154,308 matches
-
pleca într un prim turneu în Israel, apoi în 1972 a efectuat un prim turneu în Statele Unite și Canada. În anii 1970 au fost introduse căști pentru traducere simultană în limba română. În anii 1960-1970 s-a evidențiat și activitatea secretarului literar al T.E.S, Israil Bercovici, care s-a străduit să lărgească repertoriul prin traduceri de piese din literatura universală, ca de pildă "Uriel d'Acosta" de Karl Gutzkow sau "Constructorul Stolness" de Henrik Ibsen, de asemenea a scris câteva
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
a fost numit manager la Industrial Bank of Kuwait, funcție pe care a deținut-o până în anul 1983. Între 1983-1995 a fost președinte și chief executive al băncii Export Development Bank din Egipt. Apoi a lucrat între anii 1995-2000 ca secretar executiv la Comisia Economică și Socială a ONU pentru Asia de vest. După aceea a servit drept consilier al Fondului Monetar Arab din Abu Shabi între anii 2001-2011. După revoluția egipteană din ianuarie-februarie 2011, Hayem Al Beblawi a devenit unul
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
fost numit în comisia de experți de pe lângă Conducătorul Suprem al Republicii Islamice. Rohani a mai indeplinit funcțiile de vicepreședinte al Parlamentului iranian (în al 4-lea și al 5-lea termen). În perioada președinției lui Mohammad Hatami dr. Rohani, ca secretar general al Consiliului pentru Securitate națională între anii 1989-2005, a reprezentat Iranul în tratativele asupra programului nuclear iranian cu Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania. În campania prezidențială din 2013 Rohani a fost susținut de tabăra islamistă reformistă din jurul foștilor președinți
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
contingentul ceh avea 314 membri. Antonín Benjamin Svojsík a murit pe 17 septembrie 1938. Ghidele și cercetașii cehi s-au unit în 22 ianuarie 1939 și au fondat noua organizație Junák; mișcarea a fost interzisă în toamna anului 1940 de către secretarul german de stat Karl Hermann Frank, pe toată perioada ocupației naziste. Mulți dintre cercetași s-au alăturat rezistenței, peste 700 dintre aceștia au murit în timpul războiului. După război, în 1945, mișcarea a fost registrată din nou în Praga. În vara
Junák () [Corola-website/Science/329928_a_331257]
-
liceele „Sf. Sava” și „Gh. Șincai”. A rămas repetent de două uri, însă a trecut examenele în particular. A fost apoi învățător în județele Prahova și Râmnicul Sărat, ca după o vreme ca funcționar la unui laborator medical să ajungă secretar de redacție la „Noua Revistă Română”, condusă de sociologul C. Rădulescu-Motru. A rămas acolo între 1908 și 1916. În 1912 a absolvit și Facultatea de filosofie și litere. A fost profesor de limba română la mai multe licee din București
Constantin Beldie () [Corola-website/Science/329942_a_331271]
-
1.500 m). La Jocurile Olimpice, Campionate mondiale și Cupe Mondiale, FINA desemnează următorul minim de oficiali: - 1 arbitru general - 4 arbitrii de parcurs - 2 starteri - 2 inspectori șefi de întoarceri, (la fiecare capăt al bazinului) - 1 inspector de întoarceri - 1 secretar șef - 2 arbitrii de țarc - 1 mânuitor frânghie, pentru start greșit - 1 crainic Bazinele pentru înot competițional pot fi exterioare (descoperite), folosite în anotimpurile călduroase, sau acoperite, aceastea având posibilitatea de utilizare atâ vara cât și iarna. Recordurile mondiale, europene
Înot Sportiv () [Corola-website/Science/329929_a_331258]
-
România, dar din România nu a primit răspunsuri. În următorii ani a încercat să ia legătura cu mai multe instituții de cercetare, a încercat să înregistreze câteva invenții la Oficiul de Stat pentru Invenții, a încercat să obțină poziția de secretar la școala locală dar peste tot a fost refuzat. În timpul Revoluției Ungare din 1956, împreună cu încă trei tineri (Benjámin Bíró, Csaba József și János Kovács) a încercat să treacă granița cu Ungaria, dar s-au rătăcit și au fost nevoiți
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
