18,499 matches
-
Joseph și A. Linley (2006) sintetizează informațiile de specialitate în domeniul consecințelor traumei și al rezilienței, concluzionând că există trei tipuri de dezvoltări reziliente posibile ale persoanelor expuse evenimentelor traumatice: în primul rând, o revalorizare a relațiilor cu ceilalți, cu prietenii, cu membrii familiei, concomitent cu o sporire a sentimentelor de altruism 1 și compasiune față de ceilalți; în al doilea rând, după expunerea la evenimentul traumatic, persoanele își schimbă modul de a se vedea pe ele însele, imaginea de sine, devenind
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
model al democrației fondat pe solidaritatea voluntară, pe care o numește "fraternitate". Diferența fundamentală pe care o invocă e aceea dintre asocierea prin contract (contract social, instituțional sau economic) și asocierea prin atașament moral, manifestat prin două forme - iubire și prietenie. Unei solidarități contractuale, Michelet îi opune o solidaritate prin simpatie. Pentru el, adevărata democrație nu e cea angajată prin structuri sociale instituționalizate, ci o relație între suflete care evită orice mediere sau convenție: suflete în contact, care se "ating" direct
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Rosetti o face în 1855 poeziilor lui Alecsandri, această interpretare "franceză" se transcrie, în mod previzibil, printr-o predilecție tematică. "Criticul" care l-a citit pe Michelet e sensibil în textele lui Alecsandri la figurile fraternității, ale iubirii și ale prieteniei. Aproape toate analizele sunt desfășurate după o metodă tematistă, care recuperează din poezii sintagmele explicite care se referă la forme ale sociabilității "naturale". Faptul că într-o poezie se evocă tovărășia, atașamentul față de ceilalți, amorul, e văzut ca semn al
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cum să nu te revolte și să nu te indigneze cinismul autorităților comuniste care s-au folosit de suferința deținuților politici ca instrument de intimidare și supunere pentru întreaga națiune? Căci, nu-i așa, dacă pentru o simplă discuție cu prietenii sau pentru trimiterea unei scrisori puteai primi 7 ani de condamnare, cât ai fi putut lua dacă făceai efectiv ceva împotriva regimului? Intimidarea trebuia însă să atingă cea mai intimă fibră a oricărui individ astfel încât nimeni nici măcar să nu îndrăznească
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lagărele pe unde ați stat. S. Ț.: Da, da, da! Se legau prietenii, ești om indiferent de situație și mai ales în situații de genul acesta, perioada asta de groază prin care ai trecut, se leagă cu atât mai mult prietenii și legături sufletești între oameni. Asta n-a înțeles sistemul comunist: că nu mă întâlneam cu cel cu care am stat în detenție ca să uneltesc să mă răzbun. Am trăit în aceeași barcă, în același calvar și ne-am salvat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe care-i împrumutasem. I-am trecut asta cu vederea și aveam destui bani. Că n-am fost un tip de genul acela care, dacă are bani, îi tremură mâna și pentru ultimul pfenig. Dar n-am putut lega nicio prietenie, să fac o legătură de genul acesta, încât să pot spune: "domnule, îmi ești prieten!" C. I.: Este o cu totul altă mentalitate: sunt foarte independenți iar aceasta vine laolaltă cu răceala și distanța dintre oameni. S. Ț.: Da, este
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nevoie de lemne". Că noi aveam hectare de pădure. C. I.: Ați făcut doar școala primară și gimnazială, adică nouă clase. Colegii nu vă priveau cu dispreț? Că toată lumea vă știa de refugiat nu de deportați politic. Ați legat vreo prietenie cu colegii de clasă sau cu copiii de prin cartier? R. R.: Da, eu am fost un copil sociabil. Noi ne întâlneam toți copiii vecini, jucam mingea când eram copii. L-am văzut pe unul mai abătut și l-am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
