16,694 matches
-
extrase din plante. Peste plantă mărunțita sau uleiul volatil, puse într-un vas smăltuit sau de porțelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil care este inhalat odată cu aceștia, acționând la nivelul căilor respiratorii. Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obțin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mărunțite, puse într-un săculeț de tifon, direct în apă.
Fitoterapie () [Corola-website/Science/302695_a_304024]
-
acum se cultivă și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Deoarece această adevărată "fosilă vie" a devenit în ultimii ani una din cele mai importante plante medicinale, a început să fie introdusă în culturi extinse, pentru a-i fi recoltate frunzele. Arborii, cu înălțimea de până la 30 m, au coroana bogată. Sunt arbori dioici adică pe un exemplar se găsesc doar flori masculine sau feminine, deci arborii
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
acidului butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit. are o compoziție chimică foarte variată reprezentată prin : Majoritatea principiilor active se găsesc în mugurii foliari. Ginkgo biloba este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză. Pentru aplicații medicinale se utilizează învelișul sâmburelui, precum și frunzele. Preparatele obținute din frunzele și fructul arborelui ginkgo biloba intră în compoziția a cel puțin 25 de produse medicamentoase. Ginkgo biloba are o serie întreagă de calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
tradițională chineză și japoneză. Pentru aplicații medicinale se utilizează învelișul sâmburelui, precum și frunzele. Preparatele obținute din frunzele și fructul arborelui ginkgo biloba intră în compoziția a cel puțin 25 de produse medicamentoase. Ginkgo biloba are o serie întreagă de calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug. Ginkgolidele acționează ca inhibitor al factorului PAF (factorul de agregare a plachetelor sanguine, leucocitelor, macrofagelor, cu rol în agregarea plachetară, a reacțiilor inflamatorii. Flavonoidele au rol de captare a radicalilor liberi
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
plăcut dulce acrișor. Se poate înmulți prin însămânțare sau prin butași, obținuți din ramurile laterale care se înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate moderată și o temperatură de 18 - 25 °C. ul planta medicinala, crește în regiunile alpine până la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stâncării și pe soluri silicoase. Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
Rizomii de "Nuphar lutea", "Nymphaea nouchali", "Nymphaea stellata" se consumă ca aliment. Civilizațiile egiptene și Maya au utilizat florile de "Nymphaea" ca narcotic (psihodisleptic) pentru a induce extazul între castele de preoți. Unele specii de nimfeacee sunt folosite ca plante medicinale. Rizomii de "Nymphaea nouchali" sunt utilizați în tratamentul dizenteriei și diareei. "Nymphaea stellata" este folosit pentru a calma durerile cardiace. Florile de nufăr galben ("Nuphar lutea") au proprietăți sedative, astringente, iar rizomii proprietăți antibiotice, antitrichomonazice, emoliente și astringente. Florile de
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
100) cm, este îndoită în zig-zag în partea superioară. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene, situate câte 2-8 la subțioara frunzelor. Este o plantă toxică, provocînd inflamația rinichuilor, a intestinului, dar rizomul și tulpina frunzoasă are utilizări medicinale (pentru scăderea presiunii sîngelui). "Asarum europaeum" L. (pochivnic). Frecvent în pădurile de foioase din zona de cîmpie și colinară, cu o tulpină foarte scurtă, ascendentă, la vârf cu 2 (4) frunze aproape opuse, lung pețiolate, rotund reniforme. Florile sunt situate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de cupă. Semințele sunt comestibile, iar frunzele au utilizări medicinale, ca hemostatice, antihemoragice (cresc rezistența capilarelor) și dezinfectante. Scoarța are utilizări în febra intermitentă, iar fructele se recomandă ca antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20-25 m înălțime, comun în pădurile din zona silvostepei pînă în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m, cu flori roze și ramuri spinoase. Fructul (măceașa) este comestibil și cu valoare medicinală. Datorită conținutului ridicat în acid ascorbic și dehidroascorbic (care formeazâ un "sistem redox"), produsele alimentare și farmaceutice au rol major în oxidoreducerile biologice și în respirația celulară. Conțin diverse vitamine, mai ales C și P, precum și numeroase săruri necesare organismului
