15,723 matches
-
bizantine (sec. IX-XIV) sub numele de „Polystylon”, toponimic care stă probabil și la originea denumirii „Bulustra”. Numele antic are, în limba greacă, formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον, ἡ Ἄβδηρα). În limba latină, el a fost utilizat atât în forma de neutru plural (Abdēra, -ōrum), cât și în forma de feminin singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină (Abdera, genitiv: Abderei) și urmează pronunția „erasmică” a limbii grecești. În pronunție neogreacă, numele actual al localității este Avdira (accentuat pe silaba inițială). Aceasta este și transliterarea oficială folosită în Grecia și în sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
există cuvinte pentru "milion" sau numere mai mari. Pentru numere mari se folosesc de obicei numere spaniole. Numărul 631 este "poteîsa mbohapypa peteî", iar 1999 "su porundysa porundypa porundy" în guarani. Limba guarani are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu șase digrame și semne diacritice. Litere B, C, D și H se folosesc doar în digrame, iar litere F, Q, W, X și Z nu se folosesc deloc. Litera L și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
argumentate de prezența ambasadorilor francezi în foarte multe state europene: la Roma, Veneția, Constantinopol, Viena, Londra, Madrid, Lisabona, Copenhaga, Berna, München. Exista și o ierarhie în cadrul ambasadorilor: extraordinari și ordinari. Odată cu apariția școlii diplomatice franceze limba franceză va înlocui limba latină. Școala diplomatică franceză a fost ilustrată de figuri importante ca Vergennes, ministrul lui Ludovic al XIV-lea care a fost ambasador al Franței în Turcia și un extraordinar negociator. Cel mai semnificativ moment în diplomația sa este considerat răspunsul dat
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]
-
a fost emisă o a doua serie de mărci poștale cu „capul de bour” în noiembrie 1858, cu valorile de 5, 40 și 80 de parale. Diferențele constau în steaua cu șase colțuri, legenda „porto gazetei” și scrierea cu litere latine a valorii. Forma nu mai este rotundă, ci dreptunghiulară rotunjită ușor la colțuri. Mărcile poștale au fost tipărite tot pe hârtie străină, transparentă sau gălbuie, tot la Atelia Timbrului și au fost și ele valabile doar în Moldova. Emisiunile au
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
ale Normandiei. Supraviețuirea, aproape imposibilă, de-a lungul a nouă secole, este miraculoasă. Lungimea sa excepțională, armonia și prospețimea culorilor, manopera sa deosebită, se combină pentru a face acest obiect extraordinar. Tapiseria este formată din cincizeci de scene, cu titluri latine (legende), brodate cu fire de lână colorate pe pânză. Este probabil că ea a fost comandată de către episcopul Odo, fratele vitreg al lui William. În 1729 tapiseria a fost redescoperită de către oamenii de știință, într-un moment în care era
Tapiseria de la Bayeux () [Corola-website/Science/330605_a_331934]
-
RSS Ucrainene, capitală fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granța vestică "fixată declarativ pe Prut". La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granițele și Constituția recunoscută de ucrainieni la 10 mai. În 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicații cum ar fi: "Plugarul roșu", "Comsomolistul Moldovei", "Moldova literară", "Octombrie", "Scânteia leninistă". Mai existau stație radio la Tiraspol, Corul de Stat "Doina", teatrul de stat și secție română la Școala teatrală din Odesa, institut de cercetări științifice și
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
de sex opus își manifestă atracția unul față de celălalt printr-un ansamblu de manifestări caracteristice și individuale, preponderent la nivel cognitiv. La nivel fizic se manifestă prin priviri aparte, atingeri discrete, mângâieli, sărut și sex. Cuvântul "seducție" provine din limba latină și înseamnă "să înșele". Ca urmare, termenul are o conotație pozitivă sau negativă. Seducători celebri din istorie sau legende se numără Lilith, Giacomo Casanova și caracterul Don Juan. Seducția, ca fenomen, nu face obiect de interes științific, deși, termeni mai
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
istorie a evoluției și a cuceririlor amoroase. Se pare că încă din trecut exista o strânsă legătură între a seduce și procesul de a agăța o femeie de către un bărbat. Una dintre legături este etimologia cuvântului "a iubi" din limba latină ("amare") și "a agăța, a prinde în cârlig" ("hamare"), cuvinte care difera printr-un singur sunet - paronime. În cele mai vehchi timpuri, bărbatul seducea femeia cu un comportament rudimentar. Încă din preistorie, activitățile bărbaților obișnuite erau să vâneze animale pentru
Seducție () [Corola-website/Science/330673_a_332002]
-
Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Oficializarea "limbii majorității" și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decât cea română. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată. Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
În tipografie, o ligatură este o liniuță ce unește două litere (de exemplu s și t din imagine), sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere, de exemplu œ. În alfabetul latin s-au făcut multe ligaturi în manuscrisele medievale, din motive estetice sau din necesitatea de a economisi materialul suport al scrierii ori timp de lucru. După introducerea tiparului în Europa, în secolul al XV-lea, s-a continuat practicarea ligaturilor
Ligatură (tipografie) () [Corola-website/Science/330723_a_332052]
-
a scrie așa cum s-a fixat mai înainte, chiar dacă pronunțarea a evoluat între timp și scrierea a rămas în urmă. La adâncirea neconcordanței dintre scriere și pronunțare a contribuit și introducerea unor litere numai cu scopul de a arăta originea latină a cuvintelor. Tendința de a face scrierea mai fidelă față de pronunțare și cea tradiționalistă s-au confruntat de atunci și continuă să se opună până în prezent, deocamdată având câștig de cauză a doua orientare. În Evul Mediu, limba de comunicare
