16,589 matches
-
murală ține însă doar parțial seama de reglementările transmise prin acea "Ermhneia". O inițială îi reprezintă pe Iisus și Maria, susținuți de ramurile unui arbore care iese din trupul lui Ieseu într-o inițială de pe la 1200-1215 de pe folio 4r a manuscrisului “Liber Scivias” de Hildegard von Bingen, Cod. Sal. X 16 a Bibliotecii Universitare din Heidelberg. Același arbore e reprezentat, cu mult mai multe ramuri, care formează medalioane cu busturile profeților, în biserica Sf. Margareta din Mediaș.
Ieseu () [Corola-website/Science/306110_a_307439]
-
scriitori tansilvăneni de limbă germană a vremii sale: Erwin Wittstock, Harald Krasser, Alfred Margul-Sperber, Oscar Walter Cisek, Alfred Kittner și alții. În iulie 1958 a fost arestat, împreună cu mai mulți colegi ai săi, scriitori, i-au fost confiscate mai multe manuscrise și a fost trimis în arest preventiv la Brașov. A fost condamnat, în ceea ce s-a numit "Procesul scriitorilor germani". Acest proces a luat sfârșit la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe vremea aceea "Orașul Stalin"). Rezultatul procesului a fost
Andreas Birkner () [Corola-website/Science/306129_a_307458]
-
Historia Ecclesiastica" (X, 11) a lui Tyrannius Rufinus, care aflase de legendă în anul 395 la Ierusalim, de la prințul georgian Bakur. La Rufinus este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prințesă romană. Fiind patroana statului georgian, sfintei i s-
Nino () [Corola-website/Science/306149_a_307478]
-
până la urmă convins de învățătura predicată de Varlaam, s-a convertit și și-a petrecut restul vieții ca anahoret în deșert. După un timp, Ioasaf a renunțat la coroană, preferând la rândul său să ducă o viață de pustnic. În manuscrisele medievale, această narațiune este deseori întreruptă de dialoguri și pilde. De exemplu, legenda conține o parabolă despre nimicnicia străduințelor omului pe această lume, în care un vânător urmărește un inorog și se prăbușește într-o prăpastie. El reușește să-și
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor idolatre reprezentate de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un manuscris din secolul al X-lea dar apărut probabil cu un secol înainte, are o deosebită valoare literară. Narațiunea sa are multe similiarități cu cea a versiunilor arabe și este de aceea considerată a fi prima prelucrare a temei în creștinism
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
Nazianz și, remarcabil de des, din cele ale lui Ioan Damaschinul (secolul al VIII-lea). În legendă este inclusă și o apologie scrisă de Aristide în secolul al II-lea. Versiunile care au circulat în Imperiul Bizantin în aproximativ 140 manuscrise sunt derivate dintr-un izvor datat în anul 1021. Cam 60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
VIII-lea). În legendă este inclusă și o apologie scrisă de Aristide în secolul al II-lea. Versiunile care au circulat în Imperiul Bizantin în aproximativ 140 manuscrise sunt derivate dintr-un izvor datat în anul 1021. Cam 60% din manuscrise poartă lema unui călugăr Ioan din mănăstirea Sabas de la Ierusalim, care este de obicei identificat cu Ioan Damaschinul. Unii cercetători văd în forma de bază o traducere a eposului georgian "Balavarani" de către călugărul Eutimiu din Atos, fiul ctitorului mănătirii Ivirion
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
nu îl ferea numai de cunoașterea lumii. Versiunile în limba latină se bazează pe versiunea greacă din 1021. Ele folosesc pentru Ioasaf numele Iosafat, purtat de multe personaje biblice, mai ales de viță regală. În franceza vernaculară sunt cunoscute 34 manuscrise ale legendei. Primele versiuni în limba engleză sunt scrise în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Împreună cu traducerile din forma latină de bază se răspândesc și variante preluate din "Legenda aurea", ca de exemplu în "Vernon Golden Legend
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
latină de bază se răspândesc și variante preluate din "Legenda aurea", ca de exemplu în "Vernon Golden Legend" de pe la 1385 . Primele ilustrații ale temei apar în secolul XI, în Cod. 42 al Mănăstirii Sfânta Cruce din Ierusalim. În cele cinci manuscrise grecești cu ilustrații nu apar însă scene care să stabilească o iconografie a legendei, ci pildele biblice care abundă în textul grec. Doar cel mai recent dintre ele, Par. gr. 1128 din secolul al XIV-lea, conține un ciclu al
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
se întocmească un catalog al documentelor aflate în posesia Academiei. Din același an, au apărut, de sine stătătoare, Memoriile Secțiunii Istorice, iar în deceniile următoare a fost realizată inventarierea și catalogarea documentelor Academiei. El s-a aflat printre donatorii de manuscrise și cărți rare către Biblioteca Academiei Române. A colaborat cu studii istorice la publicațiile „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Revista literară și științifică”, „Revista nouă”. A pus, pentru prima oară, la îndemâna cititorilor opera literară a lui Costache Negri. A publicat studii despre limba
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
Limba româneascâ”, în care a luat apărarea limbii populare. Georgeta Penelea remarcă o anume valoare de informație și maniera narativă de prezentare a studiilor sale istorice, care le conferă interes, deopotrivă pentru istorici și pentru literați. S-au păstrat, în manuscris aflat la Biblioteca Academiei Române, notabile amintiri din epoca lui Alexandru Ioan Cuza. cf.
