17,036 matches
-
a budismului în secolul al VI-lea au avut un impact foarte puternic asupra dezvoltării sistemului de credințe șintoist. La începuturile Erei Nara, în decursul unei perioade relativ scurte, "Kojiki" și "Nihon Shoki" sunt scrise pe baza unor mituri și legende existente care vor forma un grup unitar, o mitologie. Scrierea acestor două cărți cu caracter mitologic a avut două scopuri principale: introducerea unor elemente externe (taoiste, budiste și confucianiste) în religia și cultura japoneză și asigurarea adeziunii populației față de Casa
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
regia Sergio Leone), a interpretat roluri de pistolari eroici, luând apărarea celor slabi. Sergio Leone s-a referit la el ca fiind "cel mai mare actor cu care am lucrat vreodată" - asta venind de la un regizor care a lucrat cu legende ale ecranului precum Henry Fonda, Clint Eastwood, Rod Steiger și James Coburn. Leone a dorit ca Bronson să fie în rolul principal al celor trei filme care au devenit cunoscute drept trilogia "Omul fără nume" (Man with No Name), dar
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]
-
Situat la 30 km est de municipiul Slatina, avea în 2011 de locuitori și o suprafață de 85 km². . Potcoava - Olt este o localitate veche, fiind atestată documentar de aproape 600 de ani. Despre originea numelui acesteia circulă mai multe legende, potrivit cărora denumirea ar veni de la fosta configurație, ce avea formă de potcoavă, sau de la primul locuitor, un vârstnic pe care îl chema Potcoavă. O altă legendă spune că, în urmă cu câteva sute de ani, pe teritoriul orașului de
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
documentar de aproape 600 de ani. Despre originea numelui acesteia circulă mai multe legende, potrivit cărora denumirea ar veni de la fosta configurație, ce avea formă de potcoavă, sau de la primul locuitor, un vârstnic pe care îl chema Potcoavă. O altă legendă spune că, în urmă cu câteva sute de ani, pe teritoriul orașului de azi existau cei mai renumiți potcovari din zonă, iar o alta afirmă că domnitorul Dan al II-lea Basarab, în 1423, avea în armata sa un căpitan
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
Piero della Francesca i se încredințează pictarea frescelor din această capelă. În anul 1452, Piero della Francesca primește comandă pentru decorarea corului bisericii "Sân Francesco" din Arezzo, în urma căreia ia naștere ciclul de picturi ilustrând episoadele cele mai importante ale „Legendei adevăratei cruci”, inspirată din povestirea „Legendă de Aur” a lui Jacques de Voragine din secolul al XIII-lea. Ciclul conține șase mari scene, câte trei pe fiecare dintre cele două laturi ale capelei, precum și un grup de fresce de dimensiuni
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
pictarea frescelor din această capelă. În anul 1452, Piero della Francesca primește comandă pentru decorarea corului bisericii "Sân Francesco" din Arezzo, în urma căreia ia naștere ciclul de picturi ilustrând episoadele cele mai importante ale „Legendei adevăratei cruci”, inspirată din povestirea „Legendă de Aur” a lui Jacques de Voragine din secolul al XIII-lea. Ciclul conține șase mari scene, câte trei pe fiecare dintre cele două laturi ale capelei, precum și un grup de fresce de dimensiuni mai mici. Muncă la această operă
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
este o reprezentare în plan, convențională, micșorată și generalizată a suprafeței Pământului. Micșorarea se face pe baza unei scări de proporție iar pentru întocmirea hărții se folosește o proiecție cartografică. O hartă folosește anumite prescurtări sau simboluri explicate într-o legendă. Elementele care se figurează pe hărți definesc tipul hărții. Există astfel două mari categorii de hărți: În funcție de scară, hărțile se clasifică în: Scara unei hărți ne arată de câte ori suprafața terestră reprezentată a fost micșorată. Astfel, o scară de 1:100
Hartă () [Corola-website/Science/304904_a_306233]
-
descoperit pentru prima dată populația Muiscas, locuitorii unei zone cunoscute și în zilele noastre drept Podișul Cundiboyacense. Povestea ritualurilor populației Muiscas a fost dusă la Quito de către oamenii lui Sebastián de Belalcázar; amestecată cu alte zvonuri, s-a născut acolo legenda lui „El Dorado”, ”Bărbatul Aurit”, ”Indianul Aurit ” sau „Regele Aurit”. Fenomenul „El Doarado” a luat amploare el fiind mai apoi imaginat ca și un adevarat imperiu. În căutarea acestui oraș a fost trimis pentru prima dată Don Pedro de Candia
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
