16,589 matches
-
Începe să scrie versuri latinești și, în special, lucrări cu caracter literar, istoric, filosofic și științific, majoritatea în germană și latină. În 1663 publică volumul "“Breviculus Pyrotehniae”" cu exemple practice în domeniul pirotehnic. Volumul dovedește că a avut acces la manuscrisul primului rachetist din lume, sibianul Conrad Haas. Întors în Transilvania, Valentin ocupă diferite funcții pe lângă magistratul Sibiului începând cu anul 1668. Versifică în continuare și, într-un poem, publicat în 1671, descrie descoperirea gazului metan, lângă Bazna, de către niște ciobani
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul 1884 Editura „Frații Șaraga”, numită apoi „Librăria Școalelor”, care poate fi considerată o predecesoare a „Bibliotecii pentru toți”. Eu au editat
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
Elias Șaraga, "„se știe că ținta principală a colecțiunii noastre este de a da lumină pe lângă producțiunile literare contemporane și operele scriitorilor noștri vechi, punându-le la dispoziția publicului cititor cu un preț infim”. A donat un număr mare de manuscrise, documente și monede vechi Academiei Române și Muzeului Național de Antichități. În anul 1891, Elias Șaraga devine primul donator de timbre și formulare postale pentru Muzeul Poștei din București. În anul 1906, a donat și călimara cu cerneală folosită în tipografia
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
Academiei Mihăilene, Sfințirea Mitropoliei, Cucerirea Griviței, Aniversarea lui Cuza Vodă, Comemorarea a 20 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu etc.). Pentru aceste fapte, i s-a conferit medalia de aur „Serviciul credincios” (1888) ca „recompensă pentru donațiunile de documente, manuscrise și monede vechi ce au făcut Academiei Române și Muzeului Național” și apoi „Meritul Cultural” în iulie 1939, pentru întreaga sa activitate editorial-cultural-literară. În perioada interbelică a suferit unele persecuții, datorate originii sale evreiești. Rămas singur în Iași, după ce copiii săi
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
etnografie-folclor, arhiva documentară și biblioteca "Sim.Sam.Moldovan-Ionel Bota" de carte și presă veche. În anul 1968, a luat ființă expoziția permanentă de istoria culturii care a fost reorganizată în anii 1973 și 1982. În cadrul acestei expoziții se găsesc tipărituri, manuscrise, afișe și documente, costume ,recuzită, accesorii. Printre piesele de excepție, se remarcă lista originală de subscripție pentru construirea teatrului (1817), și afișele trupei G.A.Petculescu, prima trupă profesională din Ardeal și Banat. Viața muzicală a orașuiui ia avânt prin
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate ca manuscrise importante, cum ar fi
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate ca manuscrise importante, cum ar fi prime simfonii sau părți din prime simfonii, să fi putut fi găsite în Dresda”. La sosirea în Budapesta, în octombrie 1888, Mahler a întâlnit conflictul cultural între naționaliștii maghiari conservatori, care favorizau politica de maghiarizare și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Andrei Vosnesenski, Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate. Tot sub forma
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
emisiuni radio și TV etc. Exclus complet din viața publică, a trăit izolat la Sibiu, până în 31 octombrie 1972, adică 27 de ani după ”epurarea” sa. A continuat să scrie, lăsând la moartea sa zeci de mii de pagini de manuscrise, în mare parte memorialistică. N-a încetat nici un moment lupta - întotdeauna argumentată, spre a fi greu condamnabilă - cu oficialitățile comuniste, fiind în fruntea ”rezistenței intelectuale” din epocă, cu toată teroarea permanent desfășurată împotriva sa de teribila Securitate comunistă. Bibliografie antumă
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene. Bibliografie realizată postum (1974-2010) Prin grija în special a fiilor săi, Octavian și Mihai Ghibu, s-au publicat postum, până în 2010, 33 de volume mari, din manuscrisele rămase după moartea lui Onisifor Ghibu. Între acestea: Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut” (Dacia, 1974), ” Pentru o pedagogie românească” (EDP, 1975), ” Pe baricadele vieții. Anii mei de învățătură” (Dacia, 1981), ”Oameni între oameni I” (Eminescu, 1990), ”Ziar
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
formă non-romanțată menită să-i sporească credibilitatea nu este nouă, ea fiind folosită deja în cazul falselor corespondențe din romanele epistolare, autobiografiile false din romanul picaresque sau cel de aventuri (la fel cum a procedat Daniel Defoe în "Robinson Crusoe"), manuscrisele false pretins regăsite și publicate de naratorii romanului gotic sau confesiunile false adunate de un narator meticulos (cum e cazul romanului "Frankenstein" de Mary Shelley). Ceea ce deosebește romanul lui Jules Verne de cele menționate anterior este nararea evenimentelor la prezent
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
returnate la Iași, după modelul celor vechi. Multe obiecte din biserică se păstreză în satului din s. Borogani. Numărul total al obiectelor de patrimoniu constituie - 560 exemplare. Sunt: obiecte numismatice, arheologice, etnografice, fotografii, documente, piese de mobilier, cărți vechi și manuscrise, periodice, arme și armuri, filatelie, etc.