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
activitate. 27. Volumul de versuri “"Îmi iau ca martor universul"” (250 p.) este structurat pe trei cicluri : G"olgota suspinelor, Îmi iau ca martor Universul" și "Cântece pentru eternitate" și cuprinde versurile scrise de autor în perioada 1955-1980, aflate în manuscris. 28. De data aceasta prin volumul “"Comuna Goicea cu oameni și fapte"” (388 p.), autorul, fiu al comunei, realizează o interesantă monografie “sentimentală”. În paginile sale, cititorul va găsi o bogată descriere a comunei și cu istoria sa, tradiții, obiceiuri
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
și biografia a 24 de personalități aflate pe aleea din Piața Teatrului Național, în statui de bronz, ca un muzeu în aer liber. 39. Volumul „"Amăgitoare patimi omenești"”, cuprinde poezii scrise de autor în perioada 1983-1988, aflate până în prezent în manuscris. Este al 13 volum de versuri al autorului și cuprinde 223 de poeme inedite. 40. "Volumul „Cetățeni de Onoare ai municipiului Craiova”" (colaborare cu Antonie Solomon), este la ediția a II-a, revizuit și adăugit, cuprinde 147 personalități de diferite
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Nichita Sergheevici Hrusciov, Cevdet-Sunai, Francois Mitterrand, Alain Poher, Jaques de Larosiere, Michel Camdessus, Pierre Beregovoy, Anatoli Karpov ș.a. 45. Volumul de versuri "„Rătăcitor prin lume și prin stele”" cuprinde poezii scrise în perioada anilor ’80, aflate până la data apariției în manuscris. 46. Prefețe, studii introductive, ediții îngrijite de către Petre Gigea-Gorun: · Gh. Vraciu "“ În grădina visurilor"”, versuri; · Mihai Rădoi: “"Imposibila întoarcere"”, versuri, 2001 ; · Adina Valase: “"Romanțe adolescentine"”, 2001; · Mihai Rădoi: “"După masa de seară"”, versuri, 2002 ; · Sava Ionescu: “"Muze în instanță"”, 2000
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Vidoe: „"Cuvinte în piatră"”; · Ion Văleanu: „"Cugetări printre hazlâcuri"”; · Florea Florescu: „"Clinica de iubire"”; · Sorin George Vidoe: „"Stele de ceară"”; · Marin M. Vârtosu: „"Bârca-Dolj, monografie etnografică"”; · Marius Robu: „"Carte de bucăți"”. 47. Scriitorul Petre Gigea-Gorun are și alte cărți în manuscris, pregătite pentru publicare: · "Pe valurile vieții" (memorii - 2 volume); · "Peisaje africane", însemnări de călătorie; · "Jurnal literar"; · "Însemnări politice"; · "Satul natal iubirea mea de-a pururi", versuri; · "Oameni pe care i-am cunoscut"; · "Miniștrii de Finanțe de la Alex. Ioan Cuza până în
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
manifestele multiplicate au fost distribuite în felul acesta. A fost identificată de un informator al Gestapo-ului, care era și membru al partidului nazist. Astfel a fost arestată împreună cu fratele ei, Hans Scholl. În buzunarul lui Hans a fost găsit manuscrisul pregătit pentru cel de-al șaptelea manifest; zadarnic a încercat Hans să-l înghită, n-a reușit. Plecând de la acest manuscris a fost identificat și Christoph Probst, care îl scrisese. În aceeași zi a fost arestat și el. Alexander Schmorell
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
al partidului nazist. Astfel a fost arestată împreună cu fratele ei, Hans Scholl. În buzunarul lui Hans a fost găsit manuscrisul pregătit pentru cel de-al șaptelea manifest; zadarnic a încercat Hans să-l înghită, n-a reușit. Plecând de la acest manuscris a fost identificat și Christoph Probst, care îl scrisese. În aceeași zi a fost arestat și el. Alexander Schmorell, aflând de cele petrecute de la Lilo Ramdohre, se gândește să-l prevină și pe Willi și să fugă amândoi din fața celor
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
Bun, când, ascunsă între codri, se ridică aici cea dintâi așezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită și distrusă de tătari. Biserica fusese înzestrată cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care cel mai de preț care se păstrează și astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte dăruită e Ștefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la cca. 300m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareș
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
la Casa memorială "Calistrat Hogaș" din Piatra Neamț, Sidonia a donat în 1967 statului casa părintească pentru a fi restaurată și a se organiza aici un muzeu memorial. În două rânduri a oferit spre achiziție Muzeului Județean de Istorie obiectele și manuscrisele care alcătuiesc astăzi fondul muzeistic majoritar existent în expoziția memorială. La 19 aprilie 1976, s-a stins din viață la Piatra Neamț, în vârstă de 94 de ani, Domnișoara Sidonia C. Hogaș, în chiar ziua de naștere a ilustrului ei tată
Calistrat Hogaș () [Corola-website/Science/306246_a_307575]
-
limba română, un catehism, a fost tipărită în 1544 la Sibiu. Unii autori susțin că pe locul unde ar fi funcționat prima școală românească din Maramureș, la Ieud, a fost descoperit „Codicele de la Ieud”, în care sunt cuprinse și trei manuscrise scrise cu litere chirilice dar în limba română, fixată în timp de unii cercetători la 1391 după o dată aflată pe prima pagina a documentului. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române. Există ipoteze contradictorii în privința datării acestui documentar. Principatele
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate. S-au numărat circa 300 de victime, iar pagubele materiale au fost imposibil de evaluat. Practic, întreg orașul a fost distrus, iar puterea economică a acestuia a fost redusă la zero
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
în Orient, ci un individ care în epocă era cunoscut ca fiind scriitor de povești de dragoste și romane cavalerești, și care în afară de a fi așternut pe hârtie peripețiile povestite de Polo, și-a pus amprenta personală asupra textului, text manuscris care în plus, de-a lungul timpului, la rândul lui s-a "diversificat" (adică a fost modificat prin amputări de pasaje sau adausuri de text), sub influența fiecărui scrib care l-a reprodus după gust (suntem în epoca dinaintea apariției
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
pasaje sau adausuri de text), sub influența fiecărui scrib care l-a reprodus după gust (suntem în epoca dinaintea apariției tiparului), astfel că azi originalul și așa romanțat de Rustichello este pierdut, dar există în schimb 140 de versiuni de manuscris. Aceasta explică de ce în versiunile existente ale descrierilor călătoriei lui Marco Polo se găsesc tot felul de absurdități, cum e de exemplu afirmația că prin Sumatra există un trib de oameni cu coadă, sau relatări despre un trib de oameni
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
un nou impuls pentru a persevera, o fărâmă de speranță, un motiv care să-i certifice că nu era totul în zadar. Despre avatarurile apariției vol. "Artă și arheologie dacică și romană", stau în cumpănă dacă să relatez sau nu. Manuscrisul a fost oferit Editurii Științifice și Enciclopedice, în anul 1978. Directorul de atunci, Mircea Mâciu, l-a repartizat redactorului Vasile Barbu (unul dintre „dioscuri”); acesta neuitând vechile năravuri de la Muzeul de Arheologie din Constanța (v. Gustul eternității I, pp. 178-180
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
l-a repartizat redactorului Vasile Barbu (unul dintre „dioscuri”); acesta neuitând vechile năravuri de la Muzeul de Arheologie din Constanța (v. Gustul eternității I, pp. 178-180) a întocmit un referat de neacceptare. Printre motive: folosirea cuvântului „paradigme”. Mihai și-a retras manuscrisul oferindu-l Editurii Sport Turism, unde a și apărut în anul 1982, beneficiind de cronici favorabile. Mihai Grmatopol a declarat: „Trofeului de la Adamclisi, Coloanei de la Roma, artei traianice și contextului ei cultural i-am dedicat o carte, "Arta imperială a
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]