18,277 matches
-
Zalamea"” („"Primarul din Zalamea"”), în care are loc un conflict între onoarea individuală (demnitatea umană) a unui țăran înstărit, Pedro Crespo, a cărui fiică a fost violată de un căpitan de orgine nobilă, și onoarea corporativă ("esprit de corps") a căpitanului. Onoarea, ca patrimoniu al spiritului înfruntat cu justiția, cazul "Primarului din Zalamea", sau pasiunea amoroasă ce orbește sufletul, cazul operei „"El mayor monstruo"” („"Cel mai mare monstru"”) sau gelozia în „"El médico de su honra"” („"Doctorul onoarei sale"”). În cea
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
le poate avea folosirea abuzivă a teoriei informației. La granița dintre beletristică și filozofie se situează "Jurnalele astrale", care reunesc amintirile și notele de călătorie prin spațiul cosmic ale lui Ijon Tichy, un Műnchhausen modern, "„un vestit călător printre stele, căpitan al îndepărtatei navigații galactice, vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
și alți dușmani ai familiei sale, dar până la urmă o reconciliere a fost aranjată și Ladislau s-a căsătorit cu Maria, fiica palatinului "Ladislau Garai". După moartea tatălui său (1456), a fost declarat de Ulrich Celje (ajuns la titlul de "Căpitan General al Ungariei", poziție cu influență considerabilă) responsabil pentru toate așa-zisele datorii acumulate de Ioan Huniade din partea regatului; dar s-a apărat cu atâta abilitate de aceste alegații la dieta de la Futak (astăzi Novi Sad) din octombrie 1456, încât
Ladislau Huniade () [Corola-website/Science/308075_a_309404]
-
un ofițer român, care a îndeplinit funcția de director general al Serviciului Special de Informații din România în perioada 25 septembrie - 25 decembrie 1944. s-a născut la data de 29 ianuarie 1898, în municipiul Iași, fiind fiul lui Ion, căpitan de intendență și a Ameliei, casnică. A avut doi frați: Mihai, tot ofițer, și Emilian, consilier la Curtea administrativă locală din București, care în 1949 lucra la secția administrativă a M.A.I., și două surori: Cornelia-Elena și Adela. Ioan Lissievici
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
Constanța. În anul următor se căsătorește cu Melania Maidan, originară din Bucovina de Nord și care lucra ca telefonistă care asigura legăturile trupelor sovietice din Dobrogea cu restul țării și cu centralele de transmisiuni din sudul Ucrainei. În anul 1949 căpitanul Nicolae Doicaru este numit în funcția de șef al Direcției Regionale de Securitate Constanța. În această calitate, el s-a făcut remarcat printr-un regim deosebit de dur impus deținuților politici de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar mai ales prin faptul că
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
de către comuniști, a urmat doi ani de studii la Academia de Partid «Ștefan Gheorghiu» și a devenit ofițer de Securitate în Regiunea Dobrogea. A condus Departamentul „A” din Direcția Generală a Securității Statului (1952-1954). În această calitate, a coordonat alături de căpitanul de Securitate Nicolae Doicaru reprimarea mișcării de partizani din această regiune. În anul 1953 avea gradul de colonel în cadrul Direcției de Informații Externe a Securității. În martie 1954, Vasile Vâlcu a fost înaintat la gradul de general-maior și numit în
Vasile Vâlcu () [Corola-website/Science/308087_a_309416]
-
a urmat a revelat slăbiciunile principalei arme a submarinelor - torpila magnetică. Deși fiordurile înguste scandinave ofereau submarinelor un spațiu restrâns de manevră, marea concentrare de vase de război aliate ofereau nenumărate ținte accesibile pentru atacul cu torpile. De multe ori, căpitanii germani remarcau cu stupoare că ținte inamice ochite cu grijă, asupra cărora fuseseră lansate torpile, continua să navigheze neatinse. Torpilele ori explodau prematur, ori nu explodau deloc sau treceau pe sub vasele atacate. În ciuda a 20 de atacuri submarine, niciun vas
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
în zona apelor Gibraltarului și a Sierra Leonei. În decembrie 1941, convoiul HG-76, escortat de șase corvete și două goelete plus de un portavion de escortă și trei distrugătoare din Gibraltar a fost interceptat de submarinele care pândeau. Comandantul escortei, căpitanul Frederic John Walker era un tactician inovator, iar echipajele vaselor de escortă erau foarte bine antrenate. Prezența portavionului în escortă ușura mult detectarea vizuală a submarinelor, obligate să se scufunde mai înainte de a avea șansa să se apropie de convoi
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
