16,567 matches
-
privitoare la satul Rânzești pe Prut" de prof. Gheorghe Clapa, „Oameni de pe Valea Elanului în istoria Inspectoratului școlar al județului Vaslui" de prof. Dumitru Apostolache, „Grumăzești, vechea vatră a Muntenilor de sus" de Dan Ravaru, „Movilele și rolul lor în peisajul geografic al Depresiunii Elanul" de prof. Teodor Hardon, „Descrieri inedite ale bisericilor fostului județ Vaslui din 1894" și „O vidomastie inedită cu slujitorii bisericilor din județul Fălciu la 1840" de Costin Clit; medalioane ale unor personalități: „Costachi Calligari (1852 3
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
suntem într-o epocă în care problema no-xelor și a poluării apare ca un subprodus al dezvoltării in-dustriale: petroliere uriașe se scufundă, în uzinele chimice se produc accidente, atmosfera este contaminată de diverse emanații. Teme ca protecția mediului înconjurător, protejarea peisajelor, controlul ecologic al producției, protejarea alimentelor contra oricăror contaminări sau produsele "bio" sunt purtători, se răspândesc în cadrul populației și intră în programele tuturor partidelor politice. Valoarea "natură", așa cum este ea înțeleasă de promotorii săi originali și actuali, se înrudește cu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
declic numit Har. Arta pătrunde în domeniul frumosului și îl scoate la lumină. Orice realitate poate avea un aspect, manifestat sau ascuns, dar capital, care face să se nască în noi uimirea, încântarea, admirația. Vorbește simțului nostru estetic, asemenea unui peisaj, a unei mâncări gustoase sau a unei fraze iscusite. Mu-zica, pictura, literatura, cinematografia sau alte forme ale artei au ca vocație să ne familiarizeze cu această dimensiune încântătoare a lucrurilor și a ființelor. Vedem că limbajul lor este foarte diferit
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aceasta. Ea este autentică, dar ireală, întrucât anulează sau reprimă identitatea interioară de fond a individului. Asistăm la o răsturnare valorică a tipurilor umane: eroii sunt înlocuiți de celebrități, vedete, staruri, idoli; literatura de publicațiile informative-publicitare (digests); idealurile de clișee. Peisajul social se va transforma într-o lume de iluzii. În locul culturii superioare, care cultivă valorile autentice, se va instaura cultura de masă, o cultură simplificată, vidă de conținut, lipsită de gust, de valoare, supusă fluctuațiilor modei. Această sub-cultură, superficială și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și Viața prin hublou (1986), ambele scrieri autobiografice compuse dintr-o succesiune de capitole (povestiri) cvasiautonome, reprezintă adevărata ei realizare literară. Bine lucrate, cu umor și vervă descriptivă sau cu emoție, paginile memorialistice învie personaje (dintre care se distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul târgului de provincie sau acela al cartierului bucureștean la început de secol XX sunt surprinse cu un ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general, cu ale noastre. Individualul și tipicul îl preocupă, așadar, pe Caragiale. Aceste elemente reprezintă o delimitare atentă a creației sale, dar nu exclud alte elemente, cum ar fi peisajul, subordonat, totuși, obiectivului principal: „Pitorescul naturii însuflețite și moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel puțin socotesc eu, fac obiectul altor arte decât arta povestită; și astfel, eu le cred numai niște ajutoare ale acesteia....“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
moarte, precum și lirica, ele în de ele, așa cel puțin socotesc eu, fac obiectul altor arte decât arta povestită; și astfel, eu le cred numai niște ajutoare ale acesteia....“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 99) Cu siguranță, peisajul la Caragiale nu este o fuziune intimă între subiect și obiect. Scriitorul vede omul în societate, nu îl vede în natură, vede omul în interdependența sa socială, nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
I.L. Caragiale“, București, ESPLA, 1952, p. 154-174 și în volumul „Aspecte de stil și artă literară“, București, ESPLA., 1955, p. 87-114. Referiri la limba și la stilul caragialian emite și Tudor Vianu, care stabilește de la început contribuția lui Caragiale în peisajul atât de variat al literaturii române. Tudor Vianu afirmă că limba și stilul personajelor lui Caragiale alcătuiesc un moment al realismului în literatura română. Se remarcă faptul că procedeul folosirii dialogului și narațiunii prin notarea particularităților de vocabular sau de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
București, 2000; E. Lovinescu, Revizuiri, introd. edit., pref. Mircea Martin, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Critică și restituire, RL, 1982, 31; Ion Pop, În căutarea diferenței specifice, ST, 1982, 8; Paul Georgescu, „Diferența specifică”, RMB, 1982, 1 174; Grigurcu, Peisaj, II, 366-369; Țeposu, Istoria, 184-185; Ștefan Borbély, Ion Simuț, ECH, 1994, 1-3; Alex. Ștefănescu, Prima carte despre literatura română în timpul comunismului, RL, 1994, 19; Tania Radu, A te grăbi încet, LAI, 1994, 20; Nicolae Manolescu, Mumie sau realitate vie?, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se apropie de superiorul său: "Domnule comandant?" Generalul, cu severitate: " Cine a strigat 'stai'?" Locotenentul: Pesemne un soldat din avangardă, domnule general." Generalul: "Să fie împușcat!" Apoi, scrutînd peisajul prin binoclu, descoperă în vîrful muntelui spre care se îndreaptă divizia sa pentru a se alătura companiei, vreo zece soldați italieni cu mîinile legate, imobilizați de niște stîlpi. Acuzați de dezertare sau de a fi refuzat să lupte, soldații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de paleoantropologie. Ce este omul? Încercînd o sinteză a celor mai recente lucrări în domeniu, Ian Tattersall 176 formulează următorul răspuns: "Vizitatorul este pur și simplu fascinat nu doar de finețea acestor minunate gravuri (realizate într-o epocă în care peisajul de lîngă Combarelles, dominat azi de păduri de stejari, era o stepă imensă pe care se plimbau mamuți, rinoceri cu blană și lei de grote), ci și de vechimea lor. Pentru că nu e deloc vorba de desene stîngace; tipul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bune, dar nu veți obține rezultate maxime de la angajați în mod consecvent. Iar adoptarea unei abordări manageriale nesistematice, nu vă va permite să profitați nici de pe urma succeselor, nici a eșecurilor. Printre capriciile manageriale (pentru a numi câteva) care au zguduit peisajul afacerilor în ultimii ani se numără și următoarele: • echipele de control ale calității 1 - americanii au preluat abordarea cercurilor de calitate de la japonezi datorită progresului remarcabil înregistrat de aceștia în ce privește calitatea la fabricație, dar au încercat prea puțin să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
pe tine, care-ai crezut / Că toată murdăria acestei lumi / O poți șterge cu un singur vers” (Un singur vers). Demnă de interes este lirica erotică a lui S., al cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă și ajungând, uneori, până la manieră. Însingurarea devine din ce în ce mai intensă, la fel și insinuarea regretului marii treceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști și amintiri, București, 1912; Floarea iubirei, București, 1914; Dragostea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e preponderent enunțiativă, moderat metaforică, autorul procedează la încifrări expresive, trasează uneori crochiuri frapante de „peisaj”, preconizează autenticitatea („să ne scoatem paltoanele/ să ne scoatem și pielea/ să ne scoatem ochii și inima/ pe masă// noi oamenii sinceri/ noi nu avem arme/ atacăm fără gloanțe murim fără discursuri” etc.) și profesează, în termeni modernist-alegorici, angajarea existențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul, modernismul scriiturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
fundalul Vienei primului război mondial și cu multe referiri la România. Amazon Beaming (1991) e o carte-document, pornind de la experiența excepțională trăită de un cercetător și explorator american, Loren McIntyre. Istoria descoperirii celui mai îndepărtat izvor amazonian, luxurianța și bizareria peisajului, dar mai cu seamă existența fascinantă a populației indiene mayoruna sunt recuperate într-o narațiune captivantă. The Return (1997), carte cu un caracter pronunțat autobiografic, foarte bogată în informații și confesiuni, concepută cu un oarecare scrupul al obiectivității, prezintă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
Viața și opera lui Kant, mi se pare că același lucru este valabil, astăzi, pentru Wittgenstein. Cartea de față urmărește, în principal, două obiective greu de armonizat. Primul este o prezentare a stilului gândirii filozofului austriac, a locului ei în peisajul filozofic de ansamblu. O prezentare ce se dorește a fi accesibilă pentru cititorul cu pregătire filozofică, dispus să o parcurgă cu atenție și să o confrunte tot timpul cu texte scrise de Wittgenstein. Al doilea obiectiv este formularea și susținerea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în această privință. S-a subliniat nu o dată, îndeosebi de la apariția cărții lui Allan Janik și Stephen Toulmin, Wittgenstein’s Vienna 126 GÂNDITORUL SINGURATIC (1973), că acea orientare a gândirii care își găsește expresia în Tractatus poartă pecetea unui anumit peisaj spiritual și cultural, cel al Vienei dinaintea Primului Război Mondial. O temă asupra căreia s-au intersectat reflecțiile unora dintre cei mai reprezentativi filozofi, cercetători ai naturii, eseiști, scriitori și artiști ai timpului și ai locului a fost cea a întinderii și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe între gândirea autorului Tractatus-ului și pozițiile Cercului de la Viena.74 Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Note”, „Cronica modei”, „Cronica muzicală”, „Rubrica filmului”, „Viața în aer liber”, „Cronica mondenă”, „Vitrina cărții românești”, „Cronica zilei”, „Rampa în provincie” ș.a. Se publică versuri semnate de Octavian Goga (Atât de veche, Răsună toaca, Moș Crăciun, Coboară toamna), Tudor Arghezi (Peisaj, Monotonie creștină), Lucian Blaga (În marea trecere), Ion Barbu (Panteism), G. Bacovia, Ion Minulescu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Ștefan Petică (inedit, în numărul 2558/1926), Demostene Botez, B. Fundoianu, Elena Farago, Eugen Jebeleanu, Camil Baltazar, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
subordonate prezentului, o structură esențială pentru democrație este calomniată, sensul său este minimalizat, funcționarea sa este perturbată, credibilitatea sa este subminată, iar membrii săi sunt denigrați din principiu, global și nediscriminatoriu, sub pretextul simplei apartenențe la acest for. În acest peisaj care-i creează predicții sumbre cu privire la viitor oricărui adept fidel al democrației parlamentare și care poate pune sub semnul îndoielii toată strădania consolidării democratice a României, o lucrare care investighează parlamentarismul în formă sobră, analitică, riguroasă, raportându-se la fundamente
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
cu ricotta. E și una cu migdale, dar și una cu ciocolată fondantă și una cu pepene galben. În depărtare arde vegetația, sunt dese incendiile în perioada asta a anului, iar fumul înălțat din spatele bărcilor ancorate în port desenează un peisaj pentru o bătălie navală. Sau privisem prea mult timp picturile lui Turner 29. Unul dintre avertismentele profesorului de estetică: să nu ajungeți să vedeți tablouri în natură, să priviți o floarea-soarelui exclamând uite un Van Gogh! O altă bătălie se
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]