16,713 matches
-
cu fantastica lume a gîndacilor. Fan tastica lume a gîndacilor, căci despre gîndaci am să vorbesc. Ajunsesem la deprimare, o deprimare seacă și înfundată, ca sunetul unei cazmale ce lovește pămîntul. Uneori răbufneam. Am plîns mult și apoi i-am iertat. În cele din urmă, i-am înțeles. Acestei înțelegeri îi datorez tratatul de față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea - trata organizarea socială dintr-un cuib de gîndaci, analiza rolul femelei cu ou, statutul masculilor, importanța cercetașilor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iar Dănuț se retrăgea cu ele în camera lui, le deschidea „la sutiene“ și zăbovea îndelung cercetîndu-le. Oricum, în nici un caz nu le-ar fi adus la școală, d-apăi să se mai uite pe ele și în timpul orelor - lucru de neiertat ! Apoi, Dănuț era contrariat că Stroe le zicea „gagici“ unor femei în toată firea, ca mama sau ca tovarășea. Hotărît lucru, Stroe ăsta era un individ foarte dubios și se gîndea numai la prostii...) într-o zi, a venit un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Surprins în flagrant, Dumitru Dascălu a încercat să-i explice consoartei că gestul său a fost reflex, că privirea i-a fost atrasă cu forță magnetică de acea operă de artă a naturii umane. Înțeleaptă și iubitoare, Mărioara i-a iertat acea escapadă vizuală. Știa că bărbații la orice vârstă sunt captivați irezistibil de eternul fumos feminin. Reveniți în scurt timp la realitățile momentului, cei doi amici și-au reluat discuția de unde rămăsese. Gazda, dorind să afle mai multe despre motivația
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
primul număr al "Albinei". Calea aceasta, a imitărei și importărei, care a provocat, e drept, multe erori și excese (s-ar fi putut altfel?), a fost considerată de mulți ca inutilă și chiar nefastă. Sunt unii care nici azi nu iartă bonjuriștilor, pașoptiștilor și tuturor inovatorilor din epoca marilor prefaceri, procedarea lor. Pentru aceștia, toate relele, de care am suferit și suferim încă, nu sunt decât rezultatul suprapunerei nechibzuite a formelor noi apusene peste fondul vechi național. Intransigența aceasta nu dezleagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că nu se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de guverne și socoteli de profituri din pânea mucenicilor, pe când cei ce nu se pot ierta paradau obraznic în zilele nenorocirilor naționale, pe când cetățuia împotrivirii la cea mai nobilă faptă colectivă a unei generații împroșca insulte asupra răstignirii unei armate, sentimentalii de la 1890 dovedeau un lucru: că faptele cele mai reale se îndeplinesc de aceia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sunător, impresionant, bine ales!); era deci în prima fază, de chrisalidă, a existenței sale. De aceea a judecat gluma noastră cu așa asprime. Căci ne-a judecat cu asprime, cu pasiune, cu violență. Iată raportul în întregime. Autorul îmi va ierta indiscrețiunea pe care o fac. (Căci e o indiscrețiune să dai publicității o lucrare în privința căreia autorul ar avea serioase rezerve de făcut. Și nu se poate ca înțeleptul Ibrăileanu să n-aibă nimic de obiectat intransigentului Cesar Vraja!). Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
numai găsit și arătat. Noi îi vom face ramă, oriunde și oricum îl vom găsi. Frumusețea e o lumină și lumina o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta are un aer vetust, o notă banal romantică, poate chiar o falsă grandilocvență... Dar tocmai pentru a aceasta am scos-o la lumină ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cluj - Napoca, sala Auditorium a Colegiului Academic; Salonul Național de Artă Fotografică ,,Eva” - Slatina, Casa de Cultură; Salonul Internațional de Artă Naivă - București, Galeria ¾; Expoziția Națională de Icoane ,,Icoana fereastra spre Dumnezeu” - Aiud, Centrul Cultural „Liviu Rebreanu”. 2006 Expoziție personală „Iartă-ne, Doamne!” expoziție de icoane sculptate - Iași, Casa Cărții; Salonul de primăvară al Artei Naive - Bacău, Galeria George Apostu; Salonul de primăvară al A.A.P. - Iași, Galeria Casa Cărții; Salonul Național de Fotografie Turistică - București, ROMEXPO; Expoziția Națională de Artă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
win prezentată de Dan Negru, în care concurenților li se cerea să facă tot felul de scârboșenii, sau Babilonia cu Augusta Dumitrașcu (vă mai amintiți? - era un fel de Acces direct). Am scris, desigur, și despre emisiunile vedetă Surprize, surprize, Iartă mă! sau Vacanța Mare. Eram foarte critic și arătam cu degetul prostul gust și imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii. Dincolo de faptul că mă luptam cu morile de vânt, am ajuns după câțiva ani dea dreptul intoxicat de mizeriile pe care le
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe departe un om sărac, dar rolul omului sărac pe carel joacă îi aduce numai profit: cei mulți sau identificat cu el și lau considerat apărătorul nevoilor lor. „Omul ăsta este ca noi și, în plus, le zice bine, nui iartă!“ își spune telespectatorul proletar. Desigur, în ultimul rând, la toate aceste calități se adaugă nervul de pamfletar și abilitățile stilistice ale lui Cristian Tudor Popescu - dar asta doar în ultimul rând. Avem dea face, prin urmare, cu o formulă de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ceea ce era sfinxul pentru Oedip, punctul unde viața i s-a schimbat esențial, căpătînd un sens la care va raporta apoi totul... Singur Într-o beție de lumină, de albastru și să nu poți să uiți, să nu poți să ierți, să deschizi ochii doar pentru a privi sumbru cerul, să deschizi buzele doar pentru a murmura că nimeni nu poate fi egalul zeilor decît după ce-a disprețuit frica și și-a contemplat mîinile, toate acestea cer, firește, un Înțeles