istoriografia română pentru a desemna un val de arestări care au avut loc în noaptea de 5/6 mai 1950. Regimul comunist a arestat în cadrul acestei operațiuni concertate un lot de foști înalți demnitari români, printre care prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, funcționari superiori ai administrației și generali ai armatei. Deși fuseseră vizate inițial 82 de persoane, autoritățile au putut identifica doar 74, din care au fost arestate la acea dată doar 69, care au fost transportate la Sighetu Marmației
Noaptea demnitarilor () [Corola-website/Science/329980_a_331309]
-
ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune a intrat în stăpânirea rebelilor. Puterea a fost asumată de către noul "Directorat de la Hotin" format din 5 membri (cu M. Liskun în calitate de conducător și L. Tokan în calitate de secretar), care a proclamat dreptul la autodeterminare al basarabenilor și "„răsturnarea jugului românesc”", solicitând unirea cu Republica Populară Ucraineană, aflată în vecinătate. Acest "Directorat" s-a adresat președintelui Statelor Unite, guvernelor Marii Britanii, Franței, Italiei și Rusiei cu o notă de protest împotriva
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
la sfârșitul anului 1847 au traversat Alpii în Italia. În această țară tânărul Oliphant a fost martor la tulburările revoluționare de la începutul anului 1848. După un sejur în Grecia, familia s-a întors în Ceylon, unde Laurence a lucrat ca secretar particular al tatălui său, precum și în cadrul baroului colonial, luând ,după mărturia să, parte activă la 23 procese de omucidere.. În 1851 s-a împrietenit cu prințul nepalez Jung Bahadur, viitor prim ministru și fondator al dinastiei de guvernanți Rană, care
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, si
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
oaspete la bord. După încă vreo câteva călătorii, Oliphant a revenit în Anglia și a scris cartea "Patriots and Filibusters: Incidents of Political and Exploratory Travel" („Patrioți și filibusteri: incidente ale unui voiaj politic și de explorare”) (1860). Iarăși ca secretar privat, în 1857 Oliphant l-a urmat pe lordul Elgin și în misiunea acestuia în Chină și Japonia. În India au aflat de izbucnirea Mării revolte a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Napoleon the Third" („Sufragiul universal și Napoleon al treilea”)(1860). Până la urmă expediția lui Garibaldi în Sicilia a făcut ca acest plan conspirativ să fie lăsat baltă. În iunie 1861, după o călătorie în Muntenegru, Oliphant a fost numit prim secretar al legației britanice în Japonia, pe lângă ministrul plenipotențiar Rutherford Alcock. Carieră să diplomatică a fost însă întreruptă în mod brutal, încă de la debutul ei, când, în 3 iulie 1861 noaptea, sediul legației la Edo a fost atacat pe neașteptate de
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
din rândurile diplomaților, liderilor religioși, funcționarilor otomani, arheologilor etc. În acei ani regiunea a cunoscut o creștere a imigrației de evrei din răsăritul Europei, în cadrul mișcării presioniste Hibat Tzion din România și Imperiul Rus. În 1882 l-a angajat ca secretar pe Naftali Herz Imber, poetul ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să susțină moral
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Jan Łaski (născut în Łask, în martie 1456 - decedat la Kalisz, Polonia, la 19 mai 1531) a fost un nobil polonez, mare cancelar al Coroanei (1503-10), diplomat, din 1490 secretar al regelui Cazimir al IV-lea, iar din 1508 ajutor al episcopului de Liov. Din 1510 Jan Łaski a devenit arhiepiscop de Gniezno, deținând astfel funcția de primat al Poloniei. A fost unchiul unui alt Jan Łaski, cunoscut promotor al
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
alt Jan Łaski, cunoscut promotor al Reformei religioase. Se pare că Jan Łaski a fost autodidact și că ascensiunea carierei sale se datorează în primul rând inteligenței native, care era o calitate ereditară în familia Łaski. În 1495 a devenit secretarul cancelarului Zawisza Kurozwecki, poziție din care a acumulat o mare influență și experiență politică. Bătrânul cancelar i-a încredințat tânărului și inteligentului cleric câteva misiuni importante. În 1495 și 1500 a fost trimis la Roma, iar altădată a fost în
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
