17,970 matches
-
și s-ascult oleacă din Sfânta Evanghelie. Mult mai des ia calea cimitirului, situat la o aruncătură de băț de casă (mai landemână decât biserica), unde își vizitează omul și pe toți ceilalți morți ai săi. Mai curăță mormintele, mai aprinde câte-o lumânare... așa se mai pregătește și pe sine pentru cele veșnice. În rest, viața mamaiei se împarte între creșterea celor câtorva găinușe ouătoare ce scurmă după râme și grăuncioare minuscule prin ograda modestă și așteptarea copiilor pentru o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care obișnuia să-și urmărească emisiunea preferată de pe Kanal D, iar acum se instalase cuminte pe canapea, în dreptul ligheanului cu apă cu sare, cu picioarele dezgolite de șosetele călduroase și privea la chipul lui Shri Mataji și la flacăra lumânării aprinse din dreptul fotografiei. - Gata, mamaie! Începem? - Începem, mamă. - Mamaie, întâi va trebui să ne ridicăm energia. Energia Kundalini de care țiam povestit. - O ridicăm, mamă, dar să-mi arăți tu cum. Căci mama e bătrână și nu știe. - Sigur că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
India, în decembrie, începe să se însereze pe la 5 după-amiază, ca la noi, de altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
consta din bucăți de pânză sau cartoane întinse pe jos și pe care erau așezate fructele și legumele, rânduiți papucii de tot felul sau expuse bijuteriile și suvenirurile. Locația respectivă reprezenta și locul de dormit pentru vânzători, căci noaptea se aprindeau lămpile pe care vi le-am descris mai înainte și-i puteai observa întinși printre obiectele comerțului lor. De la standul situat chiar în fața intrării în campus am cumpărat cele mai multe mărunțișuri. Apoi am mai adus clienți. Iar am mai cumpărat câte ceva
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de cenzură, a plecat devreme din România, fiind la fel de prețuit și în Occident. La un moment dat făcea o emisiune săptămânală la Vocea Americii, „Navetistul transoceanic“. Se pare că atunci Israelul traversa o criză economică, drept care în Knesset erau dezbateri aprinse pentru găsirea unei soluții de ieșire la liman. Când par‑ lamentul era mai disperat din lipsa de soluții, povestea Mircea Crișan, s-a ridicat unul și le-a zis : „SĂ declarăm război Americii !“. „Cum, tocmai prietenului nostru ?“ - s-au revoltat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am lucrat cu așa sete și cu așa dor fierbinte ca la Deșteptarea și entuziasmul - deliciu, din timpul acela îmi va rămâne pururi neuitat. Chiar noaptea prin somn visam planuri de îmbunătățire a sorții poporului și atunci repede mă sculam, aprindeam lumina și mă apucam de lucru.” - spune C. Morariu. „Aproape tot ce s-a publicat în primii trei ani și jumătate ai foii, a trecut prin mâna mea, atât ca corectură de manuscris cât și de tipar, și cel puțin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a refuzat autorizația pentru plecare în străinătate” (Dreptatea nr.191). Tot la Informațiuni: „Maxim Gorki despre comunism. Corespondentul lui „Doily Nows” în Rusia a intervievat pe Maxim Gorki. Celebrul scriitor este convins că în Rusia Comunismul va dispare, dar va aprinde, zice el, pentru lumea muncitoare, flacăra care nu se va stinge ușor. Gorki prevede stabilirea în Rusia a unei forme de republică socialistă sau aceeași republică democratică, analogă Republicii Statelor Unite, însă de aici înainte - după el regimul sovietic- nu mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
una singură din 1945, frugală propunere a unui eventual demers editorial), predominant profesionale, în marginea unei prietenii cu atât mai simpatetice cu cât teza de doctorat a lui Wikander despre societățile secrete indo-iraniene s-ar fi născut dintr-o dorință aprinsă de a „plagia”2 cartea lui Höfler, Kultische Geheimbünde der Germanen (Frankfurt am Main, 1934). Sunt fante prin care răzbat deja virulente fixații „indo-germanice” - necesitatea epurării sau discreditării elementelor semite din contextul comparativ al cercetărilor: „...de curând Wüst, de la München
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
proletar, al prieteniei între popoare și al păcii în lume". Pentru Aurel Mihale scriitorii sînt niște făclieri, care prin operele lor răspîndesc lumina vie, fără de apus, a celor mai nobile idei, ideile socialismului și comunismului, lumină vie ce încălzește și aprinde luminile a milioane și milioane de oameni. Bănuim cît de strălucitoare era lumina răspîndită de acești făclieri pentru sutele de mii de deținuți politici, deportați sau cu domiciliu obligatoriu. Cu firesc dogmatism, făclierul raportor explică pentru ce trebuie să continuăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ușor, ușor să -ți pierzi mințile dacă nu îți găsești un loc în toată nebunia. Nimeni nu i-a spus despre cimitirele pline de anonimi, pe lângă care trecea acum zilnic, unde nu se lasă o floare măcar și nu se aprinde o lumină pentru bez- meticii sortiți uitării, nebunii frumoși care cândva au fost și ei plini de patimă, au iubit viața și au crezut că pot schimba lumea cu dragostea lor, însă drumurile realității au fost mai bine pietruite decât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trupul său mărunțel, mereu cu o cămașă impecabil de albă și apretată, nelipsindu-i, desigur, celebra pălărie Borsalino, pe care ba o dădea jos, ba o punea la loc pe cap sau gesticula cu ea în stânga și-n dreapta când era aprins într-o discuție. Avea un maxilar puternic, bine accen- tuat, și deși gura-i era cam mică, avea buzele groase. Peste nasul coroiat de evreu purta niște ochelari imenși, rotunzi, care-i știrbeau privirea blândă și pătrunzătoare. Era destul de cunoscut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă din conversațiile lor aprinse de peste noapte. A bănuit că dezbat politică, ei de fapt având o ditamai discuție despre cum trebuie interpretat noul cântec, pe care Cristi urma să-l înregistreze. Singurul contact cu ei a fost când a refuzat politicos, făcând semn din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