fost urmat mai apoi de către Don Francisco de Orellana și de Don Gonzalo Pizarro care au plecat din Quito în 1541 către Amazon într-una dintre cele mai fatidice și faimoase expediții pentru găsirea orașului El Dorado. Există o altă legendă despre El Dorado potrivit căreia, în timpul lui Tahuantinsuyo,când incașii au aflat că Atahualpa (conducătorul lor) fusese asasinat de către conquistadori, au venit cu sutele la Cajamarca încărcați cu aur și argint pentru a-i plăti răscumpărarea. Rumiñahui, unul dintre generalii
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
că Atahualpa (conducătorul lor) fusese asasinat de către conquistadori, au venit cu sutele la Cajamarca încărcați cu aur și argint pentru a-i plăti răscumpărarea. Rumiñahui, unul dintre generalii lui Atahualpa, a decis să ascundă tot aurul împreună cu mii de incași. Legenda nu precizează exact locul unde a fost ascuns aurul, dar multe persoane cred că acesta s-ar afla pe fundul lacului Titicaca sau prin văile Anzilor. Începând cu secolul al XVIII-lea s-au înaintat expediții pentru găsirea comorii civilizației
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
neprimitoare cunoscută ca și „Llanganates”, dar toate au fost în zadar, deoarece s-au terminat într-un mod tragic prin pierderea de vieți omenești. Faimoasa plută a vechii civilizații Muisca rămâne o dovadă a ceremoniilor religioase care au dat naștere legendei despre El Doroado. Povestea originală se găsește în cronica „El Carnero” a lui Juan Rodríguez Freyle. Conform lui Freyle, căpetenia tribului era un preot poleit cu praf de aur într-o ceremonie religioasă care avea loc de obicei la Guatavita
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
aur pe care le avuseseră indienii - nu existau orașe ale aurului, nici măcar mine bogate, întrucât los muiscas, făceau rost de aur datorită trocurilor cu populațiile vecine. Dar, în același timp spaniolii au început să audă zvonuri de la indienii prizonieri despre legenda lui „El Dorado” și ritualurile care aveau loc în laguna de la Guatavita. Pe una dintre coastele acestei lagune există și azi un șanț mare- dovadă a faptului că în 1580 s-a încercat scurgerea apei din fosă, unicul scop fiind
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
plecat către Guayana pe care a denumit-o în 1595 „Guiana”. A navigat de-a lungul râului Orinoco (azi Venezuela), spre interiorul Guayanei, unde a găsit obiecte din aur, dar care nu aveau aceleași dimensiuni precum cele despre care vorbea legenda. După terminarea călătoriei a publicat o carte intitulată „Descoperirea Guianei” în care promova explorarea Regatului de aur. În 1987 s-a publicat în ziarul local „Folha de Boa Vista” din statul Roraima (Brazilia) un articol despre o descoperire excepțională făcută
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
ceremoniilor de inițiere a tinerilor care urmau să fie încoronați drept Zipas sau regi de Bacatá. Cu toate acestea, laguna respectivă „nu a fost adevăratul leagăn al civilizației din El Dorado”, afirmă Tovar.Judecând după obiectele găsite, laguna despre care legenda povestește ar fi cea de la Siecha (La casa del varón - „Reședința masculului”) aflată aproape de Piramida Soarelui („La Pirámide del Sol”) la 35 km de Guatavita. Întrega poveste numită „Columbia nedescoperită” (Colombia oculta) este relatată într-o serie de episoade documentare
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
Alte spectacole nocturne: supernovele - stele care explodează - și nebuloasele, locul de naștere al stelelor, cum e Crab Nebula. Racul este o "constelație" care seamănă cu un crab. In mitologia romană acest crab ar fi ajutat "Hidra" in lupta cu "Hercule". Legenda spune că "Hidra" cu șapte capete trăia în mlaștinile din apropierea orașului "Lerna" din "Argos", "Grecia". "Hidra" ar fi fost ajutată de un crab uriaș cu clești ascuțiți care s-a agățat de picioarele lui "Hercule". Incercările lui "Hercule" de a
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
este cea mai modestă "constelație" zodiacală, neexpresivă, din emisfera nordică și se află la o distanță de 500 "ani-lumină". "Constelația" este vizibilă și din "România". Numele constelației Ursa Mare sau și Ursa Major din emisfera nordică înseamnă "marele urs". Potrivit legendei, nimfa Callisto a fost transformată de Zeus într-o ursoaică și plasată pe cer. Cele mai stralucitoare 7 stele ale constelației Ursa Mare sunt numite fie Carul Mare, fie Căruța, în funcție de forma lor distinctă pe cerul nopții. Stelele sclipesc deoarece
Cerul înstelat () [Corola-website/Science/305566_a_306895]
-