kg, avea pachete de biscuți și îmi dădea câte un pachet din acela, pește afumat și restul, țigări. De la o vreme eu intram singur la colonel și îmi luam câte un pachet de țigări și mă duceam și fumam cu prietenii. Mama nu știa că fumez. Odată am fost prinși că ne duceam în beci să fumăm. Mătușa asta a noastră a ieșit să măture în curte și pe răsuflătoarea aceea a beciului ieșea fumul de țigară ca pe horn. Mătușii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Iașa, toți se uitau la noi, mirați probabil că ne îmbrățișam, eu român, el rus. Era în gară și reporterul de la ziarul fabricii, ne-a făcut poză și am apărut în ziarul Rulmentul, unde s-a scris despre fraternizarea și prietenia tineretului român cu armata sovietică. Fuga din exil C. I.: Când și cum ați plecat din domiciliul forțat de la Râmnicu Sărat. R. R.: După 1953, mama se ducea în continuare, săptămânal, să facă prezența la Miliție, dar controalele acasă nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C.I.: Dar cine a denunțat, cine a informat Securitatea? D.V.: Tot prieteni de-ai noștri denunțau, tot prieteni. Cei mai buni prieteni devin turnători odioși atunci când sunt stimulați. Iertați-mă că lovesc atât de murdar în acest cuvânt sfânt numit prietenie, dar ferească-vă Dumnezeu să aveți prieteni așa cum am avut eu, de pildă. Să crezi în minunea sufletească a unor prieteni și după aceea să citești notele informative date despre tine la Securitate sau la Partid și să vezi ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
său, eseul cu numele „Musafiria", realizat de prof. Vasile Fetescu și cuprins în volumul „Acorduri pe strune de suflet", Editura PIM, Iași, 2007, este de o îmbucurătoare actualitate și merită menționat și citit: „În relațiile de rudenie și cele de prietenie consolidată se obișnuiesc vizitele neanunțate, neprotocolare, destinate punerii la cale a unor activități comune sau pur și simplu pentru a se vedea și a mai sta de vorbă. Este benefic din punct de vedere psihic să te întâlnești cu rudele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
serviciile aduse limbii române și pentru dragostea neclintită față de neamul românesc, a fost proclamat, cu unanimitate membru de onoare al Academiei Române, după ce fusese de 40 de ani membru corespondent. Rog pe domnul Jarnik să ne păstreze mai departe aceeași caldă prietenie cu care ne-a întreținut aproape jumătate de secol" avea să rostească D. Onciul, vicepreședinte al Academiei, în ședința ordinară din 13 iunie 1919 a Academiei. Și tot el, ca președinte de ședință avea să prezinte apoi ca dar din partea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din fotoliu), a lansat propriile cărți (colecția „Cotidianul“), „deturnând“ atenția de la expozanți. Totuși - bilele albe În primul rând, nu-i pot înțelege pe aceia care regretă locația de la Teatrul Național. Ne amintim, cu plăcere, momentele de pe „Motoare“ - la bere cu prietenii, însă merită amintite și înghesuiala extraordinară, căldura pe care erau nevoiți să o suporte cei care munceau la standuri pe tot parcursul zilei, imposibilitatea de a face o lansare de carte unde invitatul chiar să se audă. La fel cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
triplat-o cu un aer de satisfacție și mulțumire. Gazda orchestrează o punere în scenă prezentând un spațiu care îi exaltă ego-ul. Decalajul lui Egisto este confimat de către portretul caricatural al comesenilor, fiindcă mulțumirea lor nu este o odă adusă prieteniei sau noului an, ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor și activităților prospere. Egisto face figură de "rudă săracă" și ceilalți nu se abțin să n-o spună: "Uitați-vă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
debordând de bogății, domnește de fapt melancolia și sterilitatea: Menelau declară că nu are nici o plăcere să domnească peste bogății, plângând nefericit în palatul său. De aceea el caută în oaspetele său un prieten, fiul trebuind să-și înlocuiască în prietenie tatăl, pe care "îl jelește". Vrea să îl rețină pe Telemah prin mijloace iscusite la fel cum ar fi făcut și cu tatăl acestuia pe care îl aștepta, răpindu-l din Itaca pentru a-l avea aproape. El sugerează mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o supă foarte grasă. Ea nu primește decât un galben de aur fiindcă, spune Isus, "nu mărimea darului contează, ci intenția cu care a fost făcut". O legendă poloneză povestește că doi trimiși din ceruri sunt primiți și hrăniți cu prietenie de către țăranul Piast în timp ce fuseseră refuzați de regele Popiel. Popiel va fi mâncat de către șoareci, iar Piast va deveni rege al Poloniei. O altă legendă, lituaniană, de data aceasta, relatează cum Perkunos se plimba pe pământ în vremea în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-i distrug soliditatea, fundamentul și interesul. " Totul la ei este opera momentului". Ceea ce înseamnă că ospitalitatea cea mai răspândită în societatea actuală nu se bazează decât pe vorbe și pe clipă; ea nu garantează nici o legătură veritabilă, nu favorizează nici o prietenie autentică, care nu rezistă