15,564 matches
-
ale Imperiului Otoman. A fugit apoi împreună cu soția și cu copiii săi. În noiembrie 1917 aceștia s-au îmbarcat pe o navă din Izmir către Beirut iar a fost născută în timpul acestei călătorii, la bordul vasului. A fost numită « 'Ămăl » ( arabă آمال) care înseamnă “"speranțe"”. A fost, de asemenea, strigată și Emily, însă întotdeauna a preferat numele “'Ămăl ”. După ce francezii au preluat puterea, familia artistei s-a întors la Jabal Al-Druze ("Muntele druzilor"). După incidentul cu din 1923, casa familiei din
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi. Tarab Abd Al-Hadi (arabă ) născută în Jenin Palestina în 1910 și decedată la Cairo în 1976, a fost o activistă feministă de origine palestiniană. La sfârșitul anilor '1920 ea a înființat Congresul Femeii Arabe din Palestina, prima organizație a femeilor sub Mandatul Britanic din
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi. Tarab Abd Al-Hadi (arabă ) născută în Jenin Palestina în 1910 și decedată la Cairo în 1976, a fost o activistă feministă de origine palestiniană. La sfârșitul anilor '1920 ea a înființat Congresul Femeii Arabe din Palestina, prima organizație a femeilor sub Mandatul Britanic din Palestina, și a fost un organizator activ în grupul înfrățit celui dintâi, Asociația Femeilor Arabe. sioniștilor. Abd Al-Hadi împreună cu o altă femeie, membră a familiilor importante din Ierusalim, au pus
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
o activistă feministă de origine palestiniană. La sfârșitul anilor '1920 ea a înființat Congresul Femeii Arabe din Palestina, prima organizație a femeilor sub Mandatul Britanic din Palestina, și a fost un organizator activ în grupul înfrățit celui dintâi, Asociația Femeilor Arabe. sioniștilor. Abd Al-Hadi împreună cu o altă femeie, membră a familiilor importante din Ierusalim, au pus bazele Congresului Femeii Palestiniene Arabe în vederea clarificării opoziției față de prezența sioniștilor în Palestina și, de asemenea, pentru a sprijini lupta națională a bărbaților pentru independență
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
a femeilor sub Mandatul Britanic din Palestina, și a fost un organizator activ în grupul înfrățit celui dintâi, Asociația Femeilor Arabe. sioniștilor. Abd Al-Hadi împreună cu o altă femeie, membră a familiilor importante din Ierusalim, au pus bazele Congresului Femeii Palestiniene Arabe în vederea clarificării opoziției față de prezența sioniștilor în Palestina și, de asemenea, pentru a sprijini lupta națională a bărbaților pentru independență. Prima întâlnire a Congresului a avut loc la casa lui Tarab Abd Al-Hadi din Ierusalim pe 26 Octombrie 1929, eveniment
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
Palestinei, Congresul s-a implicat și în încercarea reducerii pedepselor dure, apelând la autoritățile britanice și la strângerea de fonduri pentru familiile care și-au pierdut membrii din cauza închisorii. Tarab Abd Al-Hadi a fost, de asemenea, activă în Asociația Femeilor Arabe, fondată tot în anul 1929, care a devenit cea mai cunoscută organizație feministă din Palestina. În calitatea să de organizator, ea a ținut un discurs la Biserica Sfântului Mormânt, în aprilie 1933, în timpul vizitei Generalului Britanic Allenby, precizând: „Femeile arabe
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
Arabe, fondată tot în anul 1929, care a devenit cea mai cunoscută organizație feministă din Palestina. În calitatea să de organizator, ea a ținut un discurs la Biserica Sfântului Mormânt, în aprilie 1933, în timpul vizitei Generalului Britanic Allenby, precizând: „Femeile arabe îi cer Domnului Allenby să își amintească și să spună acest lucru guvernului sau.. Mamele, fiicele, surorile victimelor arabe sunt adunate aici pentru a îi face pe ceilalți martori la trădarea britanicilor. Ne dorim că toți arabii să își amintească
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
de organizator, ea a ținut un discurs la Biserica Sfântului Mormânt, în aprilie 1933, în timpul vizitei Generalului Britanic Allenby, precizând: „Femeile arabe îi cer Domnului Allenby să își amintească și să spună acest lucru guvernului sau.. Mamele, fiicele, surorile victimelor arabe sunt adunate aici pentru a îi face pe ceilalți martori la trădarea britanicilor. Ne dorim că toți arabii să își amintească faptul că britanicii sunt cauza suferinței noastre și că trebuie să învețe din această lecție”. Abdul Hadi a fost
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