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
amidon, grăsimi, vitamina B, având o largă utilizare ca aliment și ca furaj. Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubilă sau erectă. Ph. vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind cultivată ca plantă alimentară, furajeră și medicinală, în foarte multe soiuri. Tecile păstăilor uscate (fară semințe) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant. Genul Medicago (lucerna) este reprezentat prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze trifoliate și păstăi (spinoase sau nespinoase) mai lungi decât caliciul. M. sativa L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
trifoi mărunt, cu flori galbene) etc. Florile de trifoi se pot utiliza pentru acțiunea lor expectorantă, diuretică și antidiareică. Dintre speciile lemnoase, în România crește, cultivat sau subspontan, Robinia pseudacacia L. (salcâm), originar din America de Nord, cu valoare forestieră, ornamentală, meliferă, medicinală, dar mai ales antierozională și de fixare a dunelor de nisip. Este un arbore cu lujeri spinoși (stipelele sunt transformate în 2 ghimpi puternici), cu frunze imparipenat-compuse. Florile au corolă albă, sunt grupate în raceme pendule și conțin robininâ, acaciină
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt întregi, nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine și gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul o bacă comestibilă. Frunzele au utilizări medicinale deoarece conțin ulei eteric cu proprietați aromatizante și tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei urinare și ale aparatului respirator. În semințe există o fitohemoglutinină. Formează tufișuri numite "macchia". Genul Eucalyptus are cca. 500 specii arborescente, răspândite spontan în Australia, dar
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ca o adevărată "polivitamină naturală", fructele de cătină albă sunt utilizate în hipoavitaminoze și în anemii rebele. Uleiul gras din pericarp se folosește cu succes în tratamentul arsurilor și în ginecologie. Este una dintre cele mai valoroase și cercetate plante medicinale pe plan mondial. Sunt plante lemnoase, cu sau fară țesuturi secretoare de latex. Au flori actinomorfe sau zigomorfe, heterochlamidee, cu androceu diplostemon, uneori haplostemon. Cele mai multe specii sunt răspândite în sudul Asiei, în Africa și Australia. Au frunze nestipelate, cu glande
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în endocarp). C. sinensis L. (portocalul), C. reticulata Blanco (mandarinul), C. paradisi (L.) L. (grapefruit), C. limon Burm. f. (lămâiul) sunt speciî răspândite în cultură, în diverse țări mediteraneene. Au valoare alimentară (conțin vitamine, acizi organici), dar și anumite utilizări medicinale (datorită uleiurilor volatile, principiilor amare), sau în cosmetică și parfumerie. Tinctura și uleiurile volatile au proprietăți tonice, stomahice și antihemoragice. Infuzia de frunze se administrează ca digestiv și antispastie sedativ. Uleiul volatil din flori de portocal are o putemică acțiune
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dispuse în inflorescențe cimoase sau racemoase sînt zigomorfe, poligame de tipul 4-5. Fructul este o capsulă spinoasăce se deschide prin trei valve și conține 1-2 semințe mari. Aesculus hippocastanum (castanul porcesc) este un arbore ornamental dar semințele au și utilizări medicinale datorită conținutului bogat în zaharuri, ulei, baze purinice, saponozide ș.a. Frunzele scoarța florile și semințele de castan au proprietăți antiinflamatorii și astringente. Sunt plante erbacee, cu flori bisexuale, actinomorfe sau zigomorfe, pentamere. Fructul schizocarp prezintă uneori adaptări pentru autodiseminare. Au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
conducătoare, iar între coaste există niște jgheaburi longitudinale, numite valecule, sub care se găsesc canale secretoare (cu uleiuri eterice, rezine etc), ceea ce face ca majoritatea speciilor din această familie să aibă miros caracteristic, fiind utilizate de multe ori în scopuri medicinale, ca aromatice sau condimentare. Eryngium campestre L. (scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate. Rizomii, datorită substanțelor active pe care le conțin, au acțiune diuretică, fiind utilizați în calculoză renală și vezicală, și pentru efectul lor colagog . Crește în pajiști
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
