15,817 matches
-
numelor coranice fără corespondent biblic explicit, dar a caror semnificație este totuși exprimată de Biblie, considerăm că fac parte următoarele: 4.3.1. Al-Ð"hir, al-B"”în (2.1.2.4.), ca expresie alcătuită din două participii prezente ale unor verbe antonime, nu are corespondent ca atare în Biblie; l-am semnalat doar pe ’Pl misetatter pentru al-B"”in312. Totuși și în Biblie Dumnezeu este arătat că posedând o existență vădita, în vreme ce ființă lui este de nepătruns pentru oameni. Epistola către
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tu rămâi și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba; dar Tu același ești și anii tăi nu se sfârșesc.” (t.n.) Și aici este nu un nume, ci un verb la imperfect, la persoana a II-a singular: Öa‘amo: (litt. „stai în picioare”) având în context același sens că și yabq". Însă de la acest verb nimeni nu a derivat un nume divin. 4.3.3. al-Mutakabbir (2.1.5
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tăi nu se sfârșesc.” (t.n.) Și aici este nu un nume, ci un verb la imperfect, la persoana a II-a singular: Öa‘amo: (litt. „stai în picioare”) având în context același sens că și yabq". Însă de la acest verb nimeni nu a derivat un nume divin. 4.3.3. al-Mutakabbir (2.1.5.7.). E dificil de comparat din pricina faptului că, apărând o singură dată, și atunci la finalul unei liste, semnificația lui nu poate fi clar stabilită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a derivat un nume divin. 4.3.3. al-Mutakabbir (2.1.5.7.). E dificil de comparat din pricina faptului că, apărând o singură dată, și atunci la finalul unei liste, semnificația lui nu poate fi clar stabilită. Dacă, pornind de la verbul al carui participiu activ este, îl interpretăm că „cel care se consideră mai presus de toți”, nu îl putem compara cu nici un nume biblic, dar aceeași idee este exprimată, de pildă, de capitolele 38-41 din Iov, în care Dumnezeu vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
elégxei) lumea de păcat, de dreptate și de judecată” (16, 8). 4.3.12. Mumb (2.1.13.7.). Și Biblia afirmă adesea despre Dumnezeu că asculta rugăciunea omului, ca răspunde așteptării acestuia, insă exprimă acest lucru folosind un verb la un mod personal. Exemplele abundă în Psalmi: „Cu glas mare strig către Domnul, și El îmi răspunde (wayya‘anQn) din muntele sau cel sfânt” (Ps 3, 5) sau: „L-am căutat pe Domnul și mi-a raspuns (‘"n"n
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la suferință omului sârman: „Cei smeriți și cei sârmani caută apă, dar nu este; limba li se usucă de sete. Dar Eu, Domnul, le voi da răspuns (’e‘enQm), Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.” (Is 41, 17) Verbul este fie la perfect, fie la imperfect pentru că e vorba de o acțiune punctuala; Dumnezeu nu răspunde automat. Mai ales omul trufaș și răzvrătit nu primește răspuns. Astfel, Saul se plânge: „...Dumnezeu s-a îndepărtat de mine, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
învață să-i ceară Tatălui tòn árton tòn epioúsion, „pâinea cea spre ființă/de toate zilele” (Mt 6,11; Lc 11,3). 4.3.14. al-Wahh"b (2.1.14.2.). Pentru a vorbi despre dărnicia lui Dumnezeu, Biblia folosește verbul n"tan la un mod personal sau la participiul prezent urmat de complement direct ce exprimă darul (hrană, binecuvântare, urmași, ploaie etc.) Și în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele de agent. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că limba română are posibilitatea să exprime diferența dintre cel care săvârșește o acțiune ocazional și cel care o practică în mod obișnuit, folosind în primă situație structura relativă „cel care + verb la mod personal”, iar în cea de-a doua, numele de agent. Cum numele divine care, din punct de vedere gramatical, sunt participii prezente, descriu acțiunea sau atitudinea constantă a divinității, e firesc să fie traduse cu numele de agent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m („Știutorul”), Gh"fir, Ghafór/Ghaff"r („Iertător”/„Mult-Iertător”) și numele biblice BÄrQ’ („Creator”), Ro‘eh („Pastor”), ŠÄpQ” („Judecător”). Traducerea lui S.O. Isopescul ține însă mai puțin la acest lucru, si multe participii active, chiar intensive, sunt redate prin verbe la indicativ prezent: ≤așb („răsplătește”), ′afð („păzește”), Mu≤”, ‘!lim și ‘All"m („știe”), etc. Dar și ceilalți fac acest lucru în câteva cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul”). 