dată a dat dovadă de înalte abilități diplomatice. Odată cu ascensiunea la tron a regelui Alexandru I Jagiello, care cunoștea prea puțin despre problemele Poloniei și a ales să stea mai mult în Lituania, Jan Łaski a fost numit de Senat secretar al regelui, poziție din care s-a opus tendințelor secesioniste ale Marelui Ducat și a căutat să mențină acolo influența catolicismului, ale cărui poziții erau tot mai mult amenințate de propaganda ortodoxă susținută de Moscova. Atât de impresionat a fost
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
din care s-a opus tendințelor secesioniste ale Marelui Ducat și a căutat să mențină acolo influența catolicismului, ale cărui poziții erau tot mai mult amenințate de propaganda ortodoxă susținută de Moscova. Atât de impresionat a fost regele de abilitățile secretarului său, încât la moartea cancelarului Poloniei, a trecut peste drepturile vicecancelarului Macics Dzewicki și a i-a încredințat lui Jan Łaski marele sigiliu și cea mai înaltă funcție în stat. Cancelarul Jan Łaski a sprijinit pozițiile nobilimii împotriva claselor inferioare
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
pe oricine.". La rândul său, Aurel Cărășel a considerat că romanul "abordează o temă considerată cvasidesuetă". George Anania a confirmat înăsprirea cenzurii politice din acea perioadă, afirmând că au fost nevoiți să redacteze patru variante ale romanului pentru a mulțumi secretarul de partid cu care fuseseră nevoiți să lucreze ca redactor pentru acest volum. Cu toate acestea, el este de părere că acest roman conține și cea mai deosebită idee SF propusă de ei, "faptul că bioundele tuturor ființelor din Cosmos
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
În 1563 scrie scrie "De senatu Romano" (Despre Senatul roman), un studiu asupra sistemului republican al Romei antice, ale cărui principii constituționale ar fi vrut să fie aplicate și în politica Uniunii polono-lituaniene. După întoarcerea în Polonia a fost numit secretar al regelui Sigismund al II-lea August. În 1567 a fost numit la comanda unei forțe expediționare care din inițiativa regelui a fost trimisă să înlăture familia nobiliară Starzechowscy de pe moșiile pe care le ocupase ilegal. După stingerea dinastiei iagellonice
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Tetmajer a scris ciclul de povestiri "Na skalnym Podhalu", iar mai târziu epopeea "Legenda Tatr", care este împărțită în două părți: "Maryna z Hrubego" și "Janosik Nędza Litmanowski". În anul 1896 s-a mutat în Heidelberg, unde îndeplinește funcția de secretar al lui Adam Krasiński. A călătorit prin Italia, Elveția, Franța și Germania. După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Italia și Franța, împreună cu fratele său. După întoarcerea sa, stabilește relații mai strânse cu familia de magnați Lubomirski, iar, datorită acestora, are acces la diverse cercuri sociale, ce includ curtea regală. Începând cu anul 1649, devine curtean, în anul 1656 secretar al regelui. Începând cu anul 1658 îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
Jan al III-lea Sobieski. A fost descoperit, fiind acuzat de înaltă trădare și de folosirea vistieriei în scopuri personale. Deși Morsztyn jură că nu va părăsi țara, nu își respectă jurământul și fuge în Franța, unde acceptă poziția de secretar al lui Ludovic al XIV-lea, primind titlul de conte de Châteauvillain. Jan Andrzej Morsztyn moare pe 8 ianuarie 1693, în Paris. Morsztyn abordează teme din sfera regalității. Lucrările sale sunt construite cu o măiestrie extraordinară - le revizuia de nenumărate
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
înființat Polonia ca Republică Populară, condus de Partidul Muncitoresc Unit Polonez, care de la primirea celor de stânga a Partidului Socialist în 1948 a devenit numele oficial al Partidului Comunist. Postul de Președinte la Polonia a fost desființat, iar Bierut, Prim Secretar General al Partidului Comunist, devenise liderul eficace al Poloniei. Stalin murise în 1953. Între 1953 și 1958, Nikita Hrușciov a dejucat planurile rivalilor săi și a ajuns la putere în Uniunea Sovietică. În martie 1956, Hrușciov condamnase cultul personalității lui
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]