15,959 matches
-
obișnuit. Are particularitatea de a avea numai formă de indicativ trecut, dar înțeles de prezent, si se asociază cu infinitivul: "Esténként olvasni szoktam" „Seară obișnuiesc să citesc”. Verbul talál are, când este folosit cu sens plin, sensul „a găsi”. Că verb auxiliar are valoare modala, exprimând caracterul întâmplător, neintenționat al acțiunii: "Ha el találod árulni a titkot, megharagszom" „ Dacă cumva divulgi secretul, mă supăr”. Verbul tetszik (sensul sau plin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar care poate fi numit pragmatic
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
obișnuiesc să citesc”. Verbul talál are, când este folosit cu sens plin, sensul „a găsi”. Că verb auxiliar are valoare modala, exprimând caracterul întâmplător, neintenționat al acțiunii: "Ha el találod árulni a titkot, megharagszom" „ Dacă cumva divulgi secretul, mă supăr”. Verbul tetszik (sensul sau plin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar care poate fi numit pragmatic, pentru că este o marcă a politeții. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Este utilizat numai la persoana a treia, adresându-se
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
sens plin, sensul „a găsi”. Că verb auxiliar are valoare modala, exprimând caracterul întâmplător, neintenționat al acțiunii: "Ha el találod árulni a titkot, megharagszom" „ Dacă cumva divulgi secretul, mă supăr”. Verbul tetszik (sensul sau plin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar care poate fi numit pragmatic, pentru că este o marcă a politeții. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Este utilizat numai la persoana a treia, adresându-se de obicei unei persoane în vârstă: "Hogy tetszik lenni?" „Ce
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
comunicării (persoana I plural exclusivă). De asemenea, vorbitorul poate asocia destinatarul cu încă unul sau mai mulți destinatari, eventual și cu una sau mai multe persoane absente, rezultând persoana a II-a plural. Categoria persoanei este caracteristică în primul rând verbului, pronumelui personal și pronumelui posesiv, manifestându-se solidar și simultan cu categoria numărului. În unele limbi privește și alte părți de vorbire. De exemplu în limba maghiară este proprie și substantivului care exprimă un obiect posedat, precum și postpoziției. Persoana reală
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
către o singură persoană, uneori, ca în română, recurgându-se la pronume personale specifice. În alte limbi însă se utilizează persoana a III-a singular către o singură persoană și a III-a plural către mai multe, marcate atât la verb, cât și la pronumele personal, acesta putând avea o formă specifică. Exemple: În diferite limbi, subiectul nedeterminat sau general se exprimă la diferite persoane, uneori la mai multe în aceeași limbă. În română se poate exprima cu verb la persoana
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
atât la verb, cât și la pronumele personal, acesta putând avea o formă specifică. Exemple: În diferite limbi, subiectul nedeterminat sau general se exprimă la diferite persoane, uneori la mai multe în aceeași limbă. În română se poate exprima cu verb la persoana a III-a singular, cu subiect exprimat prin pronume nehotărât (Oricine trecea pe drum...") sau fără subiect exprimat prin cuvânt aparte. În al doilea caz, verbul poate fi cu sau fără pronumele reflexiv "se" ("Aici se doarme bine
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
la mai multe în aceeași limbă. În română se poate exprima cu verb la persoana a III-a singular, cu subiect exprimat prin pronume nehotărât (Oricine trecea pe drum...") sau fără subiect exprimat prin cuvânt aparte. În al doilea caz, verbul poate fi cu sau fără pronumele reflexiv "se" ("Aici se doarme bine", Sună de ieșire"), ori la plural fără pronumele "se": Au adus marfă". Se mai exprimă și la persoana a II-a singular ("Cum îți vei așterne, așa vei
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
pronumele nehotărât considerat și personal "on": On a souvent besoin d'un plus petit que soi" „Deseori ai/avem nevoie de cineva mai mic ca tine/noi”. Există și o contrucție tot la persoana a III-a singular, numită cu verb impersonal la forma reflexivă cu sens pasiv, în care subiectul gramatical este "il" și agentul este nedeterminat sau general: Il se vend beaucoup de livres" „Se vând multe cărți”. Un astfel de subiect mai poate fi și la persoana a
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
Szólj igazat, betörik a fejed" „Spune adevărul și ți se sparge capul”) sau la persoana I plural: "Árnyékáért becsüljük a vén fát" „Apreciem copacul cel bătrân pentru umbra sa”. În limbile indoeuropene în general, persoana se poate exprima prin desinența verbului la modurile personale, prin pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt categorii de verbe la care, la anumite timpuri, în vorbire se aude numai rădăcina verbului, la
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt categorii de verbe la care, la anumite timpuri, în vorbire se aude numai rădăcina verbului, la patru persoane verbul sunând la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt categorii de verbe la care, la anumite timpuri, în vorbire se aude numai rădăcina verbului, la patru persoane verbul sunând la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt categorii de verbe la care, la anumite timpuri, în vorbire se aude numai rădăcina verbului, la patru persoane verbul sunând la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