5.2. La celălalt pol se situează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ț, prezent în Coran în expresia wa-k"na All"hu ‘al" kulli šay’în muqț („Dumnezeu este peste toate văzător/cu putere/Martor”), care este un participiu prezent, apare în cele trei traduceri echivalat diferit: în primă, cu un verb la indicativ prezent („vede”), în cea de-a doua, cu un substantiv precedat de prepoziție („cu putere”) și în cea de-a treia, cu un substantiv („Martor”). În lista însă este transferat cu un nume de agent, „Hrănitorul”. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a doua, cu un substantiv precedat de prepoziție („cu putere”) și în cea de-a treia, cu un substantiv („Martor”). În lista însă este transferat cu un nume de agent, „Hrănitorul”. Într-adevăr, în limba arabă modernă, unicul sens al verbului ’aq"ta, de la care este derivat Muqț este „a hrăni”316. Acest sens al lui Muqț e consemnat chiar și în A Dictionary and Glossary of the Kor’an (1873) al lui John Penrice. Contextul nu ar da
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care le oferă limba română în materie de sinonimie: de exemplu, coranicul al-Wakl este tradus cu nu mai puțin de cinci nume de agent: „Ocrotitorul”, „scutitorul”, „Proteguitor/Protector”, „oblăduitor”, „Apărătorul”, pe lângă două substantive metaforice - „scut” și „Chezaș/chizeș” - un verb și o locuțiune verbală la mod personal - „se îngrijește”, „are grijă” (în ambele cazuri e vorba de procedeul indirect al transpunerii 317; la fel, pentru biblicul ho epískopos un singur traducător folosește împrumutul direct, în vreme ce ceilalți îl traduc cu „Socotitoriul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fată de fum... spuse un nor’’ (,,Fata - de Fum”). Linia de dialog și de pauză marchează începutul vorbirii directe a fiecărui interlocutor, respectiv pauza dintre propoziții sau fraze, delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidentale sau apozițiile explicative, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. (Cerul - albastru, norii - cenușii). Linia de pauză se mai folosește și pentru a nota uneori o intonație deosebită, sugerând atitudinea afectivă a vorbitorului. Parantezele sunt de trei feluri: *drepte - care se folosesc cu scopul de a închide un adaos
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
t, ț, v, z ) și o corespondență parțială dintre litere și sunete ca în cazul celorlalte 12 litere () e, i, o, c, g, h, q, w, y, x ). Exemplu : pentru e : - vocală plină : - în cuvintele ( parte, elicopter ) ; - în forme ale verbului a fi ( ești, este, eram ) ; - în diftongul ie (eu, ele, ei ). - semivocală e (aceea, ea );literă ajutătoare (în combinațiile ce, ge, che , ghe, și înainte de o vocală ca în : ceas, geantă ). Se scrie și se pronunță ie și nu e
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
orientare deoarece,, activitatea de orientare este un moment firesc și necesar fără de care deprinderea nu se poate realiza. ” Aceasta este situația și în ceea ce privește greșelile pe care le fac elevii în scrierea construcțiilor cu pronume neaccentuate și a formelor simple ale verbului, întrucât sistemul de predare nu asigură orientarea prealabilă a elevilor. Programa recomandă ca deprinderi de ortografie exerciții de scriere corectă a verbului însoțit de formele neaccentuate ale pronumelui personal. Elevii întâmpină dificultăți și la însușirea formelor și a sensurilor pronumelor
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
în ceea ce privește greșelile pe care le fac elevii în scrierea construcțiilor cu pronume neaccentuate și a formelor simple ale verbului, întrucât sistemul de predare nu asigură orientarea prealabilă a elevilor. Programa recomandă ca deprinderi de ortografie exerciții de scriere corectă a verbului însoțit de formele neaccentuate ale pronumelui personal. Elevii întâmpină dificultăți și la însușirea formelor și a sensurilor pronumelor neaccentuate din cauza modului de prezentare, care nu corespunde realităților din limbă () pe mine , mă, mie, îmi, mi ). Despre formarea deprinderilor de scriere