femeilor palestiniene în îndepărtarea acestuia. După Războiul Arabo-Israelian din 1948, Abd Al-Hadi s-a stins la Cairo, în Egipt, alături de soțul sau, Awni Abd al-Hadi. El a decedat în Cairo în anul 1970 iar ea în anul 1976. Lama Abu-Odeh (arabă: لمى أبو عودة ) este o profesoară și scriitoare de origine palestiniano-americană, care predă la Facultatea de Drept a Universității Georgetown, care a scris pe larg despre legea islamică, despre feminism și despre drepturile familiei. S-a născut în Amman, Iordania
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
au fost uciși într-un atac aerian israelian, în sudul Fâșiei Gaza, în Rafah. În cadrul unui eseu intitulat „Never Ask Me About Peace Again” feminista descrie experiența prin care a trecut la auzirea veștii despre decesul familiei sale. Sahar Khalifeh (arabă: , scriitoare de origine palestiniană născută în anul 1942 în Nablus, Palestina. După ce a studiat la din Teritoriile Palestiniene Ocupate, ea a primit o bursă și a mers să își continue studiile în Statele Unite ale Americii. A obținut titlul de Master
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
În prima jumătate a secolului XX, producția romanescă arabă era caracterizată de un monopol egiptean, remarcabil atât prin prisma cantității, cât și datorită calității excepționale a operelor. În Egipt, romanul, ca specie literară, se poate lăuda cu o istorie îndelungată, timp în care s-au diferențiat diverse etape majore
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
este reprezentat de începuturile romanului egiptean. Prin convenție, s-a stabilit că debutează cu "Zaynab", al cărui autor este Muhammad Husayn Haykal, însă nu toți criticii împărtășesc această opinie. Publicat în 1914, acesta și-a câștigat titlul de primul roman arab „matur”, datorită aparentelor inovații la nivel tematic. Ceea ce îi dădea o notă distinctivă era puritatea culturală, caracterul egiptean nealterat, lipsit de influențele occidentale care i s-ar fi putut atribui, dat fiind faptul că, în perioada conceperii romanului, Haykal studia
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
romane relevante pentru cultura egipteană: "Awdat al-ruh" - 1933 (Întoarcerea sufletului), "Usfur min al-sharq" - 1938 (Pasărea Orientului) și "Yawmiyyat na’ib fi’l-aryaf" (Jurnalele de țară ale unui procuror). Primul roman a fost considerat un adevărat pas înainte în dezvoltarea literaturii arabe, fiind o mostră veritabilă de realism social, presărat cu umor morbid. Acțiunea are loc în Cairo și se concentrează pe viața unei familii egiptene de condiție medie, din care provine protagonistul - Muhsin, precum și celelalte personaje - cei doi unchi ai lui
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
doua operă - "Usfur min al-sharq", promovează tema contrastului dintre Orient și Occident, exploatat prin prisma anilor de studenție ai protagonistului, același Muhsin, la Paris. Contrastul menționat se referă la ciocnirea dintre Vestul materialist și Estul spiritual, la care numeroși studenți arabi sunt martori în timpul studiilor în străinătate. În final, al treilea roman al lui al-Ḥakim - "Yawmiyyat na’ib fi’l-aryaf", este bazat pe investigațiile realizate de un procuror în urma unei crime. Subiectul romanului urmărește, totdată, și discrepanțele între cuvântul legii, pe
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
literatura egipteană a anilor 60, este demn de menționat că i se atribuie și un roman suprarealist - "Awlad ḥaratina" - 1959 (Băieții de pe strada noastră), în care eroul este în căutare de răspunsuri la întrebări existențiale. Romanul introduce alegoria în ficțiunea arabă, exploatând diverse povestiri religioase, precum viețile lui Moise, Iisus sau Muhammad, în așa fel încât să scoată în evidență două aspecte - lupta pentru dreptatea socială și problematica existenței lui Dumnezeu. În paralel, este ilustrată și nevoia unei reforme politice și
Romanul egiptean - direcții generale de evoluție () [Corola-website/Science/336300_a_337629]
-
ca regetă în timpul minoratului fiului lor. Maria nu a uitat umilințele suferite din cauza iubirii soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare, Maria a închis-o pe Leonor, iar mai târziu a ordonat executarea rivalei sale în 1351, în castelul arab Abderrahman III din Talavera de la Reina. Decesul Leonorei a exacerbat ruptura în cadrul familiei regale. Fiul Leonorei, Henric, și fiul Mariei, Petru, au continuat să se lupte unul cu altul pentru controlul Castiliei. În cele din urmă Henric a câștigat și
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
al ONU au "condamnat cu cea mai mare fermitate atacul terorist barbar și las" de la Nișă. Summitul Asia-Europa din capitală Mongoliei, Ulaanbaatar, a început cu un minut de reculegere în memoria victimelor de la Nișă. Liderii religioși și politici din lumea arabă și musulmană au condamnat și ei atentatul de la Nișă. Marele Muftiu al Egiptului a denunțat atacul și a subliniat că "sabatorii care îl urmează pe Satan vor fi condamnați în această viață și în cea viitoare". Clericul din Arabia Saudita, Salman