sa de Podarces, fratele său. Soția lui Protesilaus, Laodameia, a obținut de la zei favoarea reînvierii eroului - soț, deoarece se căsătorise cu el de cu puțin înainte. Astfel, ea a putut trăi alături de soțul ei pentru scurt timp (unele versiuni ale legendei menționează durata unei zile, altele numai trei ore). Când acesta a fost rechemat în lumea umbrelor, Laodameia a creat o figură din ceară aidoma lui, pe care o venera ca pe un zeu, instituind pentru decedat chiar un fel de
Protesilaus () [Corola-website/Science/305574_a_306903]
-
sa, Filonoe. După moartea lui Iobates, Belerofon devine regele Liciei. Cu Filonoe, Belerofon a avut doi fii, Isandros și Hippolohos, și o fiică, Laodamia, care împreună cu Zeus îl va aduce pe lume pe Sarpedon, un erou al războiului troian. O legendă spune că, mai târziu, Belerofon simțindu-se plin de orgoliu a vrut să urce cu calul său Pegas până în Olimp pentru a fi egal cu zeii, însă Zeus s-a înfuriat văzând această îndrăzneală și îl aruncă pe pământ, omorându
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
centrală a califatului, și care sunt amintite azi în hagiografiile tradiționale, provin dintr-o sursă arabă (melkită) târzie, din secolul al XI-lea, a cărei credibilitate este foarte redusă ținând cont că aceste detalii se găsesc alături de alte povești și legende neverosimile. Sursele mai apropiate în timp de epoca lui Ioan Damaschinul însuși, precum "Chronografia" sfântului Teofan Mărturisitorul, sau documentele celui de-al șaptelea Sinod, vorbesc mai degrabă de o funcție mai modestă a lui Ioan Damschinul și a familiei lui
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește ("1649") de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta mănăstirii Neamț). Ediții în limba română: "Ioan Damaschinul" a fost canonizat, iar sărbătoarea "Sf. Ioan Damaschinul" a
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
motiv să moară, era în culmea gloriei publicistice, dar ancheta poliției a stabilit că s-a aruncat singur de la fereastră... Dosarul care conținea dovezile legate de "primul experiment reușit de teleportare" a dispărut, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi elucidată niciodată: Ce a fost în dimineața aceea de octombrie 1943 în portul Philadelphia?
Experimentul Philadelphia () [Corola-website/Science/305616_a_306945]
-
sunt descriși tortellini "prăjiți cu unt". În anul 1842 navigatorul și bibliograful francez Antoine Claude Pasquin (numit Valery 1789 - 1847) descria o umplutură de «(sego di bue) grăsime de vită tocată, gălbenușuri de ouă și parmigiano (cașcaval). Există mai multe legende referitoare la originea tortellinilor. După una din legende, tortellinul ar fi fost inventat la Castelfranco Emilia în provincia Modena. În timpul unei călătorii, Lucrezia Borgia s-a oprit la un han din orășel. Captivat de frumusețea ei, hangiul nu s-a
Tortellini () [Corola-website/Science/305627_a_306956]
-
1842 navigatorul și bibliograful francez Antoine Claude Pasquin (numit Valery 1789 - 1847) descria o umplutură de «(sego di bue) grăsime de vită tocată, gălbenușuri de ouă și parmigiano (cașcaval). Există mai multe legende referitoare la originea tortellinilor. După una din legende, tortellinul ar fi fost inventat la Castelfranco Emilia în provincia Modena. În timpul unei călătorii, Lucrezia Borgia s-a oprit la un han din orășel. Captivat de frumusețea ei, hangiul nu s-a putut împotrivi tentației de a se uita prin
Tortellini () [Corola-website/Science/305627_a_306956]
-
a putut împotrivi tentației de a se uita prin gaura cheii pe când ea se dezbrăca. Camera era luminată doar de câteva lumânări, astfel încât hangiul a putu să+i vadă doar buricul. Această viziune l-a inspirat să creeze tortellinul. Altă legendă similară a apărut în Italia medievală și are ca protagoniști personaje mitologice. Conform legendei, zeița Venus și zeul Jupiter au sosit la într-o seară la Bologna și au tras la un han. Urmarea este aproape identică cu legenda anterioară
Tortellini () [Corola-website/Science/305627_a_306956]
-
dezbrăca. Camera era luminată doar de câteva lumânări, astfel încât hangiul a putu să+i vadă doar buricul. Această viziune l-a inspirat să creeze tortellinul. Altă legendă similară a apărut în Italia medievală și are ca protagoniști personaje mitologice. Conform legendei, zeița Venus și zeul Jupiter au sosit la într-o seară la Bologna și au tras la un han. Urmarea este aproape identică cu legenda anterioară, și buricul zeiței Venus este considerată a fi sursa de inspirație. Se poate observa
Tortellini () [Corola-website/Science/305627_a_306956]