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
care nu mai înțelege latina. Preoții își scriu textele predicilor pentru a nu le uita. Alții care fac ceva asemănător sunt jonglerii care își notează cântecele de gestă. Cei care scriu în franceză caută să transcrie limba vorbită folosind alfabetul latin, dar fiecare o face în felul său, nefiind consecvent nici cu sine. O problemă spinoasă este că alfabetul latin nu este suficient pentru redarea sunetelor limbii franceze. De exemplu, în "Jurămintele de la Strasbourg", primul text în franceză care s-a
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
asemănător sunt jonglerii care își notează cântecele de gestă. Cei care scriu în franceză caută să transcrie limba vorbită folosind alfabetul latin, dar fiecare o face în felul său, nefiind consecvent nici cu sine. O problemă spinoasă este că alfabetul latin nu este suficient pentru redarea sunetelor limbii franceze. De exemplu, în "Jurămintele de la Strasbourg", primul text în franceză care s-a păstrat (din anul 842), vocala /ə/ este redată uneori cu o ("Karlo - în franceza actuală "Charles" „Carol”, "nostro > "notre
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
și se simte nevoia de a le diferenția cel puțin în scris. Fenomenul este foarte pregnant în franceză față de alte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. Astfel apar litere destinate de la bun început să nu fie pronunțate, având
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. Astfel apar litere destinate de la bun început să nu fie pronunțate, având numai rol de semne diacritice. Dintre acestea majoritatea sunt etimologice, introduse de scribi care cunosc limba latină. De exemplu, echivalentul lui „douăzeci” se scria "vint", dar s-a recurs la scrierea sa "vingt", cu g din etimonul său , pentru a-l deosebi de "vint", „(el/ea) veni”, perfectul simplu al lui "venir". Litere nepronunțate se introduc și
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
se scrie "ung", cu g inspirat din "vingt", dar aici neetimologic. "Debuoir" și "ung" se vor schimba mai târziu în "devoir", respectiv "un", când se vor distinge clar literele u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul Mediu care nu mai corespund cu pronunțarea, pe de altă parte, să se reflecte în scriere originea latină sau greacă a cuvintelor. Principalul reprezentant al acestora este Robert Estienne, care adoptă ca principiu diferențierea omonimelor în scriere pe baza etimologiei. De exemplu, în urma propunerii sale se scrie și azi echivalentul lui „când” "quand", iar cel al lui „cât
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
fel și la începutul secolului al XXI-lea. Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
doua variantă, numită „h aspirat”, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: "le héros" „eroul”, "les héros" [le.e'ro] „eroii”. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge. Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
francofone folosirea semnelor de punctuație poate fi diferită. De exemplu, în Elveția, grupurile de trei cifre se despart prin apostrof. După părerea lingvistului Pierre Burney, ortografia franceză are un aspect „intelectual”. În primul rând este etimologică prin păstrarea urmelor originii latine sau grecești a cuvintelor. În al doilea rând este gramaticală, prin acordurile pe care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare caracter estetic prin literele de prisos care sunt un fel de semne particulare sau ornamente
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
consolida ambele națiuni în opoziția lor comună a Cavalerilor Teutoni și amenința tot mai mult Marele Ducat al Moscovei. Unic în Europa, Uniunea a conectat cele două state situate geografic în laturi opuse ale marelui decalaj între civilizația occidentală și latină, și de lumea bizantină. Consecințele acestui fapt au fost simțite de-a lungul istoriei regiunii în momentul Uniunii Krewo. Intenția Uniunii a fost de a crea un stat comun sub regele Vladislav Jagiello, dar ideea poloneză de guvernare oligarhică de
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
al Lituaniei, sau Vladislav al II-lea Jagiello ca rege al Poloniei. El a fost ales rege al Poloniei în 1386, după ce a devenit catolic creștin și după căsătoria cu Hedviga de Anjou, fiica lui Ludovic I. A urmat ritualul latin de creștinizare a Lituaniei. Rivalitatea lui Jogaila cu vărul sau Vytautas a avut loc în 1392 și în 1401 în Uniunea de la Vilnius și Radom, unde Vytautas a devenit Mare Duce al Lituaniei pe viață, sub supremația nominală a lui
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
au devenit mult mai dezvoltate iar produsele erau mult mai răspândite. Producția de hârtie a fost una dintre noile industrii, iar imprimarea a fost dezvoltată în ultimul sfert al secolului. În 1473, Kasper Straube a produs în Cracovia prima imprimantă latină, în 1475, în Wrocław, Kasper Elyan a tipărit pentru prima dată în limba poloneză, și după 1490, de la magazinul Schweipolt Fiol din Cracovia au devenit cele mai vechi amprente chirilice din lume, și anume, textele religioase în vechea slavonă. Articolele
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
trăind în mediul urban. Nicolaus Copernic, un fiu al unui comerciant din Cracovia, a contribuit la știință și artă. Creativitatea sa științifică a fost inspirată de la Universitatea din Cracovia, studiind și la universități italiene mai târziu. Copernic a scris poezie latină, a dezvoltat o teorie economică, a lucrat ca administrator cleric, activist politic în Seimul prusac și a condus apărarea Olsztyn împotriva forțelor lui Albrecht Hohenzollern. Ca astronom, el a lucrat la teoria științifică pentru mulți ani la Frombork, unde a
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]