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
lipsuri. Am urmărit în prelucrarea didactică a materialului găsirea unui mijloc de autocontrol pe care l-am implicat înainte de predarea pronumelui pentru a preveni formarea deprinderilor greșite de scriere (legarea la întâmplare prin cratimă a pronumelor neaccentuate și a desinențelor verbelor ori a finalului unor cuvinte ca : săi, cel, cei, mai ). Prin analiza contextelor specifice cu care sunt deprinși din vorbirea curentă, elevii au reușit să înțeleagă logica organizării cuvintelor în context și tehnica recunoașterii pronumelor neaccentuate. Concluzia generală la această
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
clondiraș cu rachiu de izmă"93. Ca și baba din nuvela lui Caragiale, Stamate își pregătește printr-un veritabil ritual aventura erotică și, în necesara etapă a preludiului gastronomic, "se ospătă cu puțină fiertură de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se ospăta", de regulă substituit la Urmuz prin "a se hrăni", servește intenției parodice, prin exprimarea contrariului față de sensul presupus prin extensie, cel de "a petrece, a benchetui", sau față de înțelesul derivatului "ospăț". În al doilea rând, cele câteva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iași, 1988, p. 97. 7 V. anumite aspecte din acest subcapitol în Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe care am încercat să le fixez în cadrul fiecărei etape. Putere literaturii, de altfel, a fost conștientizată încă din Antichitate. Încercând să privesc „evoluția” literaturii în diacronie, sub imperiul jocului, am preferat intitularea celor trei capitole ale lucrării cu trei verbe: a miza, a plusa și a pierde, verbele exprimând ideea de mișcare, de dinamică a procesului de definire a literaturii. Sunt trei metafore epistemologice din câmpul semantic al jocului pe care le-am considerat reprezentative pentru fiecare perioadă pe care
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fiecărei etape. Putere literaturii, de altfel, a fost conștientizată încă din Antichitate. Încercând să privesc „evoluția” literaturii în diacronie, sub imperiul jocului, am preferat intitularea celor trei capitole ale lucrării cu trei verbe: a miza, a plusa și a pierde, verbele exprimând ideea de mișcare, de dinamică a procesului de definire a literaturii. Sunt trei metafore epistemologice din câmpul semantic al jocului pe care le-am considerat reprezentative pentru fiecare perioadă pe care o fixează. Literatura suferă un lung și continuu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria unei devalorizări urmărind perioada sec. XVIII - XX, vorbește despre „expansiune, autonomizare, devalorizare”. Plecând de la aceste considerente, pe aceeași linie mi-am fixat cele trei verbe: a miza, a plusa și a pierde. Un prim capitol, în care am încercat să surprind câteva dintre ideile directoare ce au stat la baza definirii ideii de literatură din Antichitate și până la începutul secolului al XVIII-lea, l-am
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a plusa și a pierde. Un prim capitol, în care am încercat să surprind câteva dintre ideile directoare ce au stat la baza definirii ideii de literatură din Antichitate și până la începutul secolului al XVIII-lea, l-am plasat sub verbul a miza. Este perioada în care se pun bazele conceptului de literatură. Aflată sub semnul culturii, literatura se bucură de un real prestigiu în această perioadă, se mizează cu adevărat pe valențele sale. A plusa este marca celui de al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de autonomizare a literaturii. Este perioada estetizării. Dar, în același timp, se poate observa și heterogenia cauzată de relația literaturii cu celelalte domenii ale vieții, societății etc. Pare paradoxal că perioada cu cea mai „înfloritoare” literatură este pusă sub semnul verbului a pierde. Și-a greșit literatura direcția, nu-și mai găsește drumul? Se pară că a pierde nu înseamnă a pierde pe toate liniile, chiar dacă par să predomine lucrurile negative, nu putem nega și prezența unor câștiguri pe care le
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]