16,273 matches
-
de Cultul Baptist. Tot în timpul perioadei comuniste este zidit noul local al cultului Adventist de ziua a șaptea. Teatrul Popular este înregistrat în 1958 (până în 1989). În 1960, ia ființă Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL). În 1960 este comasat Șantierului Naval cu Atelierele CFR, formând Uzina Mecanică profilată pe construcții de nave și vagoane. Universitatea Populară este înființată în 1963 (până în 1979). Prezenți la Turnu-Severin, la 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej și Iosip Broz Tito pun piatra de temelie
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
generalist ce își câștigase reputația de a-i fi ajutat pe muncitori să-și scrie reclamațiile pe tema condițiilor de muncă, este înființat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), sindicat organizat de un grup de 15 muncitori din Șantierul Naval din Turnu Severin. Declarația de înființare a fost difuzată de către Noël Bernard, șeful serviciului român de la Radio "Europa Liberă", la 4 Martie 1979, iar sindicatul va atrage peste 2.400 de semnături ale muncitorilor din orașe precum București, Ploiești
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Primul tren sosește în Orșova la 11 ianuarie 1878, iar la 19 mai 1878 prin gara imperială de graniță de aici începe circulația normală a trenurilor. 1890-1896 au loc lucrările de regularizare a șenalului navigabil al Dunării, se înființează un șantier de reparații navale, se construiește paralel portul de mărfuri “Coroana” legat prin cale ferată de gară și printr-o conductă de rafinăria de petrol din zona gării. O parte a portului din zona orașului primește statutul de "Port liber". 1916
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
abatorul din strada Tamás Ernő, s-au asfaltat 117 de străzi, s-au amenajat alei, parcuri și piețe. În 1904 s-a construit fabrica de cărămidă pentru a putea acoperi necesitățile de materiale de construcție care au fost necesare pe șantiere în anii următori. Marosi Barna, cercetătorul lui Bernády și autorul diferitelor cărți îl caracterizează pe primar ca un om, care „a știut să facă bani”, fapt demonstrat de relațiile strânse ținute cu reprezentanții guvernului în diferite ministere. Astfel s-a
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Gimnaziul Romano Catolic (azi Colegiul Național „Unirea”), Școala Superioară de Fete (azi Colegiul Național “Al. Papiu Ilarian”), Serviciul de Gospodărie Comunală și a primit un complex de ansamblu nou Colegiul Reformat. Spre sfârșitul mandatului edilul șef devenea tot mai îndatorat șantierelor. Presa locală îl critica deseori pentru planurile mărețe, despre care spunea că Bernády ar avea o megalomanie nelimitat. În aceste valuri incomode au fost construite cele două clădiri reprezentative din Centru după proiectele executate de perechea de arhitecți budapestani Komor
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
rezultatele politicii lui Constantin au fost evidente. Succesorii săi și-au stabilit reședința la Constantinopol, venind din toate colțurile imperiului persoane dornice să ocupe funcții administrative, militare și comerciale. La începutul domniei lui Teodosius, orașul s-a prezentat ca un șantier, iar creșterea accelerată a numărului locuitorilor a făcut ca populația să se întindă în afara zidurilor orașului, fiind astfel clădit un nou zid de apărare între 408-413. Vechiul Byzantion, refăcut de Septimus Severus, avea o suprafață de 200 de hectare și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
venețienilor. În 1240 li se oferă poziția privilegiată negustorilor din Pisa, care era aliată lui Frederich al II-lea. S-a ocupat și de refacerea flotei, fiind conștient că flota venețiană apăra Constantinopolul. Încurajează activitatea în acest domeniu și amenajează șantierul de la Smirna. Pe plan extern, și-a propus că obiectiv recucerirea Constantinopolului. Reușește să stabilizeze situația orientală căci a încheiat pacea cu selgiugizii. Își întoarce atenția spre Constantinopol și Peninsula Balcanică. Lichidează stăpânirea latină în Asia Mică. Ajunge până la strâmtoarea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
din care se alimentau motopompele; faza a II-a, evoluată - canale magistrale, stații de pompare și conducte subterane de transport, prevăzute la suprafață cu hidranți) a permis amplasarea în localitate a unui ansamblu de utilități de cazare tip organizare de șantier, folosit de unitățile militare detașate în economia națională. „Șantierul” avea instalații sanitare moderne, încălzire centrală, puț forat de mare adâncime, etc. Datorită unui localnic, Oscar Dumitru Popa, originar din Valea Rusului, ajuns într-o poziție de decizie în Ministerul Agriculturii