crucișătorul greu "Suffren", crucișătoarele ușoare "Gloire", "Montcalm", "Georges Leygues" și câteva distrugătoare din clasa "Le Fantasque". FNFL a luat parte la Bătălia din Normandia, atât la operațiunile navale ("Operațiunea Neptun"), cât și la debarcarea propriu-zisă, prin comandourile navale comandate de căpitanul Philippe Kieffer, care au escaladat falezele și au distrus bateriile de coastă germane. Vapoarele FNFL a fost deplasate în zonele de debarcare după cum urmează: Crucișătorul învechit "Courbet" a fost sabordat la Arromanches pentru a fi transformat în port Mulberry. Crucișătoarele
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
zi, vasul torpilor a început o misiune de patrulare în Canalul Mânecii, pentru ca, pe 14 iulie, să-l aibă la bord pe De Gaulle în druml să spre Franța. Cuirasatul "Richelieu" a fost prezent în Golful Tokyo în timpul semnării capitulării Japonei. Căpitanul Jacques-Yves Cousteau a inventat echipamentul de scufundare autonomă, iar Yves Rocard a avut o contribuție de primă importanță la modernizarea radarului. Flota comercială a FNFL a suferit pierderi grele, cam un sfert din numărul marinarilor căzând la datorie. Au fost
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
generalii Ion Antonescu și M. Racoviță, Sextil Pușcariu, Traian Brăileanu, Simion Mehedinți, dr. Ion Cantacuzino, Eugen Chirnoagă, Mihail Manoilescu, Nichifor Crainic și Traian Herseni, au depus mărturii în favoarea acuzatului. Printre aceștia, generalul Constantin Petrovicescu a depus și el mărturie în favoarea Căpitanului. În afară de aceste trei episoade, generalul nu a mai avut alte contacte cu Mișcarea Legionară. Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare între 1940 și 1993, chiar subliniază acest fapt într-un articol din 1965, precizând și faptul că gen. Constantin Petrovicescu n-
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
Militari din Iași. La 1 iulie 1907, a absolvit Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din Dealul Spirii, ca șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea mai înaltă
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
1918-1920). În anul 1924 a absolvit cursul de perfecționare a locotenent-coloneilor, în România și în Franța. Și-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excepțional, în 1925), general de brigadă (1935), general de divizie (1938). După cel de al doilea război balcanic (1913) Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-și aportul la conceperea
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
2006, premiat cu Oscar la categoria "Cel mai bun film străin". este debutul regizorial al lui Florian Henckel von Donnersmarck, care prezintă cum agenții Stasi (poliția secretă a RDG) monitorizau Berlinul de Est. În rolurile principale sunt Ulrich Mühe ca Căpitanul Stasi Gerd Wiesler, Ulrich Tukur drept superiorul său Anton Grubitz, Sebastian Koch în rolul dramaturg Georg Dreyman, și Martina Gedeck în rolul iubitei lui Dreyman, o prominentă actriță numită Christa-Maria Sieland. Filmul a fost lansat în Germania pe 23 martie
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1909-1911), a devenit sublocotenent în 1911, apoi locotenent în 1914. Cu acest rang a luptat la intrarea României în Primul Război Mondial. În anul 1917 a fost avansat la gradul de căpitan și comandant de baterie tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de Război în Paris (1919-1921) facut maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și avansat în
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
frontul din Galiția, în noiembrie 1914. După patru ani de prizonierat, în anul 1918, s-a reîntors în Transilvania cu trenul prizonierilor de război austro-ungari ce se repatriau din Rusia după pacea de la Brest Litowsk. La sfârșitul primului războiului, era căpitan în rezervă, dar în 1919 a fost reintegrat, la cerere, în armată română. Până în 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureș. Ulterior, a comandat diferite subunități și unități la Turda și Alba-Iulia, iar în 1931 - timp de un an - s-
Hugo Schwab () [Corola-website/Science/307499_a_308828]
-
concepută în așa fel încât să fie lansată cât mai repede în luptă. Conducerea primului regiment de infanterie român al ANR, a fost încredințată tot unui ofițer german, respectiv, comandantul Gustav Wegner. Comanda celor două prime batalioane a fost încredințată căpitanilor români Dreve și Opriș, cărora li s-a echivalat gradul cu cel de Hauptstürmführer SS. Imediat după formarea Guvernului Național Român de la Viena, oficial în 10 decembrie, soldații, ofițerii și subofițerii Regimentului 1 Român al ANR, au depus jurământul de
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Donului, trupele sovietice își concentrează eforturile pentru a lărgi breșa realizată în ziua precedentă între văile Țuțkan și Țarița (atacând puternic și diviziile blidate 1 română și 22 germană) pentru a încercui definitiv Gruparea "general Lascăr". În seara zilei, un căpitan sovietic, cu "o ținută destul de îngrijită și un aspect milităresc", se prezintă la comandamentul Diviziei 6 infanterie, la Golovski, și prezintă o scrisoare "scrisă prost la mașină", cu următoarul conținut: "Sunteți încercuiți, nu mai aveți nici o scăpare. Nemții fug și
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
Primul Război Mondial intrase în grațiile prințului Carol, care l-a și cununat, la 5 iunie 1916, când s-a căsătorit cu domnișoara Natalia Urseanu. La intrarea României în război era comandantul Companiei I Cicliști având gradul de locotenent, apoi căpitan. Urmează Școala Superioară de Război din Paris (1921-1923), la absolvirea căreia, generalul de divizie Debeney, comandantul școlii, îl caracteriza astfel: Ofițer bine dotat, inteligent, vioi, sclipitor, cu multă judecată și ușurință în a judeca. Lucrări foarte îngrijite, bine studiate, bine
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
la numai 62 de ani. Între timp intrase în vizorul organelor de represiune comuniste, fiind acuzat de participare la reprimarea muncitorilor greviști din 13 decembrie 1918, alături de generalii Mărgineanu și Ștefănescu, colonelul Călătorescu, maiorii Băgulescu, Chiru și Arghir și de căpitanii Georgescu-Ștefănești și Gica Ionescu. Avea să fie scos de sub urmărire de către Procuratura Generală abia la doi ani după decesul său, prin Ordonanța nr. 52 din 1955.
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
anul 1974, fiind avansat la absolvire la gradul de locotenent. Între anii 1974-1981, a fost pilot, pilot șef și comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație Vânătoare. În această perioadă, a fost înaintat la gradele de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, secția aviație și apărare antiaeriana. După o perioadă de un an în care a revenit comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație, căpitanul Croitoru a fost numit în
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
de locotenent major (1977) și căpitan (1981). Între anii 1981-1983 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, secția aviație și apărare antiaeriana. După o perioadă de un an în care a revenit comandant de patrulă la Regimentul 57 Aviație, căpitanul Croitoru a fost numit în funcția de instructor șef la Divizia 70 Aviație (1984-1990). În anul 1986 a fost înaintat la gradul de maior de aviație. După Revoluția din decembrie 1989, și-a desăvârșit pregătirea militară, urmând un curs postacademic
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
membrii - Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Petru Cazacu și alții. Acest cerc a avut ca scop ajutorul material al refugiaților basarabeni și plasarea lor în câmpul muncii. În ianuarie 1942 este mobilizat pe front în calitate de medic-militar. I se atribui gradul de căpitan. Se pensionează în 1946. La 5/6 Mai 1950 a fost arestat și potrivit lui Constantin C. Giurescu și lui Ion Nistor cu care a fost transportat în aceeași dubă la Sighet, ar fi murit la 6 mai 1950, la Turda
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
Regina Maria" din Chișinău (1927), medic primar la Spitalul Clinic "Doctor Ioan Cantacuzino" din București (1938) și medic primar la Spitalul Central "I.O.V." din București (1944). În 1942 este mobilizat la război ca medic militar în grad de căpitan. A salvat multe vieți omenești activând în calitate de chirurg pe front. A operat chiar și unicul său fiu, care a fost rănit pe front. A terminat cariera de medic militar în 1945 cu gradul de colonel. S-a pensionat în 1946
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
chema în Italia pe Leigh Hunt pentru a edita împreună o revistă în care toși trei să-și poată publica nestingheriți operele. În 1822, un nou prieten se adaugă cercului din jurul poetului: e vorba de Edward John Trelawny, un tânăr căpitan de marină, reîntors recent dintr-o călătorie romantică prin Orientul Îndepărtat. Shelley lucrează la o nouă piesă în versuri, o tragedie istorică despre ajunul primei revoluții burgheze din Anglia - "Carol I" ("Charles the First"). De asemeni, traduce din Calderón, dramaturgul
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]