16,607 matches
-
Gavriloaia, Olariu, s.a. Un alt manuscris care a fost adus de Olariu C. T. în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir din comuna Baia, văzut de Onofrei Ghe., Dron V, Olariu S., Boboc Ilisei, Boboc Gavril, Boboc C. precum și de fostul învățător Onofrei V., menționa că în anul 1864 au fost împroprietăriți 64 de clăcași cu o suprafață de 136 fălci de pământ, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Din discuțiile cu bătrânii satului, în special cu Boboc S. Ilisei, Antochi N. Dumitru
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
parohiei Moisa. În anul 1925 când s-a făcut îndreptarea calendarului era preot părintele Vasile Varganici, iar în anul 1926 a venit părintele Moldovanu de la Moisa, care a slujit până în anul 1936. În anul 1928 preotul Moldovanu ajutat de ilustrul învățător Tomegea Vasile de la plasa Boroaia, cu prefectul jud. Baia, Octav Ghilimei de loc tot din Boroaia, cu Gheorghe Horia primarul com. Brusturi, au trecut biserica Sf. Voievozi Mihail și Gavril din Groși precum și biserica Sf. Ioan Botezatorul din satul Poiana
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
arsenalul, vămile și depozitele orașului. Fii Libertății au fost informat că în port se aflau două vase britanice cu muniții destinate trupelor din Boston. Aceștia au împiedicat să iasă în larg și le-au descarcăt. În Virginia, John Harrover, servitor, învățător la școală de pe plantație, ales căpitan, a susținut mulțimea de voluntari la un concurs pentru selecționarea oamenilor, iar lordul Dunmore, ultimul guvernator al Virginiei, s-a pus sub protecția forțelor navale britanice. La Savannah, capitală Georgiei, organizația revoluționară a preluat
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
demografică a comunei Iordacheanu a fost următoarea : Ocupația lor de baza : agricultura, viticultura, apicultura, pomicultura și creșterea animalelor. Desi DGJPh sustinea că la sfârșitul secolului al XIX-lea nu era școală în Iordacheanu, documentele atestă că în 1838 funcționau ca învățători : Așa se explică faptul că la sfârșitul veacului XIX, în comună existau 64 știutori de carte. În comuna Iordăcheanu se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1535, refăcută în secolele al XVII-lea și al XIX
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
către populație” și moara din comună. [[Fișier:Scoala fulga de sus.JPG|thumb|right|Școala din Fulga de Sus și monumentul eroilor din curtea bisericii]] Tot în perioada comunistă s-au construit: cele două școli (în 1838, Duță Sorescu era învățător la Fulga, iar în 1861, Teodor Ioniți, dovadă că „la sfârșitul secolului al XIX-lea erau 208 știutori de carte în comună”), un dispensar uman, un dispensar veterinar, un bloc cu 12 apartamente, un supermagazin și s-au pietruit toate
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
1373, prvind numirea unui preot, Michael de Ardesch. În 1516, cu ocazia primului recensământ, localitatea este menționată ca o comună liberă aparținând de Scaunul Șeica, având 40 de capi de familie (gospodării), trei văduve, un cioban, un morar și un învățător. Pe harta din 1532, întocmită de Johannes Honterus, localitatea era menționată ca fiind cea mai mică din Scaunul Șeica, cu numai 35 de capi de familie. Deși primul învățător este menționat într-un document din 1516, se pare că școala
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
de familie (gospodării), trei văduve, un cioban, un morar și un învățător. Pe harta din 1532, întocmită de Johannes Honterus, localitatea era menționată ca fiind cea mai mică din Scaunul Șeica, cu numai 35 de capi de familie. Deși primul învățător este menționat într-un document din 1516, se pare că școala este mai veche. Se cunoaște faptul că Michael Eckhart de Ardisch, care a studiat în școala săsească din Moardăș, a fost înmatriculat în 1434 la Universitatea din Viena, la
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
Așezare rurală dacică. Prima atestare documentară în 16 septembrie 1309, sub denumirea latină "Sanctus Ladislaus" ("Sfântul Ladislau") . Cele mai vechi date despre populația săsească din localitate datează din 1488, când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară cu un morar și 16 case părăsite. Populația se poate estima la circa 330 de persoane. De remarcat că localitatea avea deja în 1488 o școală sătească. În anul 1923 comuna se numea "Laslea Mare" și avea 1
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
s-a stins primul Emiliu, în 1904, urmat de Nicolau, în 1914, Ilie, în 1925 și Ioan în 1927. Preotul George Vamoș a păstorit comunitatea greco-catolică până în 1939, când a cedat locul fiului său, Victor Vamoș. A activat și ca învățător (docente) la școala confesională a comunității greco-catolice. A trecut în neființă în 15 februarie 1945, soția sa părăsind această lume ceva mai devreme, în 4 septembrie 1943. În timpul păstoririi sale și a antecesorului său cantor a fost George Munteanu, urmat