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
urmează pe Satan vor fi condamnați în această viață și în cea viitoare". Clericul din Arabia Saudita, Salman al-Ouda, a spus, de asemenea, ca "ucigașul va fi blestemat de Dumnezeu, îngerii lui, si de toți oamenii". Secretarul General al Ligii Statelor Arabe, Ahmed Aboul Gheit, a denunțat atacul terorist, pe care l-a apreciat ca fiind unul "las", a anunțat purtătorul său de cuvânt. Ca urmare a atacului terorist din Nișă, Spania, Germania și Italia au întărit securitatea la granița cu Franța
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
este supranumit „Mireasă verii.” Locuitorii așezării sunt libanezi druzi care sunt majoritatea locuitorilor născuți în oraș, precum și creștini maroniți, melkiți (greco-catolici) și ortodocși. Se considera că Aley este cel mai mare oraș druz din lume. Numeroși oameni înstăriți din statele arabe din Golful Persic posedă case de vară în Aley, unde se retrag pentru a scăpa de căldură și umiditatea excesivă din țările lor, Vara este vizibilă ponderea oaspeților musulmani din lumea arabă. În trecut a existat la Aley și o
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
druz din lume. Numeroși oameni înstăriți din statele arabe din Golful Persic posedă case de vară în Aley, unde se retrag pentru a scăpa de căldură și umiditatea excesivă din țările lor, Vara este vizibilă ponderea oaspeților musulmani din lumea arabă. În trecut a existat la Aley și o mică comunitate evreiască care a sosit aici împreună cu druzii, care în 1860 au fost nevoiți să părăsească Deir al Kamar, după măcelul comis împotriva creștinilor de pe Muntele Liban și după intervenția franceză
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
8 persoane și rănind alte 21. În 1910 s-au stabilit la Aley personalul fondator al Universității americane din Beirut, care a locuit aici vreme de mai mulți ani. În octombrie 1947 s-a reunit la Aley conferință consiliului Ligii Arabe în legătură cu problema Palestinei. În anii 1960 în hotelurile și cazinourile din Aley s-au produs mai multe stele ale cântecului arab, majoritatea trăind în Egipt, precum Umm Kulthum, Mohamed Abdel Wahab și Farid Al Atrash. În 2001 primăria a început
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
a locuit aici vreme de mai mulți ani. În octombrie 1947 s-a reunit la Aley conferință consiliului Ligii Arabe în legătură cu problema Palestinei. În anii 1960 în hotelurile și cazinourile din Aley s-au produs mai multe stele ale cântecului arab, majoritatea trăind în Egipt, precum Umm Kulthum, Mohamed Abdel Wahab și Farid Al Atrash. În 2001 primăria a început un program de renovare a centrului orașului. Aley este unul din principalele obiective turistice populare din Liban și din întregul Orient
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
precum rabinul Yehia Nahum, care era rabinul cartierului, rabiul Avraham Alnadaf și rabinul Shalom Itzhak Halevi. Împreună cu cartierul vecin Neve Tzedek, Kerem Hateimanim a fost în vremea răzmeritelor arabe din 1921, 1929 și 1936-1938 în prima linie a atacurilor din partea arabilor vecini. În ultimii ani ai mandatului britanic în Palestina, cartierul a fost supus adesea unor tiruri de arme de foc trase din minaretul moscheii Hassan Bek. Cartierul devenit în cursul anilor un bastion al mișcărilor evreiești subterane de apărare legate
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
a pierdut urma. Organizația principala de apărare a evreilor Haganá a înființat în cartier o mișcare de tineret numită HaShahar (Zorile). În anul 1947 Haganá a planificat o zonă G de front la frontiera Țel Avivului cu zonele locuite de arabi, care s-a situat între cartierele evreiești Kerem Hateimanim, Neve Tzedek, Neve Shalom, si litoralul mării.În fruntea acestei linii de front cu 105 poziții a fost numit Israel Shhori. În 40 dintre poziții au fost postăți luptători numai în
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
apropiere, conform acordului dintre organizațiile evreiești paramilitare, de la Kerem Hateimanim și până la Neve Shalom au fost stabilite posturi de comandă și poziții ale luptătorilor din organizația „Etzel”. De aici în 25 aprilie 1948 aceștia au pornit la atac asupra cartierului arab ostil Manshiye și asupra Jaffei În cartier au răsărit ansambluri muzicale ale evreilor yemeniți „Tzliley Teiman” (Sunetele Yemenului), „Hashvilim” (Potecile), „Haparvarim” (Periferiile) de asemenea s-au evidențiat cântăreți că Suleiman Hagadol (Shlomo Cohen, Suleiman cel Mare), Boaz Sharabi, Ahuva Ozeri
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]