16,127 matches
-
superioare tancurilor T-54 în majoritatea confruntărilor. Singurele succese notabile ale tanchiștilor nord-vietnamezi au fost împotriva trupelor Vietnamului de Sud. Pe 30 aprilie 1975, tancul T-54 Nr.844 al Regimentului 203 Blindate al armatei nord-vietnameze a dărâmat porțile Palatului Prezidențial al Vietnamului de Sud, marcând sfârșitul războiului. Tancurile T-54 au fost folosite în timpul Războiului Civil Cambodgian. În timpul războiului dintre Uganda și Tanzania din 1978-1979, Libia a trimis o forță expediționară pentru a-l ajuta pe dictatorul Idi Amin. Printre
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-se trei categorii: Când pericolul otoman a dispărut, culele nu-și mai aveau rostul și au început să se deterioreze, apoi să fie părăsite, distruse. Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale, din septembrie 2009, releva faptul că deși aceste locuințe-turn, din Oltenia, ridicate pe trei nivele, reprezintă o reflectare târzie a unui fenomen arhitectural caracteristic Balcanilor medievali și sunt, cu rare excepții, introduse în
Culă () [Corola-website/Science/316286_a_317615]
-
niciodată publicat sau utilizat în vreo chestiune publică; existența sa a fost menționată pentru prima oară în presă în 1933. Nu se cunoaște unde se află el. Copia a fost utilizată în chestiuni cotidiene, și a fost stocată în arhivele prezidențiale până la 15 iunie 1940, ziua în care Lituania a primit un ultimatum de la Uniunea Sovietică și și-a pierdut independența. După acea dată, documentul a dispărut. Nici copia, nici originalul nu au mai fost găsite; istorici și aventurieri continuă să
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
activiști culturali și politicieni lituanieni țin discursuri de la balconul clădirii pentru oamenii adunați în fața ei. În biserici și catedrale se țin liturghii speciale. În cinstea declarației, președintele Lituaniei găzduiește o recepție pentru semnatarii declarației din 11 martie 1990 la Palatul Prezidențial. În 1992, în cinstea lui Jonas Basanavičius, liderul Consiliului Lituaniei la semnarea Actului din 16 februarie, s-a instituit un premiu. Premiul Jonas Basanavičius se acordă pentru activitate pe timp de cinci ani în domeniul studiilor etnice și culturale și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
1959, Cazangic, raionul Leova) este un poet, istoric, scriitor și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 2001, membru al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române din 2011. A candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova (1996). s-a născut la 31 martie 1959, în comuna Cazangic, raionul Leova, RSS Moldovenească, în familia lui Nicolae Matei (1922 - 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924 - 2009). Școala medie incompletă din satul natal (1966 - 1974), astăzi
Valeriu Matei () [Corola-website/Science/320120_a_321449]
-
în circumscripția Leova. A fost președinte al "Comisiei parlamentare pentru mass-media" (1990-1993), membru în "Prezidiul Parlamentului". E reales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994 - 2001) pe listele "Partidului Forțelor Democrate", al cărui președinte a fost (1994 - 2002). A candidat la alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 1996, obținând 9 la sută din sufragii. Vicepreședinte al Parlamentului (1998 - 1999), președintele "Comitetului de cooperare Republica Moldova - Uniunea Europeană" (1998 - 2001). Directorul Institutului Cultural "Mihai Eminescu" din Chișinău. Debut literar matur în 1980 în revista "Tineretul Moldovei" din
Valeriu Matei () [Corola-website/Science/320120_a_321449]
-
conte și președintele Republicii, mareșalul Mac Mahon, însă președintele refuză întâlnirea, considerând că funcția sa de șef al executivului îi interzice acest lucru.. În noaptea de 20 noiembrie, Adunarea, care a ignorat prezența contelui în Franța, a votat durata mandatul prezidențial la șapte ani, prelungind puterea lui Mac Mahon. Pentru orleaniști, acest lucru permite așteptarea morții contelui de Chambord pentru ca vărul său Philippe d'Orléans, conte de Paris să urce pe tron, acceptând drapelul tricolor. Republica nu era văzută decât ca
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
este o societate secretă de la Universitatea Yale din New Haven, Connecticut, Statele Unite ale Americii. Președintele american George H. W. Bush, fiul său, președintele George W. Bush și contracandidatul acestuia din urmă la alegerile prezidențiale din 2004, senatorul John Kerry, sunt toți presupuși membrii ai "". "Teorii conspiraționiste despre Skull & Bones sunt aproape la fel de vechi ca și societatea în sine", scrie în revista Time. Grupul a fost acuzat pentru orice, de la crearea bombei nucleare până la asasinarea
Skull and Bones () [Corola-website/Science/321194_a_322523]
-