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
este alcătuit din 15 consilieri. Conforma rezultatelor alegerilor din 2011, șase mandate au reventi comuniștilor, 5 mandate - liberal-democraților, și câte două democraților și liberalilor. În 1995 este deschisă Casa memorială „Liviu Damian”. Expoziția reunește piese originale, numeroase obiecte personale, fotografii, manuscrise, documente. Piesele colectate și expuse oglindesc viața și creația poetului
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
a fost dezvelit bustul lui Costache Negri, realizat în piatră de Boris Leonovici. În timpul vieții, Costache Negri a publicat puțin, prin reviste, astfel că și contribuția lui la patrimoniul literaturii române este destul de modestă. Ne-au rămas de la el câteva manuscrise interesante, care cuprind 3-4 scrieri în proză, mai ales amintiri din călătorie, câteva zeci de poezii și un număr apreciabil de scrisori, care n-au valoare literară, ci numai documentară. Proza, elaborată mai ales în anii studenției, cuprinde povestirea "Sările
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
sub oblăduirea unui distins carturar - viitor mitropolit al Moldovei, Teoctist al II-lea (sau al III-lea în numărătoarea lui Iorga). Știa limba grecească în chip desăvârșit, traducând din greacă în slavonă "Sintagma lui Matei Vlastaris". A copiat mai multe manuscrise. Performanțele sale în ale limbii slavone sunt mărturisite de cronici. A ajuns, probabil, prin anul 1523, egumen al Mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. Apoi a devenit egumen al Mănăstirii Bistrița. A
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
limbă germană Volkszeitung, care apărea la Brașov. De aici a fost concediat fără preaviz, din motive politice. O vreme a fost angajat ca violoncelist la teatrul muzical din Brașov. În aprilie 1959, a fost arestat pentru a treia oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
care realiza pe atunci pulbere pentru armele de foc. Conrad Haas, preocupat de întărirea capacității de luptă a trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne. Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de "Varia II 374
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
trupelor imperiale, efectuează o serie de experimente cu tipurile de rachete pe care, în anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne. Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de "Varia II 374" sau "Coligatul de la Sibiu" (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
anii anteriori, le imaginase și le consemnase în manuscrisele sale. La Sibiu continuă studiile începute în 1529 legate de tehnologia rachetelor, redactând lucrarea Varia II 374. Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne. Manuscrisul sibian cunoscut sub denumirea de "Varia II 374" sau "Coligatul de la Sibiu" (colligare = a lega împreună), a fost redactat de Conrad Haas între anii 1529-1556 împreună cu alte lucrări de pirotehnie pe care le-a deținut Haas, pe vremea când ocupa
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena. Lista invențiilor lui Haas menționate în manuscris conține: Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor combustibili lichizi, total diferiți de pulberile diverse pe bază de salpetru care
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
secole mai târziu, principiul rachetei în trepte a fost redescoperit de un alt sibian, Hermann Oberth și Wernher von Braun în preajma celui de-al doilea război mondial Această lucrare este astăzi considerată prima documentație și tehnologizare a rachetelor, în Europa. Manuscrisul de la Sibiu a fost descoperit în 1961 în Arhivele Statului din Sibiu și cercetat în amănunțime de istoricul și cecetătorul Dimitrie-Doru Todericiu, care publică în anul 1969 lucrarea "Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)". Piesa de teatru "Rugul" de
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
prima documentație și tehnologizare a rachetelor, în Europa. Manuscrisul de la Sibiu a fost descoperit în 1961 în Arhivele Statului din Sibiu și cercetat în amănunțime de istoricul și cecetătorul Dimitrie-Doru Todericiu, care publică în anul 1969 lucrarea "Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)". Piesa de teatru "Rugul" de Octav Măgureanu, al cărei personaj principal este Conrad Haas, a fost tradusă și jucată în limba germană, în cadrul Festivalului Cibinium 71. Textele lui Haas în domeniul rachetelor și aspectele esențiale ale Coligatului
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
române în lucrări ca "Stratificarea elementului latin în limba română" sau "Die Nichtlateinischen Elemente im Rumänischen". Se apreciază că cea mai importantă lucrare în domeniul filologiei este "Crestomația română", lucrare în două volume incluzând reproducerea a peste 200 de texte manuscrise din sec. XVI-XVIII. Ca istoric literar a fost preocupat de vechimea și periodizarea limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din "Povestea vorbei" a lui Anton Pann. Moses Gaster a elaborat studii
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 5 martie 1929, "„titlu pe care l-a onorat până în ultima zi a vieții sale, 30 mai 1939”". În anul 1936 a donat Academiei Române întreaga sa colecție de cărți vechi și manuscrise de interes românesc. Opera de căpătâi a lui Gaster, în care și-a investit zece ani de muncă, este "Chrestomatie română" (Leipzig, București, 1892), apoi prima încercare de sistematizare a folclorului literar românesc în "Literatura populară română", București, 1883. El
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
tragedie) este prima piesă de teatru scrisă în limba română. Piesa este cuprinsă într-o scriere anonimă (aparținând poate lui Samuil Vulcan) și a fost descoperită de Nicolae Densușianu în biblioteca Episcopiei Române Unite din Oradea, datând probabil din 1777-1780. Manuscrisul este alcătuit din scene disparate, câteva scrise în alte limbi (o predică în țigănește, cântece în latină și maghiară). Personajul central este Grigore (Grigore al III-lea Ghica), domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) și al Munteniei: (1768-1769). Ca domnitor, acesta
Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa () [Corola-website/Science/306117_a_307446]