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
evoluată - canale magistrale, stații de pompare și conducte subterane de transport, prevăzute la suprafață cu hidranți) a permis amplasarea în localitate a unui ansamblu de utilități de cazare tip organizare de șantier, folosit de unitățile militare detașate în economia națională. „Șantierul” avea instalații sanitare moderne, încălzire centrală, puț forat de mare adâncime, etc. Datorită unui localnic, Oscar Dumitru Popa, originar din Valea Rusului, ajuns într-o poziție de decizie în Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, prin depunere de eforturi în dorința
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
300 familii închegate, dar ireversibil supuse procesului îmbătrânirii, s-a reușit, cu anevoie dar în bune condițiuni, continuarea lucrărilor gospodărești la biserici (parohială, filie) și la casa parohială, așa încât aproape în fiecare an rubrica „investiții” din bugetul de cheltuieli consemnează șantiere la acoperiș, ziduri, interior, exterior. 7. Cântăreți Primul cântăreț, chiar de la înființarea parohiei Plevna, a fost Ion Nichifor. Conform unei însemnări din Psaltire, era originar din Tilișca, localitate istorică transilvăneană depinzând administrativ de Săliștea Sibiului, venit în regat anterior anului
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
cea mai mare parte o ocupă arborii înalți (că fagul, urmat de carpen, stejar, cireș și plop). În urmă secularizării averilor mânăstirești de la 1863, pădurea e luată de stat, aparținând Ocolului Silvic-Pașcani. În 1950 au fost aduși militari pentru deschiderea șantierului militar, pentru a se construi Unitatea Militară. În centrul acestei păduri se află Tabăra de Copii-Poiana Cerbului, iar începînd cu 1984 s-a deschis a doua tabăra, ea fiind în partea de sud a pădurii, Tabăra Făget. Pădurea Baluș - moșie
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
niște tuneluri galerii subterane, camuflate, de asemenea, de pădurea de salcâmi. Am stat de vorba cu doi dintre muncitorii care au lucrat la una dintre cele mai mari operațiuni secrete desfășurate vreodată de Armata Română în județul Iași, operațiune denumita "Șantierul 229 - Spinoasa". Aceștia au vorbit pentru prima data cu niște jurnaliști despre povestea buncărelor subterane din Padurea Chicerea, la Spinoasa, acum abandonate și lăsate pradă hoților de fier vechi." Înainte de intrarea în orașul Podu Iloaiei, dinspre Iași, faci dreapta spre
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
camp, spre Pădurea Chicerea. Dacă te apropii puțin, poți să zărești ruinele unei căi ferate suspendate, ale unor galerii din beton și rămășitele câtorva buncăre cu ziduri groase de beton. Puțini știu că aici se află ruinele celui mai mare șantier militar demarat de Armata Română în județul Iași... Era începutul Războiului Rece. La începutul anului 1951, puterile occidentale și URSS își măsurau deja mușchii în Războiul din Coreea. În acest timp, Armata Română a dat dovadă de o mobilizare fără
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
a construi în Pădurea Chicerea o unitate militară secretă. Trecuseră deja câțiva ani de când Ștefan Lupu din Spinoasa revenise de pe front. Luptase în cel de-al Doilea Război Mondial. La un moment dat, Securitatea i-a cerut să lucreze la șantierul de la Spinoasa. ""La început eram la lucru vreo 1.300 de soldați și civili. Eu eram un bun dulgher și aveau nevoie de mine. M-au avertizat că dacă voi povesti cuiva ceea ce lucram acolo, mă împușcă. Și nu am
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
și aveau nevoie de mine. M-au avertizat că dacă voi povesti cuiva ceea ce lucram acolo, mă împușcă. Și nu am povestit nimănui. Eu eram plătit pentru că eram civil, dar s-a lucrat și cu mii de soldați. Era un șantier mare"", își amintește Ștefan Lupu, acum în vârstă de 84 de ani. Și Neculai Beraru a muncit la Șantierul 229 Spinoasa. A lucrat, însă, ca soldat, era militar în termen și nu primea salariu. ""Prin 1952 au adus încă vreo
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
nu am povestit nimănui. Eu eram plătit pentru că eram civil, dar s-a lucrat și cu mii de soldați. Era un șantier mare"", își amintește Ștefan Lupu, acum în vârstă de 84 de ani. Și Neculai Beraru a muncit la Șantierul 229 Spinoasa. A lucrat, însă, ca soldat, era militar în termen și nu primea salariu. ""Prin 1952 au adus încă vreo 500 de oameni de la Canalul Dunăre-Marea Neagră să continue lucrările la Spinoasa. Trebuia să construim o unitate militară secretă
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