numai rădăcina verbului, la patru persoane verbul sunând la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, la persoana a treia acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. În limba engleză necesitatea unui asemenea morfem este și mai mare, la timpul prezent simplu al verbelor regulate, de exemplu, numai forma de persoana a III-a
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
acesta este un substantiv, un pronume sau, mai rar, un verb la infinitiv, iar la persoanele I și a II-a, un pronume personal. În limba engleză necesitatea unui asemenea morfem este și mai mare, la timpul prezent simplu al verbelor regulate, de exemplu, numai forma de persoana a III-a singular distingându-se de celelalte prin desinență. Exemple (morfemele de persoană, adică desinențele în afară de zero și pronumele personale sunt cu caractere aldine): În unele limbi, cum este româna, verbele la
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
al verbelor regulate, de exemplu, numai forma de persoana a III-a singular distingându-se de celelalte prin desinență. Exemple (morfemele de persoană, adică desinențele în afară de zero și pronumele personale sunt cu caractere aldine): În unele limbi, cum este româna, verbele la modurile nepersonale exprimă în general indirect persoana, având de regulă același subiect ca verbul regent al acestora. Când, în mod excepțional, au subiect diferit, acesta se exprimă printr-un cuvânt aparte, de exemplu, în limba română, la infinitiv și
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
de celelalte prin desinență. Exemple (morfemele de persoană, adică desinențele în afară de zero și pronumele personale sunt cu caractere aldine): În unele limbi, cum este româna, verbele la modurile nepersonale exprimă în general indirect persoana, având de regulă același subiect ca verbul regent al acestora. Când, în mod excepțional, au subiect diferit, acesta se exprimă printr-un cuvânt aparte, de exemplu, în limba română, la infinitiv și la gerunziu: Este necesar a vă interesa", " Plecând ea, a rămas el". În alte limbi
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
pure. Aceasta e limba Coranului, a poeziei preislamice, care se diferențiază de araba vorbită printr-o trăsătură considerată un fel de marcă de noblețe: mărcile de de caz și de mod ce apăreau sub forma desinențelor în cazul substantivelor și verbelor. Aceste mărci (în arabă "al ‘I’rab" - „flexiune desinențială cazuală și modală) caracterizau limba beduinilor ca având o înaltă ținută în raport cu celelalte forme de arabă. O altă trăsătură a beduinilor, dar și a altor arabi pe care o subliniază al-Ğahiz
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu se scoate în evidență niciuna din ele. Asfel se disting șase tipuri de limbi, desemnate prin siglele formate din inițialele cuvintelor englezești "subject" „subiect”, "verb" „verb” și "object" „complement direct”: SOV, SVO, VSO, VOS, OVS și OSV. Româna, de exemplu, este din acest punct de vedere o limbă SVO. Există diverse studii privitoare la includerea limbilor în aceste tipuri și la clasamentul tipurilor referitor la
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu se scoate în evidență niciuna din ele. Asfel se disting șase tipuri de limbi, desemnate prin siglele formate din inițialele cuvintelor englezești "subject" „subiect”, "verb" „verb” și "object" „complement direct”: SOV, SVO, VSO, VOS, OVS și OSV. Româna, de exemplu, este din acest punct de vedere o limbă SVO. Există diverse studii privitoare la includerea limbilor în aceste tipuri și la clasamentul tipurilor referitor la numărul
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
singular "le", numit cu valoare neutră, poate înlocui și un adjectiv cu funcție de nume predicativ ("Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est moins en physique" „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”), un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct ("Elle a demandé au serveur de lui apporter le menu" „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → "Elle le lui a demandé" „I-a cerut asta”), ori
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
exprimarea a două grade diferite de politețe există pronume personale specifice și în maghiară, dar numai pentru destinatar(i): "maga" „dumneata” (pl. "maguk"), "ön" „dumneavoastră” sg., "önök" „dumneavoastră” pl. Spre deosebire de română, aceste persoane sunt morfologic de persoana a III-a, verbul asociat cu ele fiind tot la această persoană. În limba spaniolă pronumele de politețe pentru destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal cu funcția de subiect nu este obligatorie, acesta fiind utilizat numai dacă se dorește scoaterea în evidență a persoanei. Astfel de limbi sunt, de pildă, româna, spaniola, limbile
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
III-a de asemenea, dacă nu este exprimat prin alt cuvânt. Exemple: Într-o limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență, fiind exprimat de desinența verbului cu un asemenea complement, care este diferită de desinența sa atunci când nu are complement direct definit. De exemplu, arătând pe cineva interlocutorului, vorbitorul poate întreba: "Ismered?" „Îl/O cunoști?”.
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]