20,245 matches
-
de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe Robby învârtindu-se pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cât de puțin în comun aveam cu ei - tații carieriști, mămicile harnice și responsabile - simțindu-mă curând pătruns de teamă și singurătate. M-am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu era nici o persoană necăsătorită în încăpere drept țintă pentru asta. Am conchis cu o finalitate dureroasă că toate posibilitățile deliciilor aleatorii dispăruseră, că nu mai puteam face ce voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi șșș pentru că vroia să-mi arate ceva sub tufișurile grădinii unui hotel. Și am mai visat panta dulce a gazonului pe care mergeam și umbrele noastre care ne urmau în iarba de sub picioarele noastre și am mai visat că deplasarea înainte al lui Robby mă purta alături de el la fel cum visasem că-l purtasem pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum tivită cu o surescitare elementară, palpabilă. Nu mai puteam nega faptul că devenisem dependent de adrenalină. Atacurile de greață aproape că încetaseră și o dulce amețeală îi lua locul. Când mă gândeam la „ordine“ și „fapte“ pur și simplu îmi venea să râd. Trăiam într-un film, într-un roman, în visul unui idiot scris de altcineva și eram tot mai uimit - năuc - de spectacolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou vocea. Eram pe punctual de-a izbucni în lacrimi. Mi-am vârât pumnul în gură, mușcându-l. - Hai să jucăm un joc, Bret. - Nu voi... - Jocul se cheamă: Ghici Cine-i Următorul? - Nu ești viu. Apoi brusc și foarte dulce, vocea începu să fredoneze un cântec pe care l-am recunoscut - The sunny Side of the Street - înainte ca un hohot să curme linia melodică, iar convorbirea se întrerupse. Când am pus telefonul jos pe birou am observat o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru domnul Ellis. Anunț pentru domnul Ellis.“ Un Harrison Ford imposibil de tânăr, în uniforma unui curier de hotel, se agită în incinta barului. Caută un client. Are un mesaj pentru el. James Coburn stă la o masă, făcând ochi dulci ospătărițelor, apoi se întoarce și zice: - Băiete? Harrison Ford se apropie de masa lui James Coburn. - Bob Ellis? întreabă James Coburn. Robert Ellis? Camera 72? M-am întors spre computer și am tastat SAVE. - Nu, domnule, îi răspunde Harrison Ford
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de mare răsunet În tinerețea ei, (soția avocatului Gogu Niculescu) din Fălticeni, cu locuința pe Strada Mare colț cu str. Vârnav, lângă „Adormire”, i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului. Nora a cântat din „Fetița dulce”, piesa ei de glorie, Dan Protopopescu - un cântec popular (avea bună voce de bariton) și a fost o plăcută atmosferă, care a Înviorat-o. Voia să-și ia rămas bun de la scenă cu „Medeea” de Grillparzer, pe care am tradus
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
al activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea acțiunii și aș zice că este entuziasmantă, tonifiantă, având roluri multiple: umple
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului, limba pitorească și dulce, distincția personală etc., etc. Moldovanca ns. „Boureta” - adică grăsuna dnă Marieta Beuran(?) (din catedra mea), a comentat cu mine, a ținut s-o facă, despre mata și a făcut o apreciere pe care o găsesc dreaptă, și anume „că e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de rafturi încărcate cu sticle de vin învelite în papură. În umbra răcoroasă a odăii suntem tratați cu vreo patru soiuri de Porto, alb și roșu, turnat în pahare înguste, ca niște retorte de laborator. Un vin greu, dens și dulce, necunoscut în cramele noastre. Apoi, pentru a ne demonstra performanțele vinăriei sale, mă întreabă la un moment dat în ce an sunt născut. „1964”, îi răspund. „Ei bine, domnilor, vă voi servi cu Porto din 1964!” Lovitură în plin. „Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mi-ar plăcea să petrec vara aceasta aici. Urmează o masă campestră în spatele vilei ilustrului înaintaș. Brânzeturile sunt formidabile, vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri excelente și ele, albe și roșii, mai dulci și mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare, printre ele și ghida care ne povestise mai devreme, cu însuflețire, despre viața lui Mauriac la Malagar. O zi cu două mese, diferite ca stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nici la nemți n-a prea rupt gura târgului, cum se spune. Dacă ar fi fost cu adevărat o supervedetă lupta pentru Balonul de Aur, dar s-a mulțumit doar cu salariul (e drept, deloc modest) de la club și cu dulcele confort german. Veșnica poveste românească! Nu știu cum s-a mai terminat partida și dacă, în general, s-a jucat. Am plecat de unul singur de la baza de fotbal, refăcând pe jos drumul spre stația de tramvai, ca să rătăcesc apoi, preț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dumnezeu aspru, colțuros și celibatar, a cărui progenitură creștină a venit cam târzior pentru a mai rotunji unghiurile și a mai îndulci rigiditatea. Lipsește o Venus. Precum și jocurile de apă și cascadele. Indolența. Rotunjimile și pliurile. Pe harta civilizațiilor, apa dulce, surâsul feminin și imaginea obișnuită a omului apar și dispar simultan. Treimii câștigătoare a Occidentului starul, fotografia și apa curgătoare i-a fost greu să se impună pe acest munte. Se pare că acum lucrurile sunt ceva mai relaxate. Mi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
puțin de douăzeci de ani, având în jurul său un cordon de securitate, cu apa potabilă, carburantul, electricitatea și alimentația în mâinile unei terțe entități care deschide sau închide robinetul după plac eu unul n-aș da prea multe parale pe "dulcea Franță" a lui Charles Trenet, nici pe eleganța confruntărilor oratorice din palatul Luxembourg. "Libertatea nu este nici o invenție juridică, nici o comoară filosofică, valoroasa proprietate a unor civilizații mai demne ca altele, pentru că numai ele o pot produce și păstra. Ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a făcut ș-apoi după aceia nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu de munte care sfarmă piatra; o macină și o duce la vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ca și la Agapia, biserici nouă acum clădite. Clădire nouă și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul cu căsuțe curate în grădiniți de flori tace, tace sub muntele încărcat de brazi sumbri, care se ridică drept deasupra bisericei în cerul asfințitului. Pe o jumătate de ceas intrăm în casa maicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în urmă, cu ușoare zgomote care pătrund limpede prin tăcerea amurgului, în pâcla ușoară, sub curgerea negrilor brazi ai muntelui. Suind la deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am 16 ani. Da ai învățat tu a juca și a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde un accent ștrengăresc. Răspunde scurt, frumos și repede. Da pe popa din Bălțătești îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe bot cu scândură cu cue. Maica cântă cântec de leagăn, pe urmă spune o poveste încet și trist... Se chinuiește și nu poate muri: o fi fiind în perină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu e lucrarea zeilor. Euripide: Bunătatea domolește ce a supus ferul. Ne sachant ce qu'un roi cache au fond d'une grâce qu'il fait. Liberta dolce e desiato bene! Nul conosciuto a chi talor no'l perde. Libertate dulce și dorit bun, necunoscut de cel ce încă nu l-a pierdut. Le jésuitisme n'est pas un sacerdoce, c'est un métier. Rousseau: Si vous voulez réformer un peuple, réformez le système de l'éducation, principalement celui de la femme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au râdicat în sufletul meu ca un popor de umbre dureroase din mormântul uitării trecutului... Triste umbre ale celor cari au murit înnainte de a se bucura și a suferi în dulcea aceasta vâltoare a vieții... Seara, în Șipote, la popa Botez, la popa Alexandru, mare petrecere. M-am dus și eu acolo, fără să știu că am să cad în mijlocul unui patron și a unei petreceri care au adunat în căsuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vechi răzeși e satul de naștere a lui Alecu Donici. La Căprești Ovrei foastă colonie agricolă. Astăzi trăește obișnuit, din vechile [expediente.] Prodăneștii Noi, sat urât rusesc. La Telenești. Apus de soare. 30 Iulie. Nume de pe-aici: Plămădeală, Lapte Dulce, Iapă-scurtă, Șapte Frați, Copii mulți, Bou Negru, Bou Roș. Minunate seri la Telenești. Broscărie. Aici începe codrul Orheiului. Iarmarocul din Telenești ca cel din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă iaz, se întorc soldații de la adunat fân cântând din gură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]