utilaje, totul era manual. Dar eram bine organizați, astfel încât să nu fim nevoiți să ieșim în exterior pentru a procura hrană, apă etc. Aveam abator, sală de mese, tot. Am tras și apa de la Timișești"", a spus Neculai Beraru. La șantier lucrau numai români, deși "proiectul" se derula în colaborare cu rusii. Munca era atât de grea, încât soldații spuneau că se aflau într-un lagăr de concentrare. De aceea, trei dintre soldați nu au mai rezistat și s-au sinucis
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
și simplu, și se pierdea în pădure. De altfel, toată baza militară era acoperită de pădure. Să nu dea nimic de bănuit că acolo era un buncăr. Dacă te uitai din depărtare, vedeai doar o pădure"", a povestit Ștefan Lupu. Șantierul era organizat în colaborare cu Armata Rusă. Din partea rușilor, operațiunea era coordonată de doi generali. Armata Română îl desemnase să se ocupe de operațiune pe generalul Rab, de origine maghiară. ""Din câte auzeam eu, aceasta bază militară secretă deservea toate
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
adăugat Ștefan Lupu. Primarul comunei Erbiceni, Constantin Ivan, și-a amintit, de asemenea, că a auzit povestea generalului trădat de amantă de la bunicii săi. Aceștia la rândul lor au auzit-o de la unii dintre ofițerii care s-au aflat pe șantierul 229 - Spinoasa. Era vorba despre un general rus care avea o amantă nemțoaică. Această femeie era, de fapt, o spioană care a sustras planurile secrete ale unității de la Spinoasa și le-a dat americanilor"", a spus primarul Constantin Ivan. După ce
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
Bulgaria), și lucrările britanice, au completat lucrările lui Cohen și au dus la crearea celebrului catalog în zece volume, "Roman Imperial Coinage", încheiat în anul 1994. A doua jumătate a secolului al XX-lea vede diversificându-se cercetările numismatice: multiplicarea șantierelor arheologice, folosirea detectoarelor de metaleîn timpul săpăturilor oficiale și, din nefericire, și clandestine, îmbogățesc masa descoperirilor. Studiul se lărgește cu domenii uneori neglijate, precum sunt numeroasele și diversele emisiuni monetare locale ori fabricarea monedelor din cupru.Informatica oferă puternice mijloace
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
diploma de inginer hidrotehnician. Începând din decembrie 1994, a lucrat ca asistent al directorului general al companiei S.E.Co.L. Sp.A (Italia), în cadrul contractelor de “Reabilitare a DN 38 și 39” finanțate de Banca Mondială. În iulie 1995, devine diriginte de șantier în cadrul aceleiași companii, având ca principale sarcini supervizarea execuției lucrărilor, conform normelor internaționale, ca reprezentatnt al contractorului internațional în cadrul lucrărilor de construcție și reabilitare a drumurilor naționale DN38 și DN39 din cadrul primului “Program de Reabilitare a drumurilor naționale” finanțat de
Anca Boagiu () [Corola-website/Science/300026_a_301355]
-
Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951, la inițiativa Academiei Române, a fost organizat primul șantier școală de arheologie medievală din România, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din București, cercetări arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetății de Scaun. În perioada 1961-1970 s-au întreprins ample lucrări de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci. Lucrările efective au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat. Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
au fost executate de către Direcția de Poduri din cadrul C.F.R. prin secțiile L1 și L 5 din Sinaia. Proiectul de rezistență a fost întocmit de către inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu și șef de șantier maestrul V. Bumbulescu. Fondurile necesare construcției au fost obținute din diferite surse și prin donații de la firme particulare și instituții de stat. Monumentul a fost confecționat din traverse metalice îmbinate prin nituire într-o rețea. Construcția propriu-zisă a fost realizată
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
ani, participă, nemijlocit, la construcția renumitei uzine de automobile din orașul Toliatti, Rusia. După demobilizare, în anul 1976, și-a continuat activitatea profesională în raionul natal - Briceni în calitate de inginer în cadrul Întreprinderii de construcții Briceni (1976-1978). În această calitate, muncește pe șantierele de construcție ale raionului Briceni. A condus lucrări de construcție la mai multe obiective de menire social-economică. În anul 1978 a fost cooptat în cadrul structurilor politice din raionul Briceni. A deținut funcția de șef al Direcției industrie, transporturi și construcții
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]