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
fost asigurată sporadic de preoți din satele vecine. Slujbă religioasă s-a desfășurat în școala deoarece satul nu avea biserică. În perioada ocupației horthyste școală a funcționat cu clasele 1-7, dar cu limba de predare maghiară. În această perioadă directorul învățător era maghiar, cadru didactic care a avut o conduită foarte omenească față de locuitorii satului, exigent în ceea ce privea ordinea și disciplină în școala și pretențios cu privire la însușirea limbii maghiare de către copii, care, din acest punct de vedere, au întâmpinat greutăți
Drăgușeni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301762_a_303091]
-
aceasta. Se remarcă faptul că "Benești" era cunoscut de foarte mult timp ca locul unde în anul 1750, "dascălul grec Hristodor" înființează o "școală sătească". Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în "școală preparandă" care pregătea primii "învățători rurali" pentru satele plasei Oltețu. În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror comandant era, către București. "Benești" este și locul care a dat umanității pe cărturarul
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
Ahmatova să se considere o urmașă a lui Innokenti Annenski. Anna Ahmatova însăși recunoștea ce revelație fuseseră pentru ea versurile lui Innokenti Annenski, care îi arătaseră drumul spre o „nouă armonie”. Linia succesiunii ei poetice este confirmată de poemul „Учитель” („Învățătorul”) din 1945 și din afirmațiile din memoriile sale: În mai 1914, cu puțin înainte de începerea Primului Război Mondial, a ieșit de sub tipar următorul volum de poezii, Чётки (Mătănii). Tipărit inițiat cu un tiraj de 1000 exemplare, volumul a fost retipărit în opt
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
măcelarie, un atelier de pălării, două frizerii-bărbierii, două ateliere de tâmplărie, două manufacturi, o moară, un atelier mecanic și o făbricuță de var Pe la sfârșitul secolului XIX ., în Dobra trăiau 1202 români (în anul 1891), exista o școală cu 3 învățători și o învățătoare, un oficiu poștal precum și , fondat în În 1925, Dobra avea 1551 locuitori. În Dobra s-a născut dirijorul Miron Rațiu, personalitate a muzicii românești, ce a activat la Filarmonica din Oradea. În Dobra a activat înainte de 1989
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Secuiesc a unui regiment de grăniceri. Rezistența opusă de secuime, care dorea păstrarea statutului tradițional de autoorganizare militară, a fost înfrântă de Austria prin acțiuni ce au culminat cu cunoscutul masacru de la Siculeni, din 7 ianuarie 1764 („Siculicidium”). Primarul și învățătorul de atunci din Remetea au încercat să convingă populația să refuze a se prezenta la înrolarea în regimentul nou înființat. Din acest motiv au intrat în conflict cu autoritățile militare imperiale, care au trimis trupe pentru calmarea spiritelor din comună
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
se ajunge în comuna Remetea. Din cauza distrugerii în 1944 a arhivei bisericești, documentele despre construirea bisericii sunt incomplete, chiar contradictorii. Documentul distrus datând din 1567 menționa existența bisericii. Într-un registru al consiliului bisericesc din 8 octombrie 1939 directorul și învățătorul József Szabó, în urma unor cercetări făcute asupra bisericii străvechi, scria: "„În 1933 am constatat împreună cu Endre Orosz, secretarul de atunci a Societății Muzeului Ardelean, urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
înființat în a doua parte a secolului XIX, a prezentat spectacole în casa Mélik, urmate de baluri caritative. Sumele încasate au intrat în fondurile cercului. Inițiatorii cercului au fost familiile Zakariás și Kabdebó, dar un rol important au jucat și învățătorii din acei ani. Piesele prezentate au fost doar piese populare, care au trezit interesul oamenilor fără carte pentru alte specii de cultură. La începutul secolului ziarele Gyergyó și Gyergyói Hírlap relatează deseori despre spectacolele din Remetea, în a căror organizare
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Gheorgheni, iar la Remetea încetează activitatea echipei. Clima din zonă este favorabilă pentru sporturile de iarnă, fapt ce a permis - printre altele - atingerea nivelului actual al hochey-ului școlar. Primele încercări în acest sens au avut loc în anii 1969-1972, când învățătorul Alajos Szász face primele demersuri pentru organizarea echipei de hochey. În anul 1972 campionatul județean este organizat la Remetea. Din 1975 îndrumarea hochey-ului este preluată de profesorul Béla Mincsor. Pe terenul de hochey inaugurat în 1977 echipa obține titlul de
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