L. (angelica) este o plantă perenă, robustă, spontană în lungul pîraielor de munte. Prezintă un rizom gros, o tulpină înaltă de 1-1,5 m. Vagina frunzelor este evident umflată, iar umbelele sunt relativ sferice. Este o veche și renumită plantă medicinală, toate organele avînd substanțe cu proprietăți tonice gastrice. Rizomul conține diverse principii active (substanțe amare, uleiuri volatile), cu acțiune tonic-amară (stimulează secrețiile salivare), fiind utilizat în anorexii, dispepsii și meteorism . Extractele de rădăcină au acțiune antibiotică. Din acest motiv a
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
motale la om, prin paralizarea mușchilor diafragmei și oprirea respirației. Dintre speciile cultivate, în scop alimentar sau condimentar, mai pot fi enumerate: Levisticum officinale (leuștean), Petroselinum crispum(pătrunjel), Apium graveolens (țelina), Pastinaca sativa (păstîrnac), Anethum graveolens (mărar) etc. Ca plante medicinale sunt cultivate: Coriandrum sativum (coriandru), Pimpinella anisum (anason), Foeniculum vulgare (fenicul) etc. Sunt plante lemnoase sau erbacee, cu frunze simple sau compuse, cu flori heterochlamidee, dialipetale sau gamopetale. Gineceul este sincarp, cu numeroase ovule dispuse parietal. Sunt răspîndite mai ales
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Numeroase denumiri dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparținând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius. Conform atestărilor unor istorici medievali, printre care se găsește și Iordanes, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar această cunoaștere
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparținând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius. Conform atestărilor unor istorici medievali, printre care se găsește și Iordanes, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar această cunoaștere era asociată cultului lor religios. Seneca aflase și el despre „acele ierburi ale căror rădăcini strivite distilează ucigătoare sucuri” și servesc magiei fioroase a Medeei, ierburi care cresc la Dunăre. Tocmai datorită acestui interes și talent al
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
lor religios. Seneca aflase și el despre „acele ierburi ale căror rădăcini strivite distilează ucigătoare sucuri” și servesc magiei fioroase a Medeei, ierburi care cresc la Dunăre. Tocmai datorită acestui interes și talent al dacilor cu privire la cunoașterea și folosirea plantelor medicinale, dispunem de unul dintre cele mai importante tezaure de limbă dacă pe care ni l-a lăsat istoria, altfel atât de parcimonioasă cu informațiile privind limba dacilor. Cuvintele dace care ni s-au păstrat prin lucrările lui Dioscoride și Apuleis
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
pe care ni l-a lăsat istoria, altfel atât de parcimonioasă cu informațiile privind limba dacilor. Cuvintele dace care ni s-au păstrat prin lucrările lui Dioscoride și Apuleis sunt prezentate separat, la articolul „Listă de denumiri dacice de plante medicinale”. Despre Dioscoride Pedanios, Coloman Vaczy ne informează că a trăit în sec. I d. Hr. Era originar din Anazarba, localitate aflată în Cilicia (Asia Mică). A fost militar, probabil medic în armata romană, pe timpul domniei împăratului Claudius (42-54) și botanist. Este
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
limbă dispărută, necunoscută”. Părerile savanților sunt destul de împărțite, mergând de la contestarea totală până la acceptarea totală a autenticității originii dacice a numelor. Din punctul de vedere al studiului botanic și de medicină naturistă este important să se determine care sunt plantele medicinale confirmate prin cele două lucrări antice ca fiind folosite în lumea traco-dacă. Analiza listei conduce la concluzia, provizorie, că cele două lucrări se referă la un număr de 53 plante, genuri sau specii distincte. Dintre acestea au fost identificate cu
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
mai însemnate atlase botanice din istorie. Importanța acestei cărți mai constă și în înregistrarea unei serii de nume de plante în alte limbi decât greaca antică și latina; astfel în paginile sale se află și menționarea unor denumiri de plante medicinale în limba dacă.
Dioscoride Pedanios () [Corola-website/Science/302502_a_303831]
-
de copaci din pădurile Bașkortostanului sunt mestecenii, coniferele, teii, stejarii și arțari. Rezervele totale de cherestea sunt de aproximativ 718 milioane m³. Peste 10.000 km² de păduri sunt declarate rezervații naturale. În republică sunt numeroase izvoare de apă minerală - medicinală sau pentru consumul curent și uriașe rezerve de apă dulce. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, rușii formează 36,3% din populația republicii, în vreme ce etnicii bașchiri reprezintă numai 29,8%. Alte grupuri etnice sunt: tătarii (24,1%), ciuvașii (2,9%), mari
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]