A scos din buzunarul cămă- șii o țigară, pe care și-o făcuse din timp, parcă știind cât de multă nevoie va avea de ea. Trupul încă-i tremura ușor și cu greu a reușit să țină chibritul s-o aprindă. A tras tare primul fum în piept, de parcă ar fi fost ultimul din viață. A tras cu sete, în timp ce ochii încă-i erau fixați pe marfar. Sufletul său era încă prizonier acolo, în 1917. Călătoria infernală s-a terminat și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți, ca înstăriții să aibă medicamente pentru familiile lor, pentru vreo zgârietură. A văzut soldații lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lăsați întinși pe marginea drumului, unde nu preoții le aprindeau o lumânare, pentru că se odihneau sau așteptau să se adune zece- douăsprezece cadavre, să nu facă risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i povesteau ultimele zvonuri despre el, ca să aibă de ce să mai râdă, își lua de la colț Universul și pornea, din nou prin Cișmigiu, spre Capșa de cele mai multe ori, unde își sorbea cafelele și întotdeauna un pahar de vin, ca să-i aprindă ziua, alături de o salată sau câteva felii de pâine prăjită cu unt și diverse marmelade. Dacă nu era cu un amic, cu te miri ce actor sau actriță, cu cineva din orchestră sau cu Titi Botez, cu Fernic sau Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Păi, cum adică, vă e totuna un liberal c-un comunist ? — Dar nici că -mi pasă, amândoi pot să iubească la fel. Eu nu cânt doar pentru unii sau alții, râde Cristi. Își comandă amândoi încă un vin și își aprind o țigară, iar Cristi se gândește cum de evitase până atunci o invitație în Mișcarea Legionară și, iată, ea venea de unde te așteptai mai puțin, tocmai din partea unui om pe care îl admira nespus și despre care acum afla că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
loc, domnule Vasile ? Și-o limbă a acestui loc ? O să cântați triluri ? Și unde, mă întreb ? Repede schimbați subiectul și repede vă alarmați, când eu spuneam despre niște lucruri banale. Lucruri de bun-simț, dacă stați să meditați puțin în loc să vă aprindeți. Lucruri de onoare. Onoare, domnule Vasile, probabil un cuvânt pe care nu-l folosiți prea des. Ce onoare să aibă un om ca dumneata ? Unul care stă deoparte și tace, în timp ce țara e pe jar, iar lui averea i se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intensă odată ce își auzea numele strigat tot mai tare și bătăile din palme deveneau tot mai puternice. Simțea cum se dă de nerăbdare din picioare, pe sub mese ; cum se învârt în mâini, de emoție, tacâmuri, fără niciun sens ; cum se aprind țigări după țigări ; cum tensiunea crește minut cu minut și sufletele lor sunt aproape de a exploda. — Sunteți gata, maestre ? Niciun răspuns, din nou. Nodurile din gât n-au ajuns încă atât de puternice încât să taie aproape răsuflarea. Atmosfera și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
împărtășesc lumea mea de basm cu prietenul meu cel mai bun ? Prieten bun, frate de cruce dacă vrei, dar fiecare cu crucea mă-sii, concluzionează ironic Cristi, care pentru câteva clipe crede că a scăpat de insistențele lui Fernic. Își aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pot rămâne așa la nesfârșit... Într-o zi, ea nu o să mai suporte să te vadă plecând cu altă femeie, și într-o zi chiar ea va pleca cu altul la sfârșitul serii. În fine, poate atunci ți se va aprinde lampa, mai știi ? Cristi tace și mai ia o gură de vin. Ropote de aplauze după o romanță, iar tinerele interprete iau o pauză de câteva minute. Rada vine imediat la masa celor doi amici. — Și ? Ți-a plăcut ? A
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cântecul nostru a devenit un simbol al unui timp și al unui spirit, trebuia să-i vezi... Cântecul nostru este mai puternic de fapt pe zi ce trece. Și este abia începutul, Sachi, cântecul nostru va fi ca o lumânare aprinsă în bezna unei temnițe. Cântecul nostru va putea lumina și înduioșa, exact când vremurile vor fi crunte și tulburi, așa cum se anunță. Cântecul nostru va aminti lumii ceea ce este cu adevărat, când ea va părea pierdută de speranță și înecată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nouă să ne fie săpată groapa. Parcă a trecut o zi, atâta tot, dar ce zi minunată a fost, amice. O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric și făcând-o și mai strălucitoare acolo unde începea deja să pâlpâie. Îți promit, dragul meu prieten, că pentru acea zi voi lupta până la capăt. Cu toate că îmi va fi insuportabil de greu fără tine. Pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muzică ieftină, ce urma să piară a doua zi, dar iată, a cucerit un deceniu întreg ! Vă asigur deci că nu pentru a obține un câștig rapid și puțină faimă m-am dedicat acestui gen, concluzionează Cristi, după care își aprinde o țigară. Știți de ce am ales tangoul și am decis să-l personalizez atât de mult și să-l schimb și să-l adaptez, ajungând astăzi ceea ce sunt ? Pentru că m-am îndrăgostit de el din prima clipă când l-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cunoscutului poet și textier de origine evreiască Eugen Mirea, Cristi înregistrează alături de orchestra Honigsberg, la Columbia, tangoul Stinge lampa, care devine imediat un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]