalistului. Reunind reprezentanți ai principalelor trusturi de presă din România cu jurnaliști, mai mult patronală decât sindicală, asociația CRP funcționează în egală măsură ca instanță profesională și ca structură de lobby economic sau profesional. Ceea ce lipsește în jurnalismul românesc este tocmai o organizație puternică de largă recunoaștere și acoperire și care să
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
(n. 29 august 1962, Giurgiu, județul Giurgiu) este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru Copii și Tineret, director al portalului Literatură Copii și al site-ului Identitate Românească A urmat cursurile Universității
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
(n. 21 mai 1943, Negrilești, Vrancea — d. 29 iulie 2007) a fost un profesor, scriitor și jurnalist român. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București și și-a încheiat studiile universitare cu teza de licență „Proza lui Mircea Eliade”, având ca îndrumător pe profesorul Eugen Simion. Dumitru a moștenit meșteșugul cuvântului de la tatăl său, care
Dumitru Pricop () [Corola-website/Science/326020_a_327349]
-
Toți oamenii președintelui (în ) este un film politic american din 1976, regizat de Alan J. Pakula. Filmul reprezintă o ecranizare a cărții de nonficțiune din 1974 cu același nume scrisă de Bob Woodward și Carl Bernstein, cei doi jurnaliști care au investigat scandalul Watergate pentru ziarul "The Washington Post". Scenariul a fost scris de William Goldman, iar filmul a fost produs de Walter Coblenz. Rolurile principale sunt interpretate de Robert Redford (Woodward) și Dustin Hoffman (Bernstein). În iunie 1972
Toți oamenii președintelui (film) () [Corola-website/Science/326022_a_327351]
-
ghicitori și metafore, dar îl sfătuiește pe Woodward să "urmărească circuitul banilor". Woodward și Bernstein descoperă relații între spărgători și mii de dolari din contribuții de campanie deturnați de la Comitetul pentru realegerea președintelui Nixon (CRP, or CREEP). Bradlee și alți jurnaliști de la "Washington Post" nu agreează încrederea celor doi reporteri tineri în surse anonime, cum ar fi Deep Throat, și se întreabă de ce administrația Nixon ar risca să încalce legea atunci când este probabil ca președintele să-l învingă pe candidatul democrat
Toți oamenii președintelui (film) () [Corola-website/Science/326022_a_327351]
-
fost lansate numai pe CD, toate CD-urile au fost ambalate în ambalaj tip digipack; toate CD-urile în sine au purtat același caracter chinezesc în negru pe fața non-redare a discului. Casa de discuri a acumulat laude din partea unor jurnaliști de muzică a acelui timp. Revista Coda a scris: "Seria Em:t va merge cu siguranță în istorie ca fiind la fel de importantă, în anii '90, precum albumele lui Brian Eno, au fost în anii '70", iar revista de muzica de
Em:t Records () [Corola-website/Science/326049_a_327378]
-
(n. 4 iunie 1938, Ploiești, România) este un dramaturg, poet, prozator, jurnalist și specialist în administrația publică român, fiind unul dintre cei mai prolifici dramaturgi în viață din generația optzecistă. A publicat 25 de cărți - teatru, poezie și proză, 25 comedii din care i s-au jucat 10. Născut la 4 iunie
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
scoasă în afara legii), devenind între anii 1976 - 1981 o lojă pseudomasonică, o societate secretă (în contradicție cu Constituția italiană ce interzice lojile secrete). era după cum îi spune și numele o lojă masonică de propagandă, în cadrul P2 au fost înscriși scriitori, jurnaliști, muzicieni, în general oameni care puteau să promoveze scopul lojii în lume. Mulți politicieni puternici ai Italiei au făcut parte din P2, inclusiv diverși membri ai guvernului, iar din anii ’50 loja a fost infiltrată în mafia. Atât premierul Silvio
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]