comunist în România, la fel ca majoritatea locuitorilor țării, și locuitorii satului Șteia au avut de îndurat atrocitățile acestui regim diabolic. Între sutele de mii de deținuți politici ai acestei perioade s-au numărat și cinci dintre locuitorii satului Șteia: învățătorul satului Ioan Pop, epitropul bisericii Ioan Bulz, țăranii Ioan Banciu și Nicolae Uliță precum și maistrul Costin Meltiș (stabilit ulterior în Arad). Satul nu a scăpat nici de încercarea de cooperativizare. Astfel în anul 1959 în sat își fac apariția mai
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
pozitive pentru populația Maioreștiului și în plan cultural. Conform unui document din 1865, publicat de Șerban Polverejan, aflăm că în această perioadă în sat era deja înființată o școală românească pentru clasele I-IV. Din același document aflăm și numele învățătorului din acea perioadă, Vasilie Maier. Un alt nume care a contribuit la dezvoltarea culturală a Maioreștiului este și preotul satului, Vlase. Harnicul folclorist, născut la Blaj, preotul Vlase, a adunat un material folcloristic bogat, o parte din aceasta înmânând-o
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
care a precedat formarea României Mari au fost înființate consilii și gărzi naționale, cu ajutorul cărora a fost înlăturata administrația locală austro-ungară. La 22 noiembrie 1918 la Maiorești a fost înființat Consiliul, preotul Nicolae Petruțiu - preotul satului fiind ales președinte, iar învățătorul Laurian Maier fiind ales comandantul gărzii. Doi din locuitorii Maioreștiului, George Panga și Ștefan Precup, au fost aleși membri supleanți ai Consiliului Național Român din cercul Reghinului. Fiorul patriotic se redeșteaptă în sufletele huducenilor și în preajma Mării Uniri. Huducul, reprezentând
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Panga și Ștefan Precup, au fost aleși membri supleanți ai Consiliului Național Român din cercul Reghinului. Fiorul patriotic se redeșteaptă în sufletele huducenilor și în preajma Mării Uniri. Huducul, reprezentând și Morăreniul, a trimis 3 oameni la adunarea de la Albă Iulia: învățătorul satului Laurian Maier și țăranii satului George Panga și Ștefan Precup. După înfăptuierea Unirii, țăranii Maioreștiului alături de locuitorii celorlalte sate au participat într-un număr mare la manifestația de la Deda, organizată în întâmpinarea Armatelor Române. Între cele două războaie mondiale
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
culturale. Cu ajutorul "Asociațiunii pentru literatură română și cultură poporului român" în 22 aprilie 1923 a fost înființată în sat o bibliotecă. Au fost pornite diferite campanii de promovare și de suținere a culturii române, la care luau parte alături de localnici învățători, preoți din satele învecinate. În satele din zonă au fost organizate unități de "Șoimi ai Carpaților", care aveau menirea să cultive portul, obiceiurile și jocul popular național. Huducul întotdeauna s-a înflat în fruntea organizării unor astfel de activități. Învățătorul
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
învățători, preoți din satele învecinate. În satele din zonă au fost organizate unități de "Șoimi ai Carpaților", care aveau menirea să cultive portul, obiceiurile și jocul popular național. Huducul întotdeauna s-a înflat în fruntea organizării unor astfel de activități. Învățătorul Iustin Handrea (1906-1972), născut în Huduc, a fost unul din cei mai mari susținători ai promovării culturii românești în rândul maselor. De-a lungul vieții sale a făcut eforturi uriașe pentru ridicarea culturală-socială și economică a satului natal, precum și pentru
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
a comorilor și potențialului cultural din Huduc. Cele mai mari realiyări ale sale sunt legate de înființarea unui cămin cultural local (membri acestuia fiind toți locuitorii satului), un monument ridicat în cinstea eroilor români căzuți în apărarea identiții naționale. Același învățător a pornit și o campanie pentru dezvoltarea ramurilor agricole, în aces sens pornind acțiuni concrete în intensificarea culturii legumelor, în extinderea pomiculturii, în selecționarea semințelor de cereale, îmbunătățirea activității de creștere a vitelor. Pe plan cultural, învățătorul a înființat în cadrul
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
identiții naționale. Același învățător a pornit și o campanie pentru dezvoltarea ramurilor agricole, în aces sens pornind acțiuni concrete în intensificarea culturii legumelor, în extinderea pomiculturii, în selecționarea semințelor de cereale, îmbunătățirea activității de creștere a vitelor. Pe plan cultural, învățătorul a înființat în cadrul "Asociațiunii pentru literatură română și cultură poporului român" o secție a "Șoimilor Carpaților", pentru promovarea portului și dansurilor populare. Cu această organizație a cutreierat satele din împrejur la mai multe întâlniri cu caracter patriotic. În anul 1936
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]