la compromisuri, ambiguități sau neînțelegeri. Pentru Jean-Jacques, este clar că pornirea naturală a fost pervertită de artificiu, de numărul membrilor unei societăți în care bunăstarea face orice interacțiune relativă. Caracterul absolut al găzduirii este distrus de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui: Ăsta nu este din Neufchâtel"283. Așa începe o relație de ospitalitate bazată pe spontaneitate, pe simplitatea manierelor în care inima vorbește înaintea oricărei idei de convenție socială. Această "mare potrivire de caractere" stă la originea unei relații de prietenie bazată pe libertatea reciprocă a fiecăruia. "El ținea neapărat să mă găzduiască la castelul din Colombier și a insistat multă vreme să locuiesc în apartamentul pe care-l ocupam atunci. I-am spus, în cele din urmă că mă simțeam
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încearcă să se apropie de acest Urs"290. Dacă Rousseau are visul ideal, mereu reiterat, de a fi primit de o voce încântătoare care să-i spună ca Doamna D'Epinay: "Ursule, iată bârlogul dumitale; dumneata ți l-ai ales, prietenia ți-l oferă"291 realitatea transformă dorința în coșmar. "E insuportabil să trăiești sub același acoperiș cu oameni față de care nu ai încredere, de care trebuie mereu să te ferești; atunci mai bine să trăiești într-o pădure printre lupi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înseamnă a aplauda". În final pe 31 martie 1764 îi scrie: "Pe dumneata te iubești în mine, iar eu nu iubesc în dumneata decât pe dumneata și amândoi avem dreptate". Nu există ospitalitate veritabilă care să nu fie fondată pe prietenie, adică o relație duală între două ființe care își sanctifică relația. Îndeplinind protocolul amical de corespondență, el îi scrie lui Du Peyrou pe 22 aprilie 1765, că "prietenia este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
avem dreptate". Nu există ospitalitate veritabilă care să nu fie fondată pe prietenie, adică o relație duală între două ființe care își sanctifică relația. Îndeplinind protocolul amical de corespondență, el îi scrie lui Du Peyrou pe 22 aprilie 1765, că "prietenia este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit cuvântul în limbajul obișnuit. Astfel vom fi prieteni, dar nu ne vom spune dragă prietene". De aceea el se hotărăște să-l numească "oaspete", sau chiar "dragă oaspete
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este un lucru atât de sfânt ca nici n-ar trebui folosit cuvântul în limbajul obișnuit. Astfel vom fi prieteni, dar nu ne vom spune dragă prietene". De aceea el se hotărăște să-l numească "oaspete", sau chiar "dragă oaspete". Prietenia este ospitalitatea celuilalt în el însuși.302 Cel care crede că "este făcut să fie cel mai bun prieten"303 se așteaptă la un suflet deschis "în care când sufletul meu se bucură să simtă că se găsește în altul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o generozitate absolută. "Nu vreau ca prietenii mei să fie mai frământați ca mine de sărăcia mea, ci să mă iubească așa cum sunt; n-aș vrea ca atașamentul lor să devină o grijă binevoitoare, ci un sentiment; aș vrea ca prietenia lor să se facă simțită prin ceea ce le este lor propriu și nu prin altceva"305. Prietenia este "un schimb, un contract ca toate celelalte; cel mai sfânt dintre toate", este un contract de libertate, o disponibilitate a celorlalți de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ci să mă iubească așa cum sunt; n-aș vrea ca atașamentul lor să devină o grijă binevoitoare, ci un sentiment; aș vrea ca prietenia lor să se facă simțită prin ceea ce le este lor propriu și nu prin altceva"305. Prietenia este "un schimb, un contract ca toate celelalte; cel mai sfânt dintre toate", este un contract de libertate, o disponibilitate a celorlalți de a-l asculta, nu un schimb de servicii"306. Rousseau nu poate fi legat nici chiar "prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu există decât în măsura în care face parte din sine. Și această perspectivă pigmalionescă a oaspetelui nu poate exista decât într-o relație imediată, bazată pe senzația și stabilirea unui joc de oglinzi și reflectări ale sensibilității interioare care poartă numele de prietenie. Atunci când Rousseau exclamă: "Iată-mă deci singur pe pământ... fără prieteni... doar cu mine însumi", el pare să fi atins această proximitate de sine cu sine pe care o experimentează în insula fericită "unde se leagă de sine însuși". Cel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]