15,728 matches
-
în Cracovia a izbucnit incendiu pentru care populația creștină îi considera vinovați pe evrei. Au urmat progromuri mai mici și mai mari și li s-a interzis evreilor să se stabilească în interiorul zidurilor cetății. Un an mai târziu datorită atacurilor creștinilor regele Ioan Albert al Poloniei a mutat populația evreiască în Kazimierz. De atunci localitatea a găzduit mulți meșteșugari, comercianți, artiști. Evrei locuiau în aproximativ o cincime din Kazimierz, dar formau aproximativ jumătate din populația localității. De-a lungul secolelor, această
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
la schimbările sociale, și concepția evaluativă în lumina Coranului și a Sunnei, pot duce la ignorarea și stagnarea legii islamice. Ibn Taymiyya a făcut o legătură între extremismul Taqlid-ului (conformarea fără cercetare la școlă de jurisprudență) și practicile Evreilor și Creștinilor care îi considerau pe rabini și clerici zei împreună cu Dumnezeu. Ibn Taymiyya a încercat să: 1. revigoreze înțelegerea credinței islamice prin aderarea Tawhid-ului 2. eradicheze credințele și obiceiurile pe care le consideră a fi străine de Islam 3. reîntinerirea gândirii
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
de televiziune arab, Studio El Fan în Beirut interpretând cântecul popular libanez scris de Elias Abou Azala Tayr El Yammameh care va fi inclus în primul său album, Saken. Haddad s-a născut într-o familie cu tatăl, Joseph Haddad, creștin maronit și mama, Mouna Haddad, care provenea dintr-o familie musulmană șiită, într-un oraș mic, Bsalim, din Liban, pe data de 1 octombrie 1976. În 1996, și după 3 ani de muncă intensă, Haddad va lansa albumul sau de
Diana Haddad () [Corola-website/Science/330923_a_332252]
-
publicații prin intermediul cărora ideile lor revoluționare prindeau glas. Constituția reprezenta idealul pentru care aceștia luptau. Pan-islamismul a fost un curent ce a luat naștere ca o replică la ideile intelectualității conservatoare privind reforma din anul 1856, ce acorda prerogative creștinilor de pe teritoriul Imperiului Otoman, își făcea tot mai mult simțită prezența în scrierile tinerilor din această organizație. Conștiința națională reprezenta un alt pilon în lupta pe care "Noii otomani" o purtau. Conștiința națională s-a născut din clara distincție între
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
islamice artuqide a secolului XIII. ʿAbd al-Wahhab continuă linia trasată de Ibn Taymiyya și crede în sensul literal al Coranului. Instrucțiunile sale privind diseminarea învățăturilor sale prin forță erau foarte strice: toți necredincioșii (de exemplu musulmanii care nu îl urmau, creștinii) puteau fi omorâți, fiecărui luptător în numele doctrinei sale fiindu-i asigurat un loc în paradis.
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
Samir Farid Geagea (în limba arabă سمير فريد جعجع, născut la 25 octombrie 1952) este un politician și om de arme libanez, de confesiune creștin-maronită. S-a născut într-o familie de creștini maroniți la 25 [octombrie] [1952] (în privința locului originii sale există două variante: Bcharré sau Ain-el-Remmané). Este una dintre cele mai importante figuri ale Alianței 14 Martie , de orientare pro-occidentală și liderul Partidului Forțele Libaneze, începând din 1986. Este căsătorit cu
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
populației din spatele cortinei de fier, o impresie care are să îi fie întărită de un șir de experiențe negative. Fostul suveran căsătorește cu logodnica sa după ce aceasta părăsește Biserica catolică, întrucât suveranul pontif acordă o dispensă pentru oficierea mariajului cu un creștin ortodox numai dacă urmașii cuplului sunt crescuți catolici, lucru contrar Constituției din 1923. Li se nasc de-a lungul anilor cinci fiice. Lipsită de mijloace materiale, familia se perindă prin Europa, locuind sporadic la Vila Sparta din Florența, până se
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
precum imobiliare la Viena. El a participat la fundații de fabrici și construcția de căi ferate, fiind considerat că unul dintre cei mai bogați oameni din monarhie în jurul anului 1850, fiind cel mai puternic concurent al familiei Rothschild precum și singurul creștin între cei patru mari bancheri austrieci. A fost căsătorit cu Katharina Derra von Moroda (n. 24 iulie 1792 - d. 10 iulie 1851) și a avut un fiu, singurul urmaș masculin al familiei (vezi mai jos). La moartea sa, statul i-
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
din Oradea (astăzi, Biserica Baptistă Emanuel) corespund cu anii de creștere explozivă a acestei biserici, ea fiind astăzi a doua biserică baptistă din Europa, ca mărime. S-a născut la Oradea, în familia lui Dumitru și a Veturiei Olah, ambii creștini baptiști. La doar 13 ani, a trăit experiența convertirii creștine și a început o relație personală intensă cu Dumnezeu. Aici am putea găsi explicația pentru atenția deosebită pe care a acordat-o de-a lungul lucrării duhovnicești de pastor și
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
dorita odihnă de după ostenelile de aici, de pe pământ. Liviu Olah rămâne în amintirea tuturor nu doar ca un om al rugăciunii, nu doar ca un predicator și un evanghelist înflăcărat, ci și ca un spirit profetic. În vremea în care creștinii nu aveau voie să se întâlnească nici măcar în propriile biserici după cum doreau, el îi îndemna pe credincioși să se roage pentru ca Evanghelia să se poată predica și în țara noastră pe stadioane și arene, la posturile de radio și de
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-a dezlănțuit un adevărat pogrom împotriva creștinilor), relațiile dintre Bizanț și Hoarda de Aur au devenit tensionate, culminând cu invazia declanșată de mongoli în interiorul Peninsulei Balcanice în 1342. Decăderea localității ar fi fost astfel determinată inițial de frecventele incursiuni ale tătarilor din nordul Mării Negre și ulterior de către
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a scăzut tot mai mult, într-un ținut supus ofensivei mongole și cu un număr de credincioși ortodocși aflați în scădere. În deceniul al patrulea, scaunul mitropolitan a ajuns disprețuit și coborât în rang, supus fiind „barbarilor” și păstorind puțini creștini. Mitropolia a ființat aici până în preajma anului 1359, moment în care ultimul mitropolit - Iachint de Vicina s-a mutat, chemat fiind de către voievodul Nicolae Alexandru la Curtea de Argeș. Astfel, el a devenit primul mitropolit al Ungro-Vlahiei. Cel mai probabil, odată cu plecarea
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a născut la Sinop, Turcia și că tatăl său trebuie să fi fost conducătorul unui oraș sau a unei provincii. Sarı Saltuk a fost o persoană luminată, profund respectată nu doar de musulmani, ci în același timp, și de unii creștini. În "Saltuk-Nâme" este menționat până și faptul că acesta cunoștea religia și limba creștinilor în măsura unui preot, că s-a aflat în diverse relații cu ei și că pe unii dintre ei a reușit chiar să îi convertească la
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
unui oraș sau a unei provincii. Sarı Saltuk a fost o persoană luminată, profund respectată nu doar de musulmani, ci în același timp, și de unii creștini. În "Saltuk-Nâme" este menționat până și faptul că acesta cunoștea religia și limba creștinilor în măsura unui preot, că s-a aflat în diverse relații cu ei și că pe unii dintre ei a reușit chiar să îi convertească la islam. În scrierile hagiografice apare ca un bun musulman, stând departe de gruparea "Kalenderiye
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
a proclamat ca este Mesia promis și Mahdi, fiind împlinirea mai multor profeții ce se găsesc în diferite religii ale lumii privind a doua venire a fondatorior lor. Această revendicare a iscat o mare controversă, în special printre musulmani și creștini. Adepții lui Ahmad spun că acesta nu a pretins niciodată că este fizic același Iisus care trăise cu 19 secole. Ahmad a pretins ca Iisus a murit de moarte naturală, în contradicție cu tradiția musulmană privind ascensiunea în rai a
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
la servicii sociale de bază, viața de zi cu zi devenind o reală provocare. Începând cu 2008, situația de securitate s-a ameliorat în Baghdad și Basra, în timp ce în Mosul a izbucnit un nou val de violențe, unele îndreptate împotriva creștinilor, iar altele fiind rezultatul tensiunilor dintre sunniți și șiiți. În scopul înființării unui stat federal, după 2003, guvernarea Irakului a fost delegată către trei autorități regionale - cea sudică, a cărei conducere era asigurată de șiiții majoritari (55%), cea nordică, sub
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
numai din perspectivă numerică, ci și datorită faptului că a precedat islamul cu circa 600 de ani și a jucat un rol vital în dezvoltarea civilizației Abbaside, dar și a Irakului modern. Anterior celui de-al doilea război din Golf, creștinii constituiau circa 4-5% din populație (aproximativ un milion), dintre care 70% caldeeni, iar restul catolici sirieni, ortodocși sirieni, asirieni afliați Bisericii Răsăritene, precum și armeni, protestanți, greci de rit de ortodox și catolic, copți, latini și anglicani. Majoritatea era concentrată în
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
cea mai mare parte a populației creștine din Irak. Ei reprezinta aproximativ 40% din populatia noii provincii planificate. Acum, aceștia locuiesc într-o așa-numită zona disputata: teritoriul irakian pe care Kurdistanul îl pretinde pentru regiunea autonomă. Situația precară a creștinilor din Irak trebuie interpretată în contextul politic, economic și relgios mai larg, al întregului Orient Mijlociu, evidențiindu-se, concomitent, necesitatea conexării cu realitățile istorice ale conviețuirii și rivalitățile dintre creștini și musulmani de-a lungul secolelor. Creștinismul s-a extins
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
care Kurdistanul îl pretinde pentru regiunea autonomă. Situația precară a creștinilor din Irak trebuie interpretată în contextul politic, economic și relgios mai larg, al întregului Orient Mijlociu, evidențiindu-se, concomitent, necesitatea conexării cu realitățile istorice ale conviețuirii și rivalitățile dintre creștini și musulmani de-a lungul secolelor. Creștinismul s-a extins în Mesopotamia încă de la începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea filosofiei antice grecești, traducând lucrări din acest domeniu în limba arabă. Ulterior, tolerența musulmanilor
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în poziții înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea filosofiei antice grecești, traducând lucrări din acest domeniu în limba arabă. Ulterior, tolerența musulmanilor fată de creștini a scăzut, concomitent cu diminuarea numărului de creștini aflați în funcții cheie, care ar fi putut pleda cauza comunității lor. O dată cu augmentarea violențelor, pe fondul slăbirii autorității centrale, creștinii s-au retras către nordul Mesopotamiei, iar munții din această regiune
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
înalte, precum cele din fruntea ministerelor. De asemenea aceștia au avut o contribuție majoră la consevarea filosofiei antice grecești, traducând lucrări din acest domeniu în limba arabă. Ulterior, tolerența musulmanilor fată de creștini a scăzut, concomitent cu diminuarea numărului de creștini aflați în funcții cheie, care ar fi putut pleda cauza comunității lor. O dată cu augmentarea violențelor, pe fondul slăbirii autorității centrale, creștinii s-au retras către nordul Mesopotamiei, iar munții din această regiune au devenit spațiul lor de refugiu. Sub autoritate
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
din acest domeniu în limba arabă. Ulterior, tolerența musulmanilor fată de creștini a scăzut, concomitent cu diminuarea numărului de creștini aflați în funcții cheie, care ar fi putut pleda cauza comunității lor. O dată cu augmentarea violențelor, pe fondul slăbirii autorității centrale, creștinii s-au retras către nordul Mesopotamiei, iar munții din această regiune au devenit spațiul lor de refugiu. Sub autoritate otomană, creștinii au fost tratați ca cetățeni de rang secundar, în ceea ce a devenit cunoscut ca sistemul millet. Jizya era colectată
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
în funcții cheie, care ar fi putut pleda cauza comunității lor. O dată cu augmentarea violențelor, pe fondul slăbirii autorității centrale, creștinii s-au retras către nordul Mesopotamiei, iar munții din această regiune au devenit spațiul lor de refugiu. Sub autoritate otomană, creștinii au fost tratați ca cetățeni de rang secundar, în ceea ce a devenit cunoscut ca sistemul millet. Jizya era colectată, iar regulile valabile pentru dhimmi erau aplicate cu strictețe în interiorul orașelor. În același timp, munții ofereau, încă o dată, un refugiu pentru
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
au fost tratați ca cetățeni de rang secundar, în ceea ce a devenit cunoscut ca sistemul millet. Jizya era colectată, iar regulile valabile pentru dhimmi erau aplicate cu strictețe în interiorul orașelor. În același timp, munții ofereau, încă o dată, un refugiu pentru creștini, care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]