16,454 matches
-
Vegas" (!!!?) are într-adevăr un pat pentru mine. Ba are și pentru dumneavoastră unul, i se adresează noului meu prieten, care îmi fusese într-adevăr foarte folositor în această tocmeală nesfîrșită. Bine, foarte bine, acceptă Bruno confuzia, cu eternul său zîmbet amuzat. Un microbus al oficiului, pus în mișcare numai pentru noi doi, ne duce din Piazza della Stazione, pînă la doi pași de-acolo, pe Via de Conti, unde o clădire cenușie, cu un mic bar la parter, afișează pompoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Repede s-a făcut ora zece și am urcat din nou scările întunecate ale pensiunii "Las Vegas". În locul șchiopului, o femeie tînără cu păr roșu, cu șolduri, sîni și o gură coborîte dintr-o peliculă felliniană, ne primește cu un zîmbet izvorît din întreaga sa dantură impecabilă. Camerele sunt curate, paturile făcute și signora Cesca Manzo ne cere pașapoartele. Bruno pleacă să-și desfacă valiza în chilia ce-i fusese repartizată și signora Cesca mă măsoară lung, din cap pînă-n picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mîncăcioasă și guralivă. Gastonne, mărunțel și rotofei, împreună cu o femeiușcă dolofană cu ochi ca mura, iute ca o sfîrlează și care ciripește într-una, abia dovedesc să mulțumească pe toată lumea. Cînd nu pot răzbi, aruncă o vorbă, o glumă, un zîmbet și lumea așteaptă, dar nu renunță la scandal. Sticlele de Chianti îmbrăcate în cămășuțele lor de rafie, trec din mînă în mînă, de la femei la bărbați, de la cei care termină de mîncat la noii veniți. Se discută politică, artă, meserie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată și am urcat în trenul de Pisa. În ciuda frigului umed pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mă îmbrățișează și trece repede în cabinet, unde cîțiva pacienți îl așteaptă cu nerăbdare. Olivier nu mai este copilul de nouă ani, cu care jucam canastă, la Mamaia. Este un adolescent înalt, solid, a mai păstrat din copilărie doar un zîmbet șmecher și o gropiță în obrazul stîng. Vrea să-mi arate totul deodată, munții, casa și grădina, garajul și păsările, mașinile și podul, felul cum cîntă la pian și rapiditatea cu care tunde gazonul în parc. Sunt puțin uluită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg că a fost rănit în război și salvat de o ambulanță românească. Apoi, mă ia de mînă și mă duce la bătrînul cu turban mare și alb. Înțeleg că-i spune și lui același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de iasomie sau de boabe de santal, înainte de sucurile reci sau de ceaiurile fierbinți, ci chiar și pe stradă sau în piețe. Pînă și atunci cînd te hărțuiesc cerșind sau încercînd să-ți vîndă un fleac inutil, o fac cu zîmbetul pe buze, insistent, dar nu agresiv. Ca în acel moment de grație cînd am fost subiectul atenției acelui tînăr care, zărind la gîtul meu micul medalion cu Maica Domnului, s-a apropiat politicos și s-a înclinat adînc, doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
orientalului pur sînge. Fugind prin ploaie, o tînără cu părul pînă la brîu, împletit într-o singură cosiță neagră ca noaptea, cu trupul strîns înfășurat într-un fulgarin roșu, se îndreaptă spre omul care așteaptă. Acesta deschide calm umbrela, un zîmbet abia schițat îi alungește și mai mult privirea, oferă buchetul cu desăvîrșită degajare, oprește un taxi, deschide fetei portiera în timp ce o apără de ploaie pînă se urcă și apoi dispare și el alături. Urmărisem fascinată scena aceasta de banală curtoazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ulițele unui sat românesc sau al unuia hindus pînă la Karine, șefa mea de cabină preferată din A320 Paris-București care mă ține mereu la curent cu locurile de la capătul lumii unde se află, fiecare a avut povestea lui, disponibilitatea lui, zîmbetul sau lacrimile lui ascunse. Alteori, sunt tovarășii de călătorie care lasă amintiri neșterse. Cum ar fi acel călător din trenul Florența-Roma care, vorbind o franceză foarte îngrijită, mi-a spus că este