toate documentele au fost distruse dar Contele Bernadotte a arătat că propunerile anglo-americane erau „în concordanță cu părerile lui”; acceași opinie a fost exprimată de cei doi trimiși . Ea a fost făcută publică în octombrie, cu nouă zile înainte de alegerile prezidențiale, ceea ce a cauzat o vie neplăcere Președintelui Truman, care candida pentru un nou mandat. El a reacționat cu o declarație puternic pro-sionistă, care a dus la abandonarea, după două luni, a Planului Bernadotte la ONU, deși o altă cauză pare
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Turkmenistanul este o republică prezidențială. Președintele este șeful guvernului și al statului și deține controlul cvasiabsolut al vieții țării. În Republica Turkmenistan există un singur partid politic legal: "Partidul Democratic din Turkmenistan", urmaș al vechiului "Partid Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Turkmene". În 1993, un
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
privitoare la activitatea lui Ataiev care nu a mai putut să acceadă la postul de președinte interimar. Vicepremierul Gurbangulî Berdimuhamedov a fost numit în postul de președinte interimar de către Consiliul de Securitate al Turkmenistanului. "Consiliul Poporului" a fixat data alegerilor prezidențiale la 11 februarie 2007 și a modificat Constituția, pentru a-i permite lui Berdimuhamedov să se prezinte. Acesta a câștigat alegerile cu 89,23% din sufragii, scrutin la care a participat aproape 99% din electoratul țării. Turkmenistanul este împărțit în
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
drumul de întoarcere de la restaurantul "Le Pont de la Tour" situat pe malul Tamisei, cu prim ministrul Tony Blair, președintele Clinton a fost mai puțin punctual și a ajuns chiar în momentul în care podul se ridica. Podul a împărțit mașina prezidențială în două, spre consternarea membrilor echipei de securitate. Un purtător de cuvânt pentru Tower Bridge a spus „Am încercat să luăm legătura cu Ambasada Americană, dar nu au răspuns la telefon.” Pe 19 august 1999, Jef Smith a condus o
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Texasului, expulzarea amerindienilor și expansiunea Texasului până la Oceanul Pacific. Adversarii lor, în frunte cu Houston, au susținut unirea Texasului cu Statele Unite și conviețuirea pașnică cu amerindienii. Trecând peste vetoul lui Houston, Congresul a adoptat o rezoluție prin care revendicau Californiile. Alegerile prezidențiale din 1844 au prezentat o polarizare dramatică, regiunile vestice mai noi ale republici preferându-l pe candidatul naționalist Edward Burleson, în timp ce zona plantațiilor de bumbac, îndeosebi regiunile de la est de râul Trinity, l-au ales pe Anson Jones. Amerindienii comanche
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
a lui Vesna Pešić, s-a prăbușit la doar patru luni după victorie. Đinđić a fost demis din postul de primar al Belgradului de Partidul Socialist, Mișcarea pentru Înnoirea Șerbiei și Partidul Radical. Đinđić și partidul său au boicotat alegerile prezidențiale și cele legislative din Șerbia din 1997, ca și celelalte partide din „blocul democratic”, inclusiv Partidul Democrat al Șerbiei condus de Vojislav Koštunica. Socialiștii și radicalii au câștigat cele mai multe locuri, pe a treia poziție clasându-se SPO al lui Vuk
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
locuri, pe a treia poziție clasându-se SPO al lui Vuk Drašković. Boicotul a forțat organizarea de noi alegeri, după ce al doilea tur de scrutin a avut o prezență la vot extrem de redusă. Legea sârbă de la acea vreme valida alegerile prezidențiale doar dacă prezența la urne depășea 50%. În acest caz, Vojislav Šešelj câștigase turul al doilea în fața socialistului Zoran Lilić; la refacerea alegerilor, Šešelj a pierdut în fața socialistului Milan Milutinović. Šešelj a acuzat fraudă electorală și a protestat împotriva guvernului
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
aliații lui l-au acuzat deschis pe Milošević pentru aceste evenimente, susținând fie că crimele s-au comis din comandă să, fie el nu mai deținea controlul și trebuia să se retragă. Đinđić a jucat un rol important în alegerile prezidențiale din septembrie 2000 din Iugoslavia și în revoltă de la 5 octombrie care a dus la răsturnarea regimului Milošević. Deși naționalistul Koštunica a fost liderul acestui efort, Đinđić a condus largă coaliție de 19 partide de opoziție în victoria să la
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
faptul că a evitat totul pentru a nu intra într-un război împotriva Greciei. Karamanlis este recunoscut pentru restaurarea cu succes a democrației în timpul metapolitefsi și repararea celor două mari schisme naționale prin legalizarea Partidului Comunist și prin instituirea sistemului prezidențial democrat în Grecia. Acuzarea junta cu succes din timpul junta trials și sentințele grele impuse conducătorilor juntei au trimis un mesaj armatei, acela că era încălcării constituției a luat sfârșit. Politica de integrare europeană a lui Karamanlis este cunoscută pentru
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
se căsători cu Barack Obama. Ulterior, doamna Obama a lucrat, ca parte a administrației primarului din Chicago, Richard M. Daley și la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007 și 2008, ea a contribuit la campania electorală a soțului ei pentru alegerile prezidențiale din anul 2008. Ea de asemenea, a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la
Michelle Obama () [Corola-website/Science/315291_a_316620]
-
este o clădire cu destinație administrativă situată pe Bulevardul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, capitala Republicii Moldova. În prezent, aici se află sediul Aparatului Prezidențial al Republicii Moldova. Clădirea care găzduiește în prezent Președinția Republicii Moldova fost construită între anii 1984-1987, avându-i ca autori pe arhitecții Iuri Tumanian (n. 1938), A. Zalțman și V. Iavorski. Proiectată de la început ca edificiu cu profil administrativ cu scopul de
Clădirea Președinției Republicii Moldova () [Corola-website/Science/315421_a_316750]
-
un acord politic cu Partidul Social Democrat, potrivit căruia Partida Romilor Social Democrată urma să susțină Partidul Social Democrat în viitoarele alegeri, în schimbul sprijinului pentru îmbunătățirea situației comunităților de romi din România. După ce candidatul Partidului Social Democrat a pierdut alegerile prezidențiale din 2004, Partida Romilor Social Democrată a devenit și ea partid de opoziție. Partidul și-a schimbat apoi numele în "". La 29 octombrie 2012 Partida Romilor Pro-Europa și PSD au încheiat un acord politic de susținere reciprocă în alegerile parlamentare
Partida Romilor „Pro Europa” () [Corola-website/Science/317362_a_318691]
-
de scrutin al alegerilor din 2009, 343,374 (35.06%) din cetățenii Republicii Macedonia au votat pentru Ivanov, al 2-lea fiind candidatul Social Democraților, "Ljubomir Frčkoski", cu 20.45% din vot. Ivanov a câștigat în al 2-lea tur prezidențial cu 453,616 voturi; candidatul din partea opoziției Ljubomir Frčkoski a primit 264,828 voturi. La o zi după ce a fost ales, Ivanov și-a reafirmat intenția de a organiza o întâlnire cu președintele Greciei, Karolos Papoulias. A adâugat că își
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
întâlnire cu președintele Greciei, Karolos Papoulias. A adâugat că își va oficializa invitația imediat după asumarea funcției. După o întâlnire cu președintele "Uniunii Democrate pentru Integrare", Ali Ahmeti, Ivanov a anunțat că va include și intelectuali albanezi în cabinetul său prezidențial. Pe 16 aprilie, Ivanov într-o ceremonie, a primit certificatul prezidențial din partea Comisiei Electorale. Ivanov și-a asumat funcția pe 12 mai 2009, succedând-ul pe Branko Crvenkovski. Acesta și-a ținut discursul de învestire în "Parlamentul macedonean" și și-
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
oficializa invitația imediat după asumarea funcției. După o întâlnire cu președintele "Uniunii Democrate pentru Integrare", Ali Ahmeti, Ivanov a anunțat că va include și intelectuali albanezi în cabinetul său prezidențial. Pe 16 aprilie, Ivanov într-o ceremonie, a primit certificatul prezidențial din partea Comisiei Electorale. Ivanov și-a asumat funcția pe 12 mai 2009, succedând-ul pe Branko Crvenkovski. Acesta și-a ținut discursul de învestire în "Parlamentul macedonean" și și-a făcut publice prioritățiile - Integrarea în UE și OTAN, recuperare economică
Gjorge Ivanov () [Corola-website/Science/317384_a_318713]
-
în 1989, fostul Conducător al Statului, generalul Ion Antonescu, a fost salutat ca un erou de unii români, ridicându-i-se monumente în întreaga țară în cinstea sa . După 15 ani de eșecuri, în noiembrie 2004, odată cu prezentarea raportului Comisiei Prezidențiale pentru Studierea Holocaustului în România (cunoscută și drept Comisia Wiesel), statul român a recunoscut în cele din urmă printr-o poziție oficială dimensiunile complete ale Holocaustului din România. Autoritățile române au început eforturile de educare a publicului cu privire la Holocaust, interzicându
Sinagoga din Șimleu Silvaniei () [Corola-website/Science/317413_a_318742]
-
stabilizarea regimului republican de guvernământ în Franța (care nu a mai fost dărâmat până la invazia nazistă din 1940), spulberând speranțele monarhiștilor, și că a orientat definitiv practica politică a sistemului instituțional al țării, instituind principiul separării totale a răspunderii politice prezidențiale de cea parlamentară. La 4 septembrie 1870, pe ruinele celui de al Doilea Imperiu Francez învins de Prusia, s-a proclamat republica. Până în 1877, monarhiștii și republicanii au dat o luptă politică intensă pentru controlul asupra instituțiilor și pentru a
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]