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Olimpului, În schimbul căruia el l-ar trimite Îndată pe Heracles să mă dezlege. Dar zeii nu pot fi detronați decît astfel. A-i disprețui Înseamnă a-i face vulnerabili. Căci din moment ce ei au trimis vulturul, Înseamnă că nu mi-au iertat Întîmplarea cu focul. Îi Înfurie memoria mea și vor s-o rupă În bucăți; dar vrînd să-mi ucidă amintirile, mi le Îndîrjesc. Mă simt puternic și liber, iar buzele mele În loc să surîdă, tremură de durere și de dispreț. Mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai adevărat l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare. Un Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ispăși păcatele, cât pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Simțea un mare dezgust pentru păcatele din trecut și o dorință foarte vie de a face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a socoti că păcatele îi erau iertate, nu-și amintea totuși prea mult de ele în faptele de pocăință pe care și le impusese. Când își amintea de vreun fel de pocăință pe care îl făcuseră sfinții, își propunea să facă și el același lucru sau chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul. Cerșetorii, văzând că el dădea de pomană, tot apăreau și astfel termină tot ce avea. În cele din urmă, mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum, întâlni câțiva soldați spanioli care îl omeniră pentru o noapte. Ei rămaseră înmărmuriți văzând că urma acel drum, pentru că trebuia să treacă printre armata franceză și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
L-au răstignit între doi tâlhari, punând această inscripție: (Isus Nazarineanul, regele Iudeilor). 297. DESPRE MISTERELE PETRECUTE PE CRUCE. IN. 19,23-37. 1. Primul. A rostit șapte cuvinte pe cruce: s-a rugat pentru cei care Îl răstigneau; l-a iertat pe tâlhar; l-a încredințat pe Sfântul Ioan Mamei Sale și pe Mamă Sfântului Ioan; a strigat cu glas tare: („Mi-e sete!”), și I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
laolaltă (de frica iudeilor), în afară de Sfântul Toma. 2. Le-a apărut Isus, ușile fiind închise, și, stând în mijlocul lor, le-a zis: („Pace vouă!”). 3. Le-a dat pe Duhul Sfânt, spunându-le: („Primiți pe Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate”). 305. DESPRE CEA DE-A ȘAPTEA APARIȚIE. IN. 20,24-29. 1. Primul. Sfântul Toma, necredincios, întrucât nu fusese de față la apariția de dinainte, zice: („Dacă nu-L voi vedea, nu voi crede”). 2. Le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Sfântul Toma. 2. Le-a apărut Isus, ușile fiind închise, și, stând în mijlocul lor, le-a zis: („Pace vouă!”). 3. Le-a dat pe Duhul Sfânt, spunându-le: („Primiți pe Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate”). 305. DESPRE CEA DE-A ȘAPTEA APARIȚIE. IN. 20,24-29. 1. Primul. Sfântul Toma, necredincios, întrucât nu fusese de față la apariția de dinainte, zice: („Dacă nu-L voi vedea, nu voi crede”). 2. Le-a apărut Isus, opt zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de ea, nu s-ar fi comportat așa. Răutatea lui față de femei era evidentă și dovedită. De ce-l supăra oare această evidență? Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui plac. Gelozia și patima lui trupească, o plăcere depravată, l-au coborât atât de jos, devenind dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cheii în broasca ușii s-o vadă intrând în casă. Își jurase că dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, n-o va întreba nimic ci o va iubi, o va săruta, o va ține de mână și o va ierta pentru toate. Dar când fusese adusă de poliție pe motivul abandonului de familie, ea a refuzat orice comunicare și nu a dorit săsi vadă nici copilul pe care-l abandonase la numai trei luni de zile, lăsându-l la părinții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Doamne Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe nimeni, pașii lui te grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea când intrase în casă. Îl luă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se justifice, să se scuze sau să se acuze pentru că așa sunt toți oamenii, nemulțumiți. Găsesc totdeauna un motiv. Dorințele vin în valuri, credința de asemeni este un val, numai moartea este un act sfânt și drept. Ea nu iartă pe nimeni, dar tot ea, la rândul ei greșește, nu ține cont de rândul fiecăruia pentru că intervine Creatorul. Carlina trecuse prin toate obstacolele și capcanele vieții. Își spunea în fiecare zi: Astăzi voi fi mai bună decât am fost ieri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Altădată erau lipiți unul de altul precum timbrul de scrisoare. Perfect conștient de ceea ce se petrecea între ei și văzând-o plângând, Alin o urmări cu privirea pe maică-sa și zise: - O, mamă! Nu mai fi supărată! Te rog! - Iartă-mă. Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du-te și te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mizeriile, toate greutățile după ea, iar pe Alin prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta „presupusa” greșeală de a-l fi lăsat acasă, sau să creadă că totul e bine fără a mai cerceta cum stau lucrurile. Marele adevăr este că toate lucrurile mărunte care dau sens vieții își au noblețea lor și de cele mai multe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]