originar din Udine. Mi-au revenit atunci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aproape în fiecare zi pe alt meridian, iar eu, doar de cîteva ori pe an, dar este un ca un joc între noi, ca să nu pierdem contactul. Karine nu are frumusețea desprinsă din 1001 de nopți, ca stewardesele emiratelor, dar zîmbetul ei este infinit mai autentic și mai luminos decît cel al superbelor exemplare feminine din jurul nostru. Drept este că nici nu-i ușor să fii, vreme de zece ore, la dispoziția cîtorva sute de persoane, cu același zîmbet tras la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
emiratelor, dar zîmbetul ei este infinit mai autentic și mai luminos decît cel al superbelor exemplare feminine din jurul nostru. Drept este că nici nu-i ușor să fii, vreme de zece ore, la dispoziția cîtorva sute de persoane, cu același zîmbet tras la xerox pe față. Dar se înviorează și devin mai umane cînd le pui întrebări ieșite din rutina zborului. Cum ar fi, de exemplu, din ce țară vin. Emiratele vînează personalul perfect, fizic și profesional, pe întreg mapamondul. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Are nevoie de mine la olimpiade, la concursurile de creație și mai ales la revista școlii. Emil rămase cu ochii ațintiți pe paharul de must, cănd Lăură i-l aduse în tăcere, apoi se uită în ochii lui cu un zâmbet cald. - Să fiu al dracului, tocmai de astă te-am propus noi pe tine!... - Cum adică?... M-ați propus pe mine!... - Da. Asculta!.. Ne-am gândit la un plan bine pus la punct. Va trebui să-l atragi într-o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din nou liniște... Lăură se întoarse apoi către el. Ochii ei căprui , pătrunzători, îi căutau pe ai lui, era foarte feminină, originală, cu aerul unei școlărite de șaptesprezece ani, speriată de ce urma să facă față matură din ea, arbordând un zâmbet ușor care nu nega, ci contrabalansa inocentă. Zâmbetul ei avea totodată o ușoară nuanță de sfidare și de malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
el. Ochii ei căprui , pătrunzători, îi căutau pe ai lui, era foarte feminină, originală, cu aerul unei școlărite de șaptesprezece ani, speriată de ce urma să facă față matură din ea, arbordând un zâmbet ușor care nu nega, ci contrabalansa inocentă. Zâmbetul ei avea totodată o ușoară nuanță de sfidare și de malițiozitate, ca și când ar fi vrut doar să-l șicaneze. Era una din zilele acelea splendide de iarnă, când cerul își cernea peste brazii din curtea casei fulgii mari
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
necesară. - Cum mai este viața de student? o întreba discretă mama Irinei. - Mai ireala că niciodată, răspunse voalat Lăură. - Regreți, cumva? - Nicidecum. Program supraîncărcat, nopți albe, armata, înviorare, sala de sport, bazin de înot, bibliotecă, cenaclu etc, etc. O clipă zâmbetul ei deveni natural. - Ei, noua ne-ar fi plăcut. Dar pe vremea noastră era greu, greu de tot. Tatăl Irinei nu mă slăbea din ochi, încercând să mă “citească” parcă că pe o carte deschisă tocmai la pagina care îl
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să se uite spre mine. Stăteam unul lângă celălalt pe canapea, cu spatele la sobă: -Lăură, au cam început să-ți placă străinii, după câte-mi dau bine seama!.. -Nu te privește pe tine asta, îi răspunse ea obraznica. Îmi zâmbi cu zâmbetul lui ambiguu. -Dar nu te învinuiesc de nimic. -Tu ce-ai fi făcut în locul meu? îl întreba ea. -Poate că ai dreptate, răspunse el. Urma o pauzăpenibilă. -Îmi dau totuși seama că am rămas o persoană preferată. Nu l-am
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar și între cei de la putere? Ca om care a lucrat în diplomație și care are, încă, relații apropiate cu lumea diplomatică, simt imediat diferența dintre o declarație sinceră și una doar de circumstanță, politicoasă. Aproape toate declarațiile liniștitoare, cu zâmbetul pe buze, date de oamenii politici importanți din Europa și de aiurea privind criza politică din România sunt de circumstanță, se înscriu adică în categoria celor menite să ascundă adevăratele lor sentimente. Există și celălalt fenomen, nu mai puțin suspect
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
din această țară. Imagini incredibile pentru secolul în care trăim. Mii și mii de oameni, foarte mulți în uniforme (uniforma generalizata este un semn al oricărei dictaturi), femei, bărbați, tineri și bătrâni dansau în piață, cu privirile pierdute, cu același zâmbet pe fețe parcă tras la șapirograf după aceeași melodie, executând aceleași mișcări, cu o exactitate de mecanism, un fel de cadril sub comanda unică a unui maestru al dansului. O asemenea sincronizare a miilor de oameni presupune un antrenament îndelungat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
zilele când era purtat prin gulagurile comuniste - lanțurile la mâini și la picioare, cătușele, tot un fel de cruce a răstignirii - Alexandru Gh. Tăcu rămâne purtătorul pe mai departe al crucii sale salvatoare. De astă nu și-a pierdut nici zâmbetul de pe față, nici calmul aparent, nici poezia și nici Încrederea În oameni și nici În justiția care l-a dezavantajat adesea prin deciziile sale. Astăzi, Însă pentru el și alți nedreptățiți mai exista și Instanța cea mare - de la Curtea Europeană
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
urmărindu-mă: În Transnistria pe plai/ Ara Regele Mihai/ Mareșalu-n urma lui/ Strânge rodul grâului/ Iar ostașii toți că unul/ Dau cu pușca și cu tunul/ Dau cu pumnii lor cei grei/ Dau cu sufletul din ei.” Și cum nici zâmbetul și gesticulația nu-mi lipseau, multi erau Încredințați că am să ajung un mare actor În vreun oraș al țării, daca nu preot. N-am ajuns nici unul, nici altul. Dar Alexandru Gh. Tăcu nu numai prin costumație ne fascina. Avea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și „Bulgari de soare” a Elenei Tăcu Alină cu un Premiu ÎI: „Ard În chipul României/ Copii-bulgări de lumină:/ Se văd pe munții Înecați În cer/ Soarele că un cal uriaș/ Își flutură coama În cântec;/ Prietenia umple țară de zâmbet/ Copiii luminii salută primăvară/ Liniștea bate la ușa mea/ Cu fruntea mândră și frumoasă.” Că studentă face și teatru. Iar „Evenimentul” consemnează succint succesul, cu titlul „Un spectacol inedit la clubul CFR”: „La Clubul CFR din Iași a avut loc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În cel mai autentic stil labișian, fratele ei - Alexandru Malin Tăcu - Îi dedică textul Cattleya: ,,Aceasta Înseamnă pseudonimul Alinei/ La concursul de poezii ,,Autori: copiii”;/ Șoaptă de vis, cântec de orhidee/ Chip de față cuminte venită din ținuturi alese/ Cattleya, zâmbetul poetului frumos/ La aniversarea malinilor albi/ Nume absent/ Din cugetările/ Sârmanului Dionis”. În ,,Cronică”, la ,,Starea literelor”, Ioan Holban vine În iunie 1993, cu un comentariu cerebral Intitulat simplu și direct: ,,Familia Tăcu”: ,,Sunt rare cazurile când un arbore genealogic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Malin!” Acum n-o să mai aibă cine să mă strige ,,Ioane!”. O lacrima, o floare pentru cel ce a fost, este și va fi: Maline!”... Ioanid ,,...Împreună am ridicat din bucurii, prietenie și speranța, o cetate a dragostei pentru frumos. Zâmbetul tău adună lumină zorilor și eu Îmi spălăm sufletul cu el. Vorbele tale mângâiau cele mai triste flori și respirația lor trezea la viață puterea cuvântului. În ochii tăi se oglindea sufletul tânăr, dornic de a fi...Gândul tău era
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
De ce ai plecat atât de repede și parcă furișându-te, să nu zdruncini liniștea altora. Să știi că n-ai reușit...liniștea nu ne-o mai găsim niciodată. Suntem Îngrijorați de soarta ta. Pe unde hoinărești? Căror ființe le dăruiești zâmbetul și bunătatea ta? Oare chiar atat de repede să ne fi uitat pe noi? Nu se poate; revino! Oricând vei veni, ai să găsești aceiași colegi care te așteaptă cu brațele pline de flori și lumina